MENEMEN, OUA TURCESTI CU LEGUME

Cand am postat poza acestui mic dejun turcesc pe facebook acum vreo luna, am promis ca reteta va urma a doua zi, insa life happened si iata ca apuc s-o postez de abia acum, din vacanta, cand am mai mult timp de scris, ceea ce va doresc si voua (vacanta, nu scrisul :))

CEA MAI BUNA ZACUSCA DIN LUME

Daca ar fi sa fac o ierarhie intre gusturile toamnei despre care va vorbeam in postul anterior, cu siguranta zacusca s-ar plasa pe un loc important spre varful acesteia, daca nu chiar pe prima pozitie, si aceasta deoarece, trebuie sa va marturisesc, zacusca este probabil in varful preferintelor mele culinare all times, fiind un mare admirator (si devorator) al acestei minunatii culinare.

Ca mai toate preparatele romanesti, si zacusca isi are originile mai degraba prin vecini decat pe la noi, diferite variante ale acesteia putand fi intalnite in toata zona balcanica, unde poarta diverse nume precum ajvar sau pindur (Serbia), lutenica (Bulgaria) sau biber salçası (Turcia), dar si pe coastele sudice ale Mediteranei, din Israel si Liban pana in Maroc, unde o varianta a zacustii poarta numele de matbucha. Chiar si numele zacustii provine din limba rusa, unde zakuski inseamna aperitive in sens general, similar cu meze in zona orientala.

MURGH MAKHANI, CURRY INDIAN DE PUI CU ROSII SI SMANTANA

Ziceam in postul anterior ca o sa va povestesc despre un tagine cu pui, masline verzi si lamai murate insa iata ca n-a fost sa fie, deoarece ieri la ceas de seara mi-a iesit din manutele astea doua o minunatie de pui indian cu sos de rosii si smantana, condimentat cu o groaza de mirodenii care mai de care mai aromate, atat de bun incat efectiv n-am avut inima sa-l trec la drafturi si pe care ma grabesc sa-l impartasesc si cu voi pe cale virtuala in cele ce urmeaza (evident, impreuna cu indemnul calduros sa-l faceti si voi, cat mai repede daca se poate).

Murgh makhani, numele acestui fel originar din regiunea Punjab, care s-ar traduce prin "butter chicken" sau "pui cu unt" este oarecum misleading, deoarece singura interventie a untului in prepararea sa consta in vreo doua linguri in care se prajesc condimentele la inceput, dar asta nu trebuie sa va descurajeze, deoarece rezultatul final este cat se poate de savuros, asa cum numai ceva gatit in unt, fie el cat de putin, poate fi.

Procesul de pregatire necesita un minim de planificare, deoarece puiul trebuie marinat cel putin 2-3 ore (dar de preferinta peste noapte ) inainte de a fi preparat, insa marinarea este foarte simpla si o puteti face de exemplu intr-o seara, urmand sa-l gatiti a doua zi la pranz (daca e weekend) sau la cina (daca e in timpul saptamanii).

Din punct de vedere al ingredientelor, majoritatea celor specifice (condimentele indiene) se gasesc online, pe Mirodenii.ro, sau la Bacania Veche iar sfatul meu este sa va cumparati putin din toate si sa le aveti in casa pe stoc, caci nu stiti cand va vor salva de la necaz, asta ca sa nu mai spun ca toate miros absolut genial (ah, de fiecare data cand deschid dulapiorul meu cu condimente ma ia asa, un dor de duca in Asia, de nu va pot povesti… :)).


PASUL 1: Pregatirea puiului

Ingrediente (pt 4-6 portii)
- 1kg de pulpe de pui dezosate si fara piele (puteti folosi si piept, insa iese putin mai uscat)
- 200ml de iaurt
- 2 linguri de pasta ginger - garlic (se face foarte simplu, puneti in robotul de bucatarie cam 10cm de ghimbir curatat si vreo 8-10 catei de usturoi, adaugati putina apa sau ulei si mixati totul cu functia pulse pana se obtine o pasta relativ omogena, pe care o puteti pastra in frigider, intr-un borcan cu capac)
- 2 lingurite de mix tandoori masala
- 1/2 lingurite de pudra de hot chili (aici puteti ajusta in plus sau in minus, dupa gust)
- 1 lingura de suc de lamaie sau lime
- 1/2 lingurita de sare (sau dupa gust)


Preparare (20 min + marinare peste noapte)
- taiati pulpele in cateva bucati mai mici, puneti-le intr-o punga sigilabila (eu am de la Ikea, dar merge si o punga normala, doar s-o legati bine) si adaugati peste ele iaurtul in care ati amestecat in prealabil toate condimentele de mai sus, amestecati bine cat sa se acopere toata carnea cu marinata, apoi sigilati punga si lasati-o la frigider peste noapte
- a doua zi preincalziti broilerul (grill-ul din partea de sus a cuptorului), transferati bucatile de pui marinat pe o tava (de preferinta o tava de roast, adanca si cu un gratar detasabil, dar merge si o tava normala) si rumeniti-le cam 6-7 min pe fiecare parte (cu tava pusa in partea de sus a cuptorului, aproape de broiler)
- testati daca sunt bine facute (o bucata de carne mai mare trebuie sa fie alba la mijloc cand o rupeti) si puneti-le intr-o casoleta, la indemana

PASUL 2: Pregatirea sosului
Ingrediente (pt 4-6 portii):
- puiul pregatit la pasul 1
- 2 linguri de unt (eu am folosit ghee, care este un unt clarificat, din care s-a scos mare parte din apa si care este folosit intensiv in bucataria indiana; avantajul lui este ca nu stropeste si nu face spuma, deoarece nu mai are apa)
- 2 linguri de pasta ginger garlic
- 2 boabe de cardamom verde si 1 boaba de cardamom negru
- 2 foi de dafin
- 2 bete de scortisoara intregi
- 2 lingurite de mix garam masala
- 1/2 lingurita de hot chili (sau dupa gust)
- 2-3 ardei iuti verzi (eu i-am sarit din schema)
- 1 lingura de frunze de fenugreek uscat (kasoori methi, sunt foarte importante in aceasta reteta, dandu-i un gust specific)
- 2 lingurite de zahar (sau dupa gust)
- 2 cutii de rosii (eu am folosit Cirio Cubetti)
- 1 cutie mica de smantana lichida (eu am folosit Dorna 32%)
- o mana de coriandru proaspat
- sare (dupa gust)

Preparare (20 min + 5 min de pregatire)
- incingeti untul (sau ghee-ul) intr-o tigaie adanca (sau intr-un wok), apoi prajiti cardamomul, scortisoara si foile de dafin cam 1 min (cat sa iasa aromele din ele), apoi adaugati pasta ginger-garlic si mai prajiti-o cam 30 de sec (atentie ca stropeste! dati focul mai mic la pasul asta), dupa care adaugati pulpa de rosii, garam masala, hot chili powder si sarea, amestecati bine si asteptati sa dea in clocot (la foc mare) dupa care reduceti focul la mediu si lasati cam 10 min, cat sa se evapore majoritatea lichidului din rosii

- adaugati frunzele de fenugreek si zaharul, mai lasati 2 min si apoi adaugati bucatile de pui si coriandrul proaspat tocat, amestecati bine cat sa se acopere complet carnea, apoi luati tigaia de pe foc si adaugati smantana lichida

- amestecati smantana bine, cat sa se omogenizeze sosul, mai ajustati sarea si eventual zaharul (daca sosul vi se pare prea acrisor) si lasati-l putin sa se odineasca pana puneti masa

- decorati-l cu frunze de coriandru si serviti-l cu orez Basmati simplu, deoarece acest curry este atat de aromat si de complex ca gust incat nici macar sare nu va mai trebuie in orez

Enjoy!   

TABBOULEH, SALATA ORIENTALA DE PATRUNJEL

Tinand cont de pasiunea teribila pentru inghetata care m-a cuprins in ultima vreme, de cand mi-a sosit masina Cuisinart, vreau sa va spun ca am rezistat cu greu tentatiei de a mai posta inca doua - trei retete de inghetata si sorbet pe care le-am prestat recent, dar va promit ca ma voi revansa cat de curand cu o reteta de sorbet de zmeura si vin roze si cu una de inghetata geniala de branza Roquefort si miere (pe care a facut-o recent si Dan, dar deoarece avem viziuni diferite asupra ei, o sa va povestesc si eu despre ea).

Pana atunci insa, va rog sa va bucurati de tabbouleh, aceasta salata orientala minunata, care este atat de buna si de simplu de preparat in versiunea facuta in casa incat probabil ca n-o s-o mai cumpar niciodata ready made for take away (desi la Nasser e chiar foarte ok).

Si pentru ca sunt destul de in urma cu timpul liber in perioada asta, n-o sa ma lungesc prea tare cu introducerea si o sa trec direct la fapte.

Ingrediente (pentru cca 6 pers)
- 5 legaturi de patrunjel proaspat
- 1 legatura de menta proaspata
- 1 ceapa rosie medie
- 3-4 rosii coapte bine
- 80g de bulgur (cca 1 ceasca de cafea) [NOTA: bulgurul arata ca un couscous, fiind format din cereale zdrobite si prefierte si il gasiti la orice bacanie arabeasca, la magazinele cu produse eco sau naturiste si chiar la Mega Image]
- zeama de la o lamaie
- ulei de masline
- sare
- optional: un pinch de scortisoara, ienibahar sau piper (eu n-am pus, dar sigur pun data viitoare :))

Preparare (10 min + 1 ora de pregatire)
- mai intai tocati rosiile in bucatele de 1-2 cm si amestecati-le (impreuna cu sucul) cu bulgurul intr-o cutie de plastic cu capac pe care o bagati apoi la frigider pentru cca 1 ora (recomandabil e s-o lasati 2 ore, dar eu am verificat ambele variante si rezultatul final a fost identic)
- cat se inmoaie bulgurul in sucul de rosii, spalati patrunjelul si menta, desprindeti-le frunzele de pe tulpini si apoi tocati-le marunt (menta poate fi tocata si putin mai mare, dar patrunjelul trebuie maruntit bine) si puneti-le intr-un bol de salata
- tocati marunt ceapa rosie si puneti-o in acelasi bol
- dupa ce s-a inmuiat bulgurul (mai bine verificati-l ca sa fiti siguri, ar trebui sa nu scrasneasca in dinti, ci sa aiba consistenta orezului fiert tare sau a pastelor fierte al dente; daca inca e prea crocant, mai lasati-l putin la frigider) turnati-l peste patrunjel, menta si ceapa si amestecati bine toate ingredientele
- adaugati zeama de lamaie si uleiul de masline, amestecati si apoi sarati putin, dupa gust (reteta originala se face fara sare, dar eu a observat ca putina sare ii scoate in evidenta aromele mult mai bine)
- serviti salata tabbouleh ca starter, alaturi de hummus si mutabbal, pe care le-ati facut tot voi, evident :))

Enjoy!

GAZPACHO ANDALUZ, SUPA DE VARA PERFECTA

Deoarece pe caldurile astea gatitul la aragaz este destul de neprietenos, am prestat rapid o minunatie de supa gazpacho care pe langa faptul ca este delicioasa are si marele avantaj ca se prepara asa cum se serveste, si anume la rece, fara procesare termica. Tehnic vorbind, aceasta supa traditionala spaniola este mai degraba un smoothie decat o supa clasica, deoarece toate ingredientele sunt doar pasate in blender si apoi date putin la rece.

Desigur, ca orice alta reteta faimoasa, si gazpacho beneficiaza de o multime de variatiuni pe aceeasi tema, in functie de inspiratia bucatarului sau de ingredientele pe care le are la indemana, insa eu am mers pentru inceput pe varianta clasica, prezentata si de Jamie in episodul despre Andalucia din seria asta noua, Jamie Does, precum si in cartea omonima. De asemenea, daca doriti sa vedeti si o alta abordare a acestei retete, puteti da o tura pe la Wine and Knives.

Daca n-ati incercat pana acum gazpacho, va garantez ca veti avea o surpriza foarte placuta, asta ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca fiind servita rece, aceasta supa actioneaza ca un climatronic la stomac, facand mult mai suportabila caldura de afara :)

Ingrediente (pt cca 1,5 litri de gazpacho)
- 4-5 rosii maricele, cat se poate de coapte si, daca aveti de unde, luati din productie locala, nu din alea fara gust de la supermarket
- 2 ardei grasi medii sau 1 ardei mare (traditional se folosesc verzi, dar puteti pune de care gasiti)
- 2-3 catei de usturoi
- 1 castravete
- 1 sfert de paine relativ uscata (de cateva zile, ce gasiti prin casa, de preferinta paine normala, nu toast feliat)
- 5-6 linguri de ulei de masline (eu am pus dupa ochi)
- 2-3 linguri de otet (traditional se foloseste otetul de Jerez, dar merge cu orice alt otet, bun sa fie)
- sare si piper (dupa gust)
- alte ingrediente optionale: zeama de lamaie, zahar, cateva frunze de menta sau busuioc, suc fresh de portocale, migdale pisate, samd...

Preparare (10 min)
- curatati coaja painii si apoi inmuiati miezul (taiat in cuburi) intr-un castronel cu putina apa (cca 100ml)
- curatati rosiile de pielita (le crestati usor, in cruce, si apoi turnati apa fiarta peste ele cat sa le acopere; dupa cca 1 minut le scoateti din apa, le lasati putin sa se raceasca si apoi curatati pielita incepand de la crestatura) si apoi de seminte (daca vreti, eu unul le-am lasat cu totul), dupa care le tocati grosier
- curatati castravetele de coaja si ardeii de seminte si apoi tocati-i in bucati relativ mari, de cca 2-3cm
- curatati cateii de usturoi de pielita si taiati-i in cateva bucati mai mici
- adaugati rosiile, ardeii, castravetele, ustruoiul si painea inmuiata intr-un blender / liquidizer (eu le-am cladit frumos, in straturi, pentru impresia artistica :)), turnati uleiul de masline si otetul on top si apoi mixati-le vreo 30 de secunde sau cand pana toata treaba se transforma intr-un lichid cremos [NOTA: puteti folosi si un blender vertical, de mana, daca nu aveti liquidizer]

- gustati si asezonati cu sare si piper, adaugati niste apa (ca sa mai subtieze putin supa) si mai mixati inca putin si gata, tocmai ati terminat de preparat primul vostru gazpacho :)

- transferati supa intr-un vas cu capac si bagati-o la frigider pentru cateva ore, cat sa se raceasca bine [NOTA: in cazul in care sunteti grabiti, puteti aplica metoda de racire rapida sugerata de Jamie, si anume adaugati niste cuburi de gheata impreuna cu ingredientele in blender, rezultatul fiind un fel de frappe delicios :)]
- serviti supa gazpacho foarte rece, in pahare sau boluri mici, cu garnitura din feliute de castravete proaspat, ierburi, rosii tocate sau orice altceva va trece prin minte (eu am pus doar un drizzle de ulei de masline si niste piment d'espelette, pentru un pic de zvac :))

Enjoy!

SALATA DE ROSII CU BUSUIOC SI FETA A LA JAMIE

Dupa atatea destrabalari culinare, cu tarte, deep fried goodies si alte chestii pe cat de delicioase pe atat de neprietenoase cu fizicul personal, a venit vremea sa facem niste penitente cu o salata pe cat de simpla pe atat de misto. Este vorba despre o versiune de caprese sugerata de Jamie Oliver in cea mai recenta carte a sa, Jamie Does, si daca Jamie does, then so should we, right? :)

Daca nu v-ati luat inca aceasta carte (de pe Amazon, mai ieftina, sau de la Carturesti, mult mai scumpa), v-o recomand calduros, deoarece mie mi se pare printre cele mai interesante (daca nu chiar cea mai interesanta) dintre toate cartile lui Jamie, si asta deoarece are o poveste in spate, nu e doar o colectie de retete si atat (ma rog, to be honest, cartile lui Jamie nu sunt deloc boring, dar asta are un extra something).

In plus, cartea este completata perfect de noua serie TV cu acelasi nume, care se difuzeaza as we speak in UK pe Channel 4 (available si la noi, pe caile internetului :)), fiecare episod fiind dedicat cate unei tari, la fel ca si capitolele cartii. So far n-am apucat sa vad decat primele doua episoade, in Marrakech si in Spania si trebuie sa va marturisesc ca am ramas foarte placut surprins, seria fiind foarte misto realizata, imbinand partea de travel cu cea de cooking local. In plus, e foarte misto ca poti gasi imediat in carte retetele gatite de Jamie in fiecare episod (plus multe altele care n-au fost filmate), impartite pe capitolele Spain, Morocco, Sweeden, Greece, France si Italy, de unde e si retea de fata, care se prepara in 3 minute si se poate servi atat ca starter cat si ca main course (caz in care puteti opta pentru doua portii de persoana :)).

Ingrediente (pentru 2 portii)
- 1 rosie mare, destul de coapta
- 1 legatura de busuioc, curatat de pe tulplini si spalat
- 1 pinch de piper proaspat macinat
- 1/2 lingurita de sare de mare
- 5 linguri de ulei de masline
- 1 lingura de otet, preferabil aromat (Jamie recomanda otetul de Jerez, iar intamplarea face ca eu sa fi avut exact otetul asta in casa, luat de la Mega Image)
- 1 bucata mica de branza feta sau de ricotta sarata (merge si cu telemea mai uscata putin, dar sa nu folositi clona de feta din aia la pachet de carton, ca e pacat; eu am gasit in supermarkets o feta produsa in Grecia si ambalata de La Dorna care este foarte, foarte ok, dar mai puteti gasi si la magazinul grecesc din Piata Floreasca sau la Mega Image)

Preparare (3 min + 2 min de pregatire)
- taiati rosia in felii de cca 5mm si asezati-le pe doua farfurii
- spalati busuiocul, curatati frunzele de pe tulpini si pastrati frunzulitele din varf pentru decor, la final
- puneti frunzele (rupte in bucati mici, sa mearga mai repede treaba) intr-un mojar impreuna cu sarea (desigur, ati putea face treaba asta si intr-un robot de bucatarie, dar ar fi pacat :))

- pisati-le pana se transforma intr-o pasta, nu neaparat foarte omogena (nici n-aveti voi muschi si nervi s-o frecati pana devine fina, asa ca don't worry :))

- adaugati progresiv uleiul de masline, amestecand constant

- adaugati otetul si apoi piperul (dupa gust) si apoi intindeti sosul rezultat peste feliile de rosie din farfurii

- presarati niste sfaramaturi de feta peste rosiile unse cu sosul de busuioc, si serviti apoi minunatele salate in forma de floricele tricolore in culorile Italiei, ornate cu frunzulitele din varful tulipinilor de busuoic

Enjoy!  

PESTO DE VINETE COAPTE SI ROSII USCATE LA SOARE

Prima mea intalnire cu sosul pesto a fost, culmea, la Paris, in bucataria de la CLM BBDO, agentia care ne-a gazduit un meeting regional acum vreo zece ani, in sediul lor absolut impresionant, in forma de vapor, proiectat de celebrul arhitect Jean Nouvel. Pe cat de impresionat am fost de cladirea futurista (cautati-o la Projects -> Paris -> Issy-Les-Moulineaux la Nouvel pe site), pe atat de intrigat am fost de pastele verzui, aparent cu nimic, dar care aveau un gust absolut genial, motiv pentru care le-am intrebat pe doamnele de la bucatarie care e secretul, asa afland pentru prima oara de existenta unui misterios sos numit "pesto", cu care ever since am intemeiat o trainica relatie de prietenie.

In mod traditional, acest sos este un amestec de seminte uleioase (in principal seminte de pin, dar se pot folosi orice fel de alte seminte sau nuci, precum caju, arahide, sau chiar seminte de floarea soarelui), ierburi proaspete (in principal busuioc, dar se pot folosi si alte verdeturi, precum rucola, radicchio sau chiar spanac), parmezan (sau pecorino), ulei de masline, usturoi, zeama de lamaie, sare si piper, toate acestea zdrobite bine in mojarul de piatra (sau in robotul de bucatarie, care pur si simplu face din prepararea acestui sos o joaca de copil).

Varianta de pesto cea mai renumita este cea verde, cu busuioc, careia ii urmeaza indeaproape varianta de pesto rosu, preparat cu sun dried tomatoes, acestea doua fiind usor de gasit si prin supermarketurile de la noi. Evident, gustul pesto-ului pe care-l puteti cumpara din comert (chiar si al celui premium si scump) este atat de departe de gustul proaspat si aromat al celui facut in casa incat dupa ce veti incerca o singura data sa va preparati propriul pesto va garantez ca n-o sa-l mai cumparati niciodata din supermarkets.

Deoarece n-am apucat sa documentez primul meu pesto clasic si verde, facut cu sudoarea fruntii si cu durerea bicepsului in mojarul de piatra, de mi-a luat jumatate de ora de chin sa transform busuiocul (pe care, de smecher, nici nu l-am rupt in prealabil) si semintele de pin in pesto, am decis sa repet experienta, dar de data asta cu o reteta noua (usor adaptata dupa cea de aici), cu vinete coapte si rosii uscate la soare, si folosind robotul de bucatarie, care zici ca a fost special inventat pentru pesto si pentru hummus, pe cuvant. :)

Ingrediente (pentru cca 300g de pesto, mai mult decat suficient pt cel putin 3-4 ture de paste)

- 2 vinete medii (eu am folosit vinete mov deschis, de la Metro, deoarece au coaja mai moale)
- 4-5 rosii uscate, tocate marunt (puteti folosi rosii uscate si conservate in ulei, de la orice supermarket)
- 100g de seminte de pin (de la orice bacanie arabeasca sau de la Plafar)
- 1 casoleta (sau punga) de busuioc proaspat (doar frunzele, fara tulpini)
- 1 casoleta (sau punga) de menta proaspata (doar frunzele, fara tulpini)
- 2-3 catei de usturoi, zdrobiti
- 25g de parmezan ras (sa NU folositi chestia aia vanduta drept parmezan la pliculete, ci doar the real stuff, ras de voi)
- 120ml de ulei de masline
- 2-3 fire de rozmarin (doar frunzele, fara tulpini)
- 2-3 linguri de piure de rosii
- 1 lingurita de sos iute (eu am folosit sriracha, dar puteti folosi si tabasco sau chili garlic)
- sare, piper

Preparare (5 min + 60 min de pregatire)
- taiati vinetele in felii relativ groase, de cca 1.5cm (sa iasa cam 5-6 felii din fiecare vanata) si scufundati-le intr-un bol mare cu saramura (apa calduta in care ati dizolvat 4-5 linguri de sare) pentru cca 20 de min (va trebui sa le acoperit cu o farfurie intoarsa sau cu un capac peste care sa puneti ceva greu, caci altfel vor pluti la suprafata)
- dupa 20 de min scoateti vinetele din saramura, spalati-le sub jet de apa rece si apoi uscati-le bine cu servete de bucatarie
- prajiti feliile de vinete in ulei de masline (tigaia trebuie incinsa bine), cate 3-4 min pe fiecare parte, pana se rumenesc frumos (va trebui sa faceti miscarea in doua ture, ca feliile nu trebuie suprapuse) si apoi transferati-le intr-o tava de cuptor
- adaugati peste ele frunzele de rozmarin si usturoiul zdrobit si bagati-le la cuptor pentru cca 20 min, pana se inmoaie complet, dupa care lasati-le sa se raceasca putin

- transferati in vasul robotului feliile de vinete coapte (impreuna cu rozmarinul, usturoiul zdrobit si uleiul scurs in tava), frunzele de menta si busuioc, parmezanul, semintele de pin, rosiile uscate, piureul de rosii si sosul iute

- mixati ingredientele pentru cca 2-3 min, sau pana cand ajung la consistenta pe care o doriti (eu unul prefer un pesto putin mai chunky, in care sa se mai simta cat de cat semintele), adaugand sarea si piperul dupa gust (puteti sa mai adaugati si ulei de masline daca vi se pare ca sosul e prea gros)

- daca nu-l folositi pe loc cu paste fierbinti (cca 1 lingura la portia de paste) sau ca spread, pe bruschete, transferati-l intr-un borcan, acoperiti-l cu 2 lingurite de ulei de masline si bagati-l la frigider unde va putea sta cuminte multa vreme, desi la cat de delicios este nu cred ca o sa va indurati sa-l uitati prea mult pe acolo :)

Enjoy!

SARMALUTE LIBANEZE IN FOI DE VITA

Probabil ca daca intrebam oricati concetateni alesi aleator care este cel mai autentic fel de mancare din bucataria romaneasca, majoritatea vor indica sarmalele, eventual cu mamaliguta. Din pacate insa, aceasta impresie (de altfel adanc infipta in constiinta colectiva) despre sarmale drept piatra de temelie gastronomica a neamului este cat se poate de eronata, deoarece acest fel de mancare (impreuna cu multe altele, precum ciorba, ciulamaua, chiftelele, pilaful si asa mai departe) are origini cat se poate de orientale, la noi ajungand pe filiera turceasca, dovada fiind chiar etimologia numelui, care este o preluare aproape ad literam din limba turca.

Evident, de-a lungul timpului ne-am adus si noi aportul la imbogatirea acestui fel prin inlocuirea unor ingrediente (carnea de miel cu carne de porc sau carne de peste, frunzele de vita de vie cu foile de varza murata sau orezul cu pasat) sau prin folosirea de noi metode de preparare (precum coptul in cuptor de lut), dar in esenta sarmaua ramane tot un fel adoptat din bucataria musulmana, oricat de mult ne-ar afecta la mandria nationala acest lucru.

In fapt, sunt atat de putine (if any…) feluri de mancare pur autentice incat se poate afirma cu destul de multa certitudine ca practic nu exista o bucatarie traditionala romaneasca originala per se, bucatele noastre fiind un melanj de inspiratie slava si orientala, dar despre asta cu alta ocazie, deoarece in continuare vreau sa ne concentram pe delicioasa reteta de sarmale libaneze in foi de vita pe care probabil ca multi dintre voi le-ati gustat deja prin restaurantele libaneze de la noi, dar pe care nu cred ca vi le-ati imaginat ca fiind atat de simplu de preparat acasa.

Inainte sa trecem la treaba, vreau doar sa va mai atrag atentia ca, in cazul in care nu le-ati gustat pana acum la restaurant, gustul acestor sarmale difera destul de mult de gustul cu care sunteti obisnuiti, fiind mult mai aromate si avand un gust usor dulce, dar cat se poate de delicios.

Ingrediente (pentru 4-5 pers / 23-25 de sarmale)

a. de baza:
- 25 foi de vita in saramura (la borcan, de la Metro, sectiunea de muraturi, sau de la magazinele arabesti)
- 2 rosii medii spre mari
- 250ml de suc gros de rosii (bulion doar din rosii si sare, fara zahar sau alte prostii prin el)
- 250ml supa de pui sau de legume (puteti folosi cu incredere 1/2 cub concentrat dizolvat in apa fierbinte daca n-aveti timp sa faceti supa in casa)
- 2 linguri de suc de lamaie
- 2 linguri de ulei  

b. pentru umplutura:
- 1 ceapa mica sau medie (tocata marunt)
- 1 catel de usturoi (tocat marunt sau pisat)
- 150g de carne tocata de miel (eu am preparat o varianta vegetariana si am inlocuit carnea cu ciuperci porcini uscate, hidratate si apoi tocate)
- 2 linguri de orez cu bobul rotund (orez de pilaf, nu cu bobul lung)
- 1 lingura de stafide (hidratate in apa calduta si apoi tocate marunt)
- 1 lingurita de scortisoara macinata
- 1 lingurita de coriandru macinat
- o mana de coriandru proaspat, tocat (doar frunzele, fara tulpini)
- 2 linguri de fulgi de migdale (rumeniti mai intai in tigaia incinsa fara ulei si apoi pisati in mojar sau in rasnita de cafea)
- 2 linguri de ulei de masline
- 125ml de apa

Preparare (1 ora + 20 min de pregatire)
a. umplutura
- incingeti uleiul de masline intr-o tigaie mare si apoi caliti la foc mic ceapa si usturoiul pana se inmoaie si devin translucide (cca 2-3 min), dupa care adaugati orezul si amestecati bine

- imediat adaugati apa, stafidele, scortisoara si coriandrul macinat si amestecati permanent pana cand toata apa este absorbita (cca 5 min; atentie sa nu se lipeasca amestecul de tigaie!)
- adaugati carnea tocata (sau ciupercile tocate), coriandrul proaspat (tocat marunt) si migdalele prajite si apoi macinate, amestecati bine si transferati umplutura intr-un bol, sa se raceasca putin

b. sarmalele
- scoateti foile de vita din borcan si lasati-le acoperite cu apa rece intr-un bol pentru cca 5 min, dupa care scurgeti-le, spalati-le din nou sub jet de apa rece si apoi uscati-le cu un prosop de bucatarie (ca idee, o sa folositi cam un sfert de borcan, iar restul le puteti pastra pentru alta ocazie, doar sa mai adaugati apa cat sa acopere foile ramase in borcan)
- intre timp, taiati rosiile in felii de cca 5mm si asezati-le intr-un singur strat pe fundul unei oale mari (cu diametru de cca 25cm)

- asezati cate o frunza (cu nervurile in sus) pe un tocator, puneti o lingurita generoasa de umplutura in centrul frunzei, rulati partea de jos peste umplutura cat puteti de strans, apoi aduceti lateralele spre interior si in final rulati complet sarmaua (tehnica este exact aceeasi ca la pachetelele de primavara, daca va mai aduceti aminte)

- asezati sarmalele una langa alta in oala (peste feliile de rosie, intr-un singur strat, fara sa se suprapuna), apoi acoperitile cu amestecul de bulion, supa, ulei si suc de lamaie (de la ingredientele de baza), dupa care puneti pe deasupra un farfurie cu gura in jos sau un capac mai mic decat oala, cat sa le tina pe pozitie cat timp fierb, apoi acoperiti oala si lasati-o la foc mic pentru cca 45 min (in varianta cu ciuperci) sau 60 min (in varianta cu carne)

- serviti-le simple sau cu iaurt aromat cu menta, usturoi si ulei de masline (eu le-am pus pe deasupra o lingura de raita, care a mers perfect)

Enjoy!

SUPA PICANTA DE ROSII CU GORGONZOLA

Daca v-ati saturat de atata piftie, sarmale, carnati sau caltabosi, va propun ca alternativa o supa de rosii mediteraneana cu niste accente asiatice, evident, delicioasa si foarte simplu de facut.

Trebuie sa va spun inca de la inceput ca aceasta supa este foarte departe de acceptiunea noastra generala de supa de rosii care probabil ca v-a venit si voua in minte imediat ce ati citit titlul acestui post. Am tinut sa fac aceasta precizare deoarece stiu multe persoane care stramba din nas imediat ce aud de combinatia supa + rosii, deoarece probabil ca se gandesc la acel bulion acrisor, usor acid si destul de neplacut la gust care se serveste prin restaurantele noastre de trista factura impreuna cu niste paste dubioase. Vreau sa va asigur inca o data ca supa de fata este din toate punctele de vedere diametral opusa fata de acest cliseu culinar nefericit.

Ca sa va faceti o idee mai buna, inainte de a trece la ingrediente si preparare o sa incerc sa va povestesc putin despre gustul acestei supe. Mai intai, consistenta sa este aceea a unei creme, cu o textura fina si catifelata (desigur, doar daca o mixati cum trebuie :)). Mai apoi, gustul initial dulce acrisor al rosiilor fierte cu ceapa calita si smantana, este urmat imediat de o aroma rustica, usor sarata, data de oregano, usturoi si gorgonzola, finalul grandios fiind al sosului Sriracha, o minune thailandeza cu chili si usturoi care iti lasa un after taste usor picant, cat sa simti ca traiesti.

Si acum, dupa atata poezie, sa trecem si la treaba, nu inainte de a trimite plecaciuni virtuale catre The Amateur Gourmet, de unde am luat reteta. :)

Ingrediente (pentru 4-6 portii)

- 2 cutii de 400g de pulpa de rosii (eu am folosit Cirio Polpa, care are si bucati destul de mari, nu e pasata complet ca un bulion)
- 400g de smantana de gatit (eu am folosit Danone extra cremoasa cu 18% grasime, dar daca puteti, folositi smantana varsata de la piata, ca e mult mai buna)
- 500ml de supa de pui (eu am folosit un cub Knorr dizolvat in apa fiarta)
- 150g gorgonzola (eu ma folosit Galbani Gorgonzola Cremoso, dar merge orice alta blue cheese, doar sa fie cat mai cremoasa, ca sa se dizolve bine in supa)
- 1 shalota medie (se poate folosi si ceapa simpla)
- 4 catei de usturoi
- 2 linguri de ulei de masline
- 2 linguri de sos Sriracha (am gasit la Selgros, pe ultimul raft, chiar langa legume si fructe, unde sunt sosurile exotice; ca substitut merge si sosul Tabasco sau orice alt sos iute)
- 1 lingura de oregano maruntit (eu am folosit uscat, ca asta aveam, dar daca puteti, folositi proaspat)
- 1 lingurita de sare (sau dupa gust, deoarece si gorgonzola mai contribuie la gustul sarat)

Preparare (60 min + 10 min de pregatire)
- curatati shalota si usturoiul si tocati-le (separat) cat de marunt puteti, dupa care pregatiti supa de pui (pentru rapiditate eu am folosit un cub cu aroma de pui Knorr, dizolvat apa fiarta la incalzitorul de apa pentru ceai)
- intr-o oala medie (de 2-3L) incingeti uleiul de masline la foc mediu, dupa care adaugati ceapa tocata si un pinch de sare si caliti-o usor cca 2 min, pana devine translucida (atentie sa nu se arda!), dupa care adaugati usturoiul tocat si mai caliti inca 2 min si apoi adaugati pulpa de rosii si supa de pui, amestecati bine si asteptati pana ce amestecul incepe sa fiarba

- acum reduceti focul la minim, adaugati sosul Sriracha, smantana (amestecati bine sa nu se taie) si oregano, si lasati supa sa bolboroseasca usor la foc mic cca 45 min (timpul acesta este important, asa ca incercati sa nu trisati!) amestecand relativ des

- dupa ce au trecut cele 45 de minute si supa a scazut si a devenit cremoasa, stingeti focul, adaugati branza gorgonzola (in bucatele mici), amestecati putin cu lingura de lemn si apoi mixati bine supa intr-un blender (daca aveti) sau cu mixerul vertical (cum am facut eu, dar cu atentie sa nu va stropiti)

- daca doriti, pentru un rezultat super-smooth puteti strecura supa printr-o sita fina inainte de a o servi, dar eu nu am mai considerat necesar acest pas
- serviti supa fierbinte, cu paine (preferabil rustica, cu coaja groasa) prajita sau cu crutoane

Enjoy!

PASTE CU TE MIRI CE

Pastele sunt probabil felul cel mai la indemana de pregatit atunci cand nu aveti timp sa faceti ceva mai complicat sau cand va loveste criza de inspiratie. Desigur, pornesc de la premiza ca oricine care si-a propus vreodata sa gateasca ceva, de voie sau de nevoie, are suficiente ingrediente prin casa cat sa poata incropi niste paste decente at any given time, de unde si numele acestei retete de paste, "cu te miri ce".


Practic, aceasta reteta nu are un caracter fix ci se adapteaza la ce reusiti sa gasiti dupa ce scormoniti prin frigider, congelator si diverse sertare. Evident, daca dupa ce ati scormonit suficient nu ati gasit decat doua feli de salam si un colt de paine, probabil ca cel mai bine e sa uitati de paste si sa va faceti un sandvis. :)


Ingredientele scormonite de mine (pentru 3-4 portii):

• 1/2 cutie de paste (eu am folosit spaghetti no. 5 din faina integrala de la Barilla)
• 1 cutie de rosii taiate cubulete (merg si proaspete, dar trebuie oparite, curatate de coaja si de seminte inainte de a le toca)
• 1/2 punga de mix de ciuperci congelate (merg si proaspete, uscate sau la conserva)
• 1/4 ceapa mare (sau 1/2 ceapa medie, sau 1 ceapa mica, v-ati prins deja, nu? :))
• 3-4 catei de usturoi
• 2 linguri de ulei de masline
• orice fel de verdeata gasiti prin frigider (eu am folosit niste fire de chives ramase de la scoicile Thai)
• busuioc si oregano (uscate, la pliculet)
• 2 linguri de sare
• 1 varf de cutit de piper
• parmezan ras pentru servire (optional; btw, sa nu folositi niciodata asa zisul parmezan deja ras, la pliculet, ca n-are nicio legatura cu the real thing)

Preparare (12 min + 8 min de pregatire)

• puneti cam 1,5l de apa la fiert intr-o oala suficient de mare, iar cand incepe sa clocoteasca adaugati sarea si un strop de ulei de masline
• adaugati pastele si lasati-le sa fiarba exact cat scrie pe cutie, sau eventual cu 1 minut mai putin daca le preferati al dente (amestecati din cand in cand sa nu se lipeasca)
• intre timp tocati marunt ceapa, usturoiul si puneti-le la calit intr-o o tigaie adanca cu 2 linguri de ulei de masline, la foc mare
• cand ceapa si usturoiul devin translucide (dupa 2-3 min, nu le lasati sa se inchida la culoare ca devin amarui) adaugati ciupercile (direct din punga, fara sa le decongelati) si verdeata si amestecati cca 3-4 min 

• dupa ce s-au dezghetat ciupercile, adaugati si cubuletele de rosii, amestecati, reduceti focul si acoperiti pt inca 2-3 min (tot acum puteti adauga piperul, busuoicul si oregano)

• intre timp, verificati daca pastele s-au facut (pescuit una si gustati-o ca sa fiti siguri) si scurgeti apa de pe ele dupa care turnati-le in tigaie peste sos si amestecati-le bine inca 2-3 min 

• la final admirati-va opera culinara, care ar trebui sa arate cam asa :)

Enjoy!