TAGINE DE PUI CU MASLINE VERZI SI LAMAI MURATE

Dupa ce i-am facut teasing atata vreme si am tot amanat-o din motive mai mult sau mai putin obiective, iata ca a venit vremea sa ne bucuram cu totii de aceasta reteta de tagine de pui cu masline verzi si lamai murate, reteta care cred ca este un fel de ceafa la gratar cu cartofi prajiti in bucataria marocana, deoarece am gasit-o absolut peste tot, inclusiv in mica brosurica de retete care a venit impreuna cu vasul de tagine Emile Henry.

Evident, conform principiului "daca ai doua ceasuri nu esti niciodata sigur ce ora e", abundenta de retete relativ similare dar cu mici variatiuni pe la ingrediente sau pe la metoda m-a descumpanit putin, dar in final am decis sa combin cele doua retete din cartile de tagine comandate de pe Amazon cu cea din brosurica Emile Henry si cu inca vreo doua variatii de pe net, asta ca sa nu trebuiasca s-o aleg pe vreuna dintre ele si sa stau cu gandul la celelalte dupa aia. :)

TAGINE DE RATA CU MIERE, CURMALE SI APA DE FLORI DE PORTOCAL

Prima mea intalnire cu tagine-ul s-a petrecut acum multi ani chiar in Maroc, intr-o piata linistita, dosita undeva intre zidurile rosii din Marrakech, unde colegul nostru francez de origini marocane ne-a dus sa ne arate cealalta fata a orasului, departe de balciul cu serpi, maimute si cersetori din Djemaa el Fna, dar si de luxul spoit din cartierul de hoteluri de 5 stele in care aveam noi cartierul general al conferintei regionale la care participam.

La vremea respectiva cunostintele mele despre bucataria marocana in general si despre tagine in special erau mai mult decat limitate, motiv pentru care am privit mai intai cu suspiciune vasele de lut care ne-au fost aduse la masa de niste localnici cu un look cam jerpelit, care nu transmiteau neaparat incredere. Fiind puternic indoctrinat cu ideea ca daca mananc pe strada o sa-mi para rau dupa, la inceput am ciugulit usor din tagine, dupa care, lovit de gustul genial, m-am infipt in el de n-au mai ramas decat oasele din saracul pui. Evident, n-am patit nimic de la mancarea respectiva, ci doua zile mai tarziu, culmea, de la salatele spalate cu apa de la robinet in hotelul de 5 stele, dar sa revenim la tagine si sa va povestesc putin despre ce este vorba.

Termenul tagine (sau tajine) se refera atat la vasul de lut (format din doua bucati, o baza rotunda, cu diametru variabil si destul de adanca si un capac conic, cu o umflatura in varf pe post de maner), cat si la mancarea preparata in acest vas. Gatitul in tagine este practic una dintre cele mai vechi metode de slow cooking din lume, mancarea gatita in acest fel (mai ales carnea) fiind coapta la foc lent pana devine incredibil de frageda. Un avantaj al vasului tagine este ca avand capacul acela conic, vaporii se ridica si se condenseaza in varf, dupa care lichidul se scurge inapoi in tava, pastrand astfel umezeala din mancare, care astfel nu se arde si ramane foarte suculenta.