SUPA PICANTA DE ROSII CU GORGONZOLA

Daca v-ati saturat de atata piftie, sarmale, carnati sau caltabosi, va propun ca alternativa o supa de rosii mediteraneana cu niste accente asiatice, evident, delicioasa si foarte simplu de facut.

Trebuie sa va spun inca de la inceput ca aceasta supa este foarte departe de acceptiunea noastra generala de supa de rosii care probabil ca v-a venit si voua in minte imediat ce ati citit titlul acestui post. Am tinut sa fac aceasta precizare deoarece stiu multe persoane care stramba din nas imediat ce aud de combinatia supa + rosii, deoarece probabil ca se gandesc la acel bulion acrisor, usor acid si destul de neplacut la gust care se serveste prin restaurantele noastre de trista factura impreuna cu niste paste dubioase. Vreau sa va asigur inca o data ca supa de fata este din toate punctele de vedere diametral opusa fata de acest cliseu culinar nefericit.

Ca sa va faceti o idee mai buna, inainte de a trece la ingrediente si preparare o sa incerc sa va povestesc putin despre gustul acestei supe. Mai intai, consistenta sa este aceea a unei creme, cu o textura fina si catifelata (desigur, doar daca o mixati cum trebuie :)). Mai apoi, gustul initial dulce acrisor al rosiilor fierte cu ceapa calita si smantana, este urmat imediat de o aroma rustica, usor sarata, data de oregano, usturoi si gorgonzola, finalul grandios fiind al sosului Sriracha, o minune thailandeza cu chili si usturoi care iti lasa un after taste usor picant, cat sa simti ca traiesti.

Si acum, dupa atata poezie, sa trecem si la treaba, nu inainte de a trimite plecaciuni virtuale catre The Amateur Gourmet, de unde am luat reteta. :)

Ingrediente (pentru 4-6 portii)

- 2 cutii de 400g de pulpa de rosii (eu am folosit Cirio Polpa, care are si bucati destul de mari, nu e pasata complet ca un bulion)
- 400g de smantana de gatit (eu am folosit Danone extra cremoasa cu 18% grasime, dar daca puteti, folositi smantana varsata de la piata, ca e mult mai buna)
- 500ml de supa de pui (eu am folosit un cub Knorr dizolvat in apa fiarta)
- 150g gorgonzola (eu ma folosit Galbani Gorgonzola Cremoso, dar merge orice alta blue cheese, doar sa fie cat mai cremoasa, ca sa se dizolve bine in supa)
- 1 shalota medie (se poate folosi si ceapa simpla)
- 4 catei de usturoi
- 2 linguri de ulei de masline
- 2 linguri de sos Sriracha (am gasit la Selgros, pe ultimul raft, chiar langa legume si fructe, unde sunt sosurile exotice; ca substitut merge si sosul Tabasco sau orice alt sos iute)
- 1 lingura de oregano maruntit (eu am folosit uscat, ca asta aveam, dar daca puteti, folositi proaspat)
- 1 lingurita de sare (sau dupa gust, deoarece si gorgonzola mai contribuie la gustul sarat)

Preparare (60 min + 10 min de pregatire)
- curatati shalota si usturoiul si tocati-le (separat) cat de marunt puteti, dupa care pregatiti supa de pui (pentru rapiditate eu am folosit un cub cu aroma de pui Knorr, dizolvat apa fiarta la incalzitorul de apa pentru ceai)
- intr-o oala medie (de 2-3L) incingeti uleiul de masline la foc mediu, dupa care adaugati ceapa tocata si un pinch de sare si caliti-o usor cca 2 min, pana devine translucida (atentie sa nu se arda!), dupa care adaugati usturoiul tocat si mai caliti inca 2 min si apoi adaugati pulpa de rosii si supa de pui, amestecati bine si asteptati pana ce amestecul incepe sa fiarba

- acum reduceti focul la minim, adaugati sosul Sriracha, smantana (amestecati bine sa nu se taie) si oregano, si lasati supa sa bolboroseasca usor la foc mic cca 45 min (timpul acesta este important, asa ca incercati sa nu trisati!) amestecand relativ des

- dupa ce au trecut cele 45 de minute si supa a scazut si a devenit cremoasa, stingeti focul, adaugati branza gorgonzola (in bucatele mici), amestecati putin cu lingura de lemn si apoi mixati bine supa intr-un blender (daca aveti) sau cu mixerul vertical (cum am facut eu, dar cu atentie sa nu va stropiti)

- daca doriti, pentru un rezultat super-smooth puteti strecura supa printr-o sita fina inainte de a o servi, dar eu nu am mai considerat necesar acest pas
- serviti supa fierbinte, cu paine (preferabil rustica, cu coaja groasa) prajita sau cu crutoane

Enjoy!

MERRY CHRISTMAS!

Have a wonderful Christmas, 

with sugar and spice and everything nice! 

IDEE PENTRU MASA DE CRACIUN: CRISPY DUCK CU 5 AROME SI SOS CARAMEL DE CABERNET SI CIRESE NEGRE

Asa cum va spuneam acum ceva vreme pe Facebook, prin amabilitatea prietenului Copolovici (caruia ii multumesc din nou pe aceasta cale) am intrat in posesia a doua rate intregi, culese de el de la un loc de taina din Obor, unde se pare ca in fiecare joi se strang ratele fara adapost, frumos transate si impachetate in plastic mulat, in asteptare de congelatoare primitoare prin casele oamenilor.

Sincer, deoarece nu mai gatisem rata intreaga pana acum, am stat putin in cumpana inainte sa ma apuc si am studiat intens diverse retete, dintre care cea mai atractiva mi s-a parut cea de Peking duck, insa datorita complexitatii (dureaza vreo 2 zile, implica vreo 3-4 proceduri, inclusiv uscarea cu un ventilator timp de cateva ore, etc, etc), am lasat-o pe alta data, poate pentru perioada de vacanta care urmeaza, cand o sa am timp mai mult.

Urmatoarea reteta de pe lista s-a nimerit sa fie chiar reteta de crispy duck a lui Jamie Oliver, care are o legatura de rudenie cu reteta de Peking duck (nu, nu este the original, chiar daca Jamie o numeste asa), dar care este mult mai human friendly din punct de vedere al complexitatii. Si pentru ca am citit multe retete si sugestii, unele diametral opuse, am decis sa adaptez putin reteta lui Jamie asa cum mi s-a parut mie ca ar fi ok, pastrand insa ideea de baza.

Mai trebuie mentionat ca aceasta reteta este foarte potrivita pentru masa de Craciun, deoarece aromele chinezesti (scortisoara, anason, cuisoare, ginger, etc) combinate cu sosul caramel si cu mirosul de portocale duc la un rezultat cat se poate de Christmasy (not to mention ca se face foarte usor, pentru ca desi poate parea o reteta laborioasa, practic dupa cele 10 min de pregatire initiale, nu mai aveti altceva de facut decat sa va uitati la rata cum se rumeneste si s-o mai intoarceti din cand in cand).

Inainte de a incepe, vreau sa va impartasesc secretul ratei perfecte, valabil in majoritatea retetelor de roasted duck, si anume procesul de coacere lenta, la temperatura medie, care sa permita grasimii sa se topeasca si sa se scurga, lasand carnea suculenta si frageda iar pielea crocanta si delicioasa.

Ingrediente (pentru 4 pers)

• 1 rata intreaga de 2 kg
• 4 linguri de sare
• 2 linguri de amestec de sare cu piper Sichuan (de la magazinul chinezesc din Colentina)
• 4-5 linguri de amestec five-spices (idem)
• 10 cm de ginger fresh (curatat si taiat bucatele de cca 3-4cm - optional)
• 1 portocala (taiata in sferturi, cu tot cu coaja)

Ingrediente pentru sos 
(acesta e optional, dar personal sunt mare fan al sosului dulce pentru rata, because they are a match made in heaven)

• 150 ml de vin rosu (eu am fosit un cabernet chinezesc pe care l-am luat de curiozitate de la Metro, ca mi s-a parut potrivit pe concept :))
• 4 linguri de sos de soia
• 4 linguri de otet balsamic
• 4 linguri de miere
• 2 linguri de dulceata de cirese negre
• 50g de unt (un sfert de pachet)

Preparare (3 ore + 10 min de pregatire)

• dezghetati complet rata (lasati-o peste noapte intr-un castron in bucatarie, sau mai rapid, in chiuveta sub jet de apa rece sau in baie de apa calda pt cateva ore)
• uscati-o bine cu un prosop de bucatarie (nu va sfatuiesc sa folositi servete de hartie pt ca se vor lipi de rata), inclusiv in interior (cu cat e mai uscata cu atat va fi mai crispy)
• curatati excesul de grasime din interor si de la extremitati (taiati inclusiv glanda uleioasa de la coada, adica acea excrescenta triunghiulara de cca 4-5 cm)
• cu un varf de cutit ascutit intepati din 2 in 2 cm zonele cele mai grase (mai ales pieptul si locul unde se unesc pulpele cu corpul, pentru a permite grasimii topite sa se scurga); atentie sa perforati doar pielea si grasimea, nu si carnea
• frecati bine rata (si la exterior, si la interior) cu sare (ajuta pielea sa devina mai crispy), apoi cu sare aromata cu piper de Sichuan si cu mixul five-spices
• introduceti in cavitate bucatile de ginger si cele de portocala (Jamie recomanda sa se lase cavitatea goala, dar asta poate duce la uscarea carnii, deoarece aerul fierbinte ajunge in interior, asa ca eu am ales sa umplu rata) si asezati rata pe o tava cu grill, in care turnati 1 cana de apa fiarta (sa nu sara grasimea scursa inapoi din tava pe rata)
• introduceti rata (cu pieptul in sus) la cuptorul incalzit in prealabil la 220C (aproape de maxim), lasati-o cca 15 min si apoi reduceti temperatura la cca 180C (un sfert de tura inapoi)
• lasati rata la cuptor pt cca 2 ore si jumatate, intorcand-o din 30 in 30 de min ca sa se usuce bine pielea pe ambele parti (mai completati cu apa daca s-a evaporat cea din tava)
• la final, rata ar trebui sa aiba pielea rumenita si crocanta, cu grasimea topita aproape integral si cu carnea care se desprinde foarte usor de pe oase (dupa cum vedeti in poza de mai jos)

• lasati rata sa se odihneasca cca 20 de min intr-un bol mare, asezata cu capul in jos (sprijiniti-o cu niste castronase mici, ca sa stea) si acoperita cu folie de aluminiu
• in acest timp preparati sosul, adaugand intr-o craticioara toate ingredientele (mai putin untul) amestecand la foc potrivit pana ce mierea se dizolva si sosul incepe sa scada (cca 10 min), capatand o consistenta de caramel, moment in care adaugati untul, amestecati pana se dizolva si luati de pe foc sa se raceasca putin

• dupa ce rata s-a odihnit, transati-o pe un platou (o sa vedeti ca treaba asta e mai simpla decat pare, deoarece carnea cade pur si simplu de pe oase), pastrand intregi copanelele si aripile (care ar trebui sa se desprinda simplu la o tragere usoara)

• serviti rata cu sosul caramel si eventual cu clatite sau orez (noi am mers pe varianta simpla, care a fost absolut geniala)

Enjoy!

PRETZEL BAVAREZ CU BRATWURST SI MUSTAR

Pentru ca tot am vorbit in postul anterior de comfort food, la categoria asta se mai incadreaza si covrigii bavarezi, acei pretzels cu coaja maronie si usor intepatoare si cu miezul moale si dulce, omniprezenti in Germania, unde se servesc pe post de paine alaturi de un bratwurst si o lingura de mustar cu miere.

Spre deosebire de Polonia, unde gaseai pretzels la orice supermarket, in Romania n-am prea dat de ei, cu o singura exceptie, si anume o mica patiserie din galeria comerciala Feeria din Baneasa, care a functionat doar o scurta perioada langa delicaterie, dar care din pacate s-a inchis intre timp. Din acest motiv, in momentul in care acum cateva zile m-a lovit o pofta groaznica de pretzels, m-am hotarat brusc sa imi fac singur, mai ales ca in ultima vreme m-am mai imprietenit putin cu cuptorul.

Dupa ce am studiat intensiv (si extensiv) pe net, am descoperit ca secretul cojii maronii, lucioase si usor intepatoare la gust, care se desprinde usor de pe pretzels, este scufundarea acestora intr-o baie de soda caustica inainte de a fi bagati la cuptor. Da, ati citit bine, este vorba chiar de acea soda caustica (hidroxid de sodiu) folosita in industria chimica si, spre suprinderea mea, in cea alimentara. Ca fapt divers, si majoritatea sticksurilor pe care le mancati au trecut foarte probabil si ele printr-o baie de soda caustica (puteti testa asta cu varful limbii pe un stick, unde veti simti un gust usor chimic si intepator, de sapun sau detergent). Evident, este vorba despre o concentratie de doar 3% (30g / 3 linguri de soda la 1L de apa), iar rolul acestei bai bazice (dupa cum am invatat noi la chimie) este de a reduce aciditatea de la suprafata covrigului, permitand amidonului din coca sa se transforme in zahar, care se va carameliza frumos si elegant.

Deoarece nu am gasit soda caustica (de fapt nici n-am prea cautat, ci doar am intrebat-o pe mama, care s-a uitat usor dubios la mine si apoi a decis sa-mi spuna ca n-are :)) am mers pe cealalta metoda, care da rezultate oarecum acceptabile, desi nu atat de spectaculoase precum varianta originala. Este vorba de o baie de apa clocotita in care am dizolvat 2 pliculete de bicarbonat de sodiu, acesta avand de asemenea rolul de a reduce aciditatea covrigilor inainte de a-i baga la cuptor.

Din multele retete pe care le-am gasit pe net, aceasta mi s-a parut cea mai de incredere, asa ca m-am apucat s-o replic si astfel sa-mi bifez si prima experienta de facut aluat. Aceasta nu pare o reteta tocmai simpla, dar va garantez ca se poate face de catre oricine fara prea mari probleme.

Ingrediente (pentru 8 covrigi mari)

• 500g de faina (eu am folosit 000 ca asta aveam in casa, dar este recomandata cea pentru paine, care se gaseste prin diverse supermarkets) 
• 1 pliculet de drojdie uscata (eu am folosit Pakmaya de 10g)
• 2 lingurite de sare fina (pentru coca)
• 1 lingurita de zahar
• 350ml de lapte cald, dar nu fierbinte, ca moare drojdia (cca 1 min la microunde)
• 40g de unt
• 100g de bicarbonat de sodiu (2 pliculete)
• 1 lingura de ulei (pt uns)
• 1 lingurita de sare grunjoasa (pentru ornat)

Preparare (50min + 3-12h de lasat coca la dospit)

• cerneti faina intr-un bol mare si adaugati drojdia, sarea si zaharul dupa care amestecati bine
• topiti untul intr-un bol mic (cam 20-30 de sec la microunde) si apoi amestecati-l cu laptele cald (important! daca laptele si untul sunt prea fierbinti, mai lasati-le putin sa se raceasca, ca sa nu va omoare drojdia)
• faceti o adancitura in faina si adaugati laptele si untul, amestecand cu o lingura pana se incorporeaza faina (amestecul va fi foarte lipicios, asa ca nu va bagati mainile in el de la inceput, cum am facut eu)

• cu mainile date cu faina incepeti sa framantati coca (pe o suprafata pe care ati presarat de asemenea faina) pentru aproximativ 10 min (daca nu stiti cum, urmariti acest tutorial), pana cand coca devine catifelata, ferma si nu se mai lipeste de maini (daca inca se lipeste, inseamna ca nu are faina suficienta, asa ca mai adaugati prin presarare pe maini si pe masa de framantat)

• dupa ce ati terminat de framantat coca, ungeti bolul cu ulei, asezati-o in bol (rostogoliti-l putin cat sa se acopere cu ulei), apoi acoperiti bine cu folie alimentara si bagati-l la frigider peste noapte sau lasati-l la caldura minim 3 ore (eu am preparat coca pe la miezul noptii, cand m-a lovit pofta, dar am lasat-o peste noapte la frigider, ca n-am mai avut chef sa stau inca 3 ore langa ea atunci)

• cu 30 min inainte sa va apucati de format covrigii, porniti cuptorul pe nivelul maxim (220 - 240C)
• dupa ce coca a crescut, scoateti-o din bol si pregatiti o zona de lucru (deoarece blaturile si masa din bucatarie au suprafata neregulata, cu bucatele de gresie, eu am imprumutat de la mama o bucata mare de pal melaminat - un raft de la un dulap dezafectat :) -  care a mers perfect, dar voi puteti pregati covrigii chiar pe masa sau pe blatul mobilei de bucatarie, daca acestea sunt plate)
• presarati faina pe zona de lucru si pe maini (sa aveti un bol cu faina la indemana, ca o sa va trebuiasca des, ca sa nu se lipeasca coca) si impartiti coca in 8 bucati egale (eu am rulat-o in forma de sul si apoi am taiat-o in doua, dupa care am repetat miscarea cate de doua ori cu fiecare jumatate, pana am obtinut 8 role de aluat cam cat o minge de tenis fiecare)
• in acest moment puteti sa va apucati de formarea covrigilor; luati o bucata de coca, rulati-o cat sa va iasa un sul de cca 20cm (un lat de foaie A4), turtiti-l usor cu palma, intoarceti-i capetele in interior si apoi impachetati pe lung bagheta, dupa care rulati-o de la centru spre exterior pana obtineti un sul de coca lung de cca 70cm, mai gros la mijloc si subtire spre capete (dar cu capetele putin ingrosate)

• acum ati ajuns la partea cea mai complicata, cel putin in teorie, si anume "incovrigarea"; aceasta se poate face in modul "expert", si anume apucati capetele, ridicati funia de aluat pana formati un U si apoi cu o miscare de rasucire din mana dreapta incolaciti-o si asezati-o inapoi pe masa sub forma de covrig (stiu ca suna complicat, dar daca urmariti acest tutorial o sa vedeti ca e destul de simplu) sau in modul "gospodina" (faceti toata treaba la orizontala, fara sa ridicati funia de aluat de pe masa); folositi putina apa ca sa lipiti capetele de partea groasa a covrigului.

• asezati covrigii formati in doua tavi de cuptor (captusite cu hartie de copt sau cu foaie de silicon pentru copt, de la Metro) si lasati-le la rece cam 10 min (eu le-am scos afara, unde era mai rece ca in frigider), ca sa se intareasca putin si sa fie mai usor de manuit in etapa urmatoare (le puteti pune si la congelator daca aveti loc)
• intr-o tigaie mare (sa nu fie din aluminiu!) puneti 1L de apa la fiert si adaugati 2 pliculete de bicarbonat de sodiu (eu am folosit Dr Oetker de 50g pliculetul)
• scufundati fiecare covrig (pe rand!) pentru cca 15-20 sec in apa care clocoteste usor si scoateti-i cu o paleta sau cu o lingura cu gauri inapoi pe tava (atentie ca se inmoaie in apa calda si e posibil sa se desfaca daca nu ii manuiti cu atentie)
• cat covrigii sunt inca uzi, presarati peste ei putina sare grunjoasa si cu un cutit ascutit faceti o crestatura de cca 5mm adancime si 10cm lungime in partea cea mai groasa a fiecarui covrig (aceasta se va transforma in acea dunga alba specifica la pretzels)
• reduceti temperatura cuptorului la 190C (3/4 din maxim) si bagati tavile la cuptor pentru cca 30min (dupa 15min scoateti tavile si bagati-le invers, ca sa aveti covrigi copti uniform)

• scoateti covrigii din cuptor cand au capatat o culoare rumen-aurie si lasati-i la racit pe un rack (eu am folosit o tava de cuptor cu gratar)

• serviti imediat cu bratwurst fiert (eu am gasit doar Zimbo, la Metro) si mustar cu miere sau de Dijon (atentie ca dupa 1-2 zile se intaresc beton, asa ca mancati-i rapid, cat sunt moi :))

Enjoy!

ZUREK POLONEZ, PROBABIL CEA MAI BUNA SUPA DE IARNA

Dupa aproape doi an de stat in Polonia mi-au ramas la suflet doua mancaruri traditionale de la ei, si anume genialul smalec (se citeste smaletz si este un fel de untura cu bucatele de jumari, ceapa prajita, ciuperci si alte mirodenii, care se unge pe painea de casa si se mananca la aperitiv cu castraveti murati, timp in care creste colesterolul fara numar, fara numar :)) si zurekul, supa alba, acrita cu bors aromat cu usturoi, despre care o sa va povestesc acum.

Zurekul este un staple food omniprezent in Polonia, oarecum similar cu ciorba de burta de la noi. Practic, nu exista restaurant cu specific traditional fara zurek, acesta servindu-se atat simplu cat si in painica de secara cu coaja tare si scobita de miez (care se mananca si ea dupa ce s-a terminat supa). Gustul cel mai apropiat pe care-l pot asocia cu aceasta supa este o combinatie intre ciorba de burta (mai ales datorita culorii si a aromei subtile de usturoi) si ciorba de cartofi cu afumatura si zeama de varza, adica ceva absolut delicios.

Evident, ca mai toate felurile facute de mine, si zurekul se prepara foarte simplu si vi-l recomand calduros. Acum nu bag mana in foc pentru gradul de autenticitate, insa zurekul facut de mine a iesit foarte, foarte yummi, perfect drept comfort food pe vremea asta friguroasa. Ca fapt divers, pot sa pun pariu ca oricui a avut sansa sa guste vreodata zurek de la mama lui in acest moment ii cam ploua-n gura, ceea ce de altfel va doresc si voua. :))

Ingrediente (pentru 6-8 persoane)

• 2 cepe medii
• 1 sfert de telina mare
• 1 pastarnac
• 3-4 morcovi
• 10-15 ciuperci maricele
• 3-4 cartofi medii
• 10 catei de usturoi
• 4 carnati grosi, de preferinta afumati (dar nu uscati)
• 300g smantana (de preferinta varsata, de la piata, ca e mult mai buna pentru ciorbe)
• 2-3 lingurite de maghiran uscat
• 1 litru de borsh 
• 3-4 oua fierte tare (curatate si taiate in doua)

Preparare (60 min + 10 min pregatire)

• mai intai de toate, cumparati o sticla de borsh de 1L din orice supermarket (Mega Image, Carrefour, etc), puneti in borsh cam 4-5 catei de usturoi zdrobiti si apoi lasati-l la aromat in frigider pentru 2-3 zile (reteta originala poloneza se face cu zakwas, care e un borsh fermentat direct cu usturoi, dar metoda mea e un substitut ok)
• puneti cca 2L de apa intr-o oala mare si adaugati ceapa, telina, pastarnacul, morcovii, usturoiul, ciupercile intregi si 2-3 lingurite de sare
• cand incepe sa fiarba, reduceti focul putin si adaugati carnatii (intepati cu furculita, sa nu se sparga) si lasati sa fiarba la foc mic cca 30 de min, dupa care scoateti carnatii si ciupercile si strecurati supa in alta oala (eu am aruncat legumele fierte, dar poate voi gasiti ceva de facut cu ele)
• puneti din nou zeama strecurata in oala, adaugati cartofii, curatati si taiati in cubulete de 2-3cm, si lasati sa fiarba inca cca 20 de min (pana cand cartofii sunt aproape fierti)
• intre timp taiati carnatii si ciupercile in felii de cca 1 cm si adaugati-le peste cartofi cand acestia sunt aproape fierti (verificati unul cu furculita, care trebuie sa intre usor in cartof)
• in acest moment culegeti cu o lingura grasimea de la suprafata si apoi adaugati borshul cu usturoi (prin strecuratoare, sa nu ajunga si usturoiul in ciorba) si mai fierbeti cca 5 min, dupa care adaugati smantana si maghiranul uscat (word of advice de la mama: nu adaugati borsul inainte sa se faca cartofii, ca altfel acestia o sa se intareasca)
• amestecati bine pana se dizolva smantana si apoi serviti cu o jumatate de ou fiert si cu felii groase de paine de casa

Enjoy!

PIEPT DE GASCA CU DULCEATA DE TRANDAFIRI SI MANGE-TOUT LA GRATAR

Ca sa lamurim lucrurile inca de la inceput, aceasta reteta trebuia sa fie cu piept de rata, nu de gasca, dar deoarece acestea sunt foarte similare si in plus mai sunt si asezate alaturat in galantar la Metro, am ajuns acasa by chance cu doua bucati de piept de gasca in loc de piept de rata. Singura diferenta notabila este ca pieptul de gasca iese o idee mai uscat decat cel de rata dupa ce este gatit, dar diferenta este atat de mica incat poate trece neobservata daca nu te uiti pe eticheta.

Aceasta reteta este foarte simplu de preparat, fiind practic foarte greu de ratat chiar si de catre cineva care n-a gatit niciodata mai mult de o omleta. Pieptul de rata (sau de gasca) merge perfect si cu piure de cartofi cu lapte, dres cu putin unt frecat cu usturoi si ceapa verde, dar de data asta am mers pe o varianta de side dish mai light, deoarece aveam in frigider o casoleta de mange-tout (pastai verzi, plate, dintr-un sortiment de mazare numit snow pea, de la Metro). Dulceata adaugata la final este optionala, desi eu o recomand calduros, deoarece combinatia de rata sau de gasca prajita cu dulceata (sau sos dulce) "deschide" incredibl aromele din carne si ii completeaza perfect gustul.

Ingrediente (pentru 4 persoane)

• 2 bucati de piept de gasca (sau de rata), spalate si apoi uscate cu un prosop de bucatarie (ca orice carne, ideal este sa o scoateti din frigider cu 15-20 de min inainte de a o prepara, pentru a ajunge la temperatura camerei)
• 1 casoleta de mange-tout proaspete (spalate si apoi scurse de apa intr-o strecuratoare)
• sare si piper (preferabil proaspat rasnite)
• dulceata de trandafiri (de la Mega Image; merge si dulceata de nuci verzi sau de smochine, sau cea din coaja de portocala)
• ulei de masline

Preparare (15 min + 3 min de pregatire + 10 min de "odihna")

• asezati pieptii cu pielea in sus, crestati in diagonala din 2 in 2 cm in ambele sensuri (doar pielea si grasimea, fara sa crestati si carnea), si apoi condimentati bine cu sare si piper
• incingeti o tigaie cu fund gros la foc mare si asezati pieptii cu pielea in jos, fara sa ungeti tigaia cu ulei sau alta grasime; lasati 7 min pe partea cu pielea (dupa 4-5 min scoateti cu o lingura excesul de grasime topita din tigaie) si apoi intoarceti pe partea cealata si lasati pentru inca 4 min (deoarece iese mult fum si miros de prajeala, va sfatuiesc sa deschideti geamurile si sa acoperiti tigaia cu un capac)

• scoateti pieptii din tigaie si lasati-i sa se odihneasca cca 10 min intr-o casoleta cu capac (sau intr-un castron acoperit cu folie de aluminiu); acest pas este foarte important pentru a obtine o friptura foarte frageda si suculenta, deoarece permite fibrelor sa se relaxeze si sa resoarba sucurile care se expandeaza din cauza caldurii si tind sa iasa catre suprafata.

• intre timp, incingeti bine o tigaie tip grill (de la Ikea) si asezati pastaile una langa alta (cate incap, probabil ca va trebui sa le gatiti in 2-3 ture); dupa 4-5 min, cand acestea incep sa se coaca pe partea dinspre gratar, intoarceti-le cu o spatula si stropiti-le putin cu niste ulei de masline (acum se va mai adauga ceva fum la cel de la gasca) si mai lasati-le inca 2-3 min, dupa care scoateti-le intr-un vas cu capac, sa ramana calde; inainte de a le servi, presarati peste ele niste sare grunjoasa (sau sare de mare rasnita) si un strop de otet balsamic, si apoi scuturati-le bine cat sa se condimenteze toate pastaile.

• asezati pastaile de mange-tout pe farfurie, adaugati apoi pieptul taiat felii de cca 1 cm si adaugati (daca doriti) o lingurita de dulceata.

Enjoy!

MUSCHIULET DE VITA LA GRATAR, METODA SIMPLA SI EFICIENTA

Indubitabil, cea mai buna carne de vita este cea din Argentina. O friptura banala dintr-o bodega din Buenos Aires poate da clasa cu usurinta si la orice ora unei fripturi cu nume pompos dintr-un restaurant de fitze de la noi. In plus, fata de clasicul muschiulet la gratar, singurul cut decent pentru gratar care se poate scoate din vitele noastre, cut-urile din Argentina sunt mult mai diverse si spre deosebire de ale noastre, sunt suculente si impanate cu grasime din plin, intr-un mod oarecum similar cu ceafa noastra de porc.

Sincer, vita argentiniana este atat de buna incat anul trecut pe vremea asta, cand am avut ocazia s-o testez la fata locului, in Buenos Aires, timp de o saptamana cat am stat acolo am mancat aproape exclusiv doar fripturi la gratar sau asado (rumenite incet la jar intr-un semineu urias, dupa cum vedeti mai jos), cu salata sau chimmichurri.

Si pentru ca tot am vorbit de Argentina, trebuie sa-i acord intregul credit pentru initierea mea in tainele gratarului de vita prietenului meu argentinian Dario, care la un gratar pe balconul mansardei lui din centru Varsoviei mi-a dezvaluit acum doi ani cele doua secrete pentru un gratar de vita perfect, secrete pe care le voi impartasi si eu cu voi acum.

Primul secret (pe care probabil ca il intuiati) este carnea, sau mai precis calitatea ei. Evident, daca urmariti sa faceti gratarul de vita perfect, preferabil ar fi sa folositi vita argentiniana maturata (de la Metro), dar cum aceasta este foarte scumpa (cam de 3 ori mai scumpa decat cea mai scumpa vita romaneasca) si in plus vine si in cantitati mari (un muschiulet de vita argentiniana are intre 1.5 si 2.5kg), alternativa este sa folositi muschiulet de vita local, acesta fiind singura optiune viabila pentru un gratar de vita decent. Trust me, nu vreti sa incercati un gratar din alte cut-uri de vita romaneasca, nici macar din cut-urile mai scumpe precum T-bone sau antricot, deoarece veti sfarsi inevitabil cu o chestie tare, atoasa si hardly comestibila. Muschiuletul de vita, numit in engleza tenderloin, este cut-ul cel mai fraged si probabil cel mai scump din vita, alaturi de rib eye (care nu stiu ce echivalent romanesc are, ca n-am gasit pana acum pe nicaieri), la noi avand pretul intre 40 si 80 de lei pe kg, in functie de locul de unde-l luati (la macelarii sau la halele de carne este mai ieftin, la supermarkets este mai scump).

Al doilea secret este temperatura, care trebuie sa fie medie, iar aceasta se verifica tinand mana deasupra gratarului la cca 20 de cm si numarand rar pana la 5. Daca jarul este inca prea fierbinte pentru mana, atunci e prea fierbinte si pentru carne si mai trebuie sa asteptati putin. Desigur, acest secret este valabil in cazul prepararii la gratarul cu carbuni, deoarece metoda standard din restaurante este oarecum diferita; aici carnea se "sigileaza" rapid pe o plita foarte incinsa si apoi se baga la cuptorul preincalzit la 220C pana se face la nivelul dorit (rare, medium rare sau well done).

Anyway, deoarece presupun ca nu vreti sa faceti gratar afara pe frig si nici sa va complicati cu bagatul la cuptor, o sa va descriu metoda mea foarte simpla, cu tigaia tip grill (de la Ikea) care da rezultate excelente si rapide pe orice aragaz obisnuit.

Ingrediente (pentru 4 persoane)

• 1 bucata de muschiulet de vita
• sare si piper (de preferat rasnite proaspat)
• grasime (o felie de bacon sau ulei pe un servetel) pentru uns tigaia

Preparare (15 min + 5 min de pregatire + 10 min de "odihnire")

• scoateti vita din frigider cu cca 30-40 de minute inainte de a va apuca de gatit, ca sa ajunga la temperatura camerei (daca o puneti pe gratar direct din frigider, exteriorul se va praji mai repede decat va apuca interiorul sa se incalzeasca, ceea ce va rezulta intr-o friptura nefacuta la mijloc sau arsa la exterior)
• taiati muschiuletul in 6-7 bucati (se poate taia si in mai putine bucati, dar va dura mai mult pana se fac cum trebuie pe grill)
• condimentati (bine) bucatile cu sare si piper pe toate partile si apoi asezati-le pe tigaia grill (unsa si incinsa in prealabil la foc mare pentr 5 min) la foc mediu
• dupa 3-4 min rasuciti bucatile cu 45 de grade fata de pozitia initiala (pentru a obtine acel efect de linii incrucisate de grill pe carne) si mai lasati-le inca 3-4 min pe aceeasi parte
• intoarceti bucatile pe partea cealalta si repetati miscarea, dupa care mai asezati-le cate 1 min pe laterale sa se faca bine (atentie! folositi un cleste sau doua spatule pentru manevrare, nu le intepati cu furculita, pentru ca altfel o sa risipiti in tigaie toate acele sucuri minunate)

• verificati temperatura cu termometrul de carne; pentru medium rare (modul meu preferat, care lasa carnea roz si juicy la mijloc) trebuie sa luati carnea de pe grill cand temperatura interioara ajunge la 54C, deoarece aceasta continua sa se incalzeasca la interior cu 4-5 grade si dupa ce e luata de pe gratar (mai multe despre temperatura carnii gasiti aici)

• cand temperatura a ajuns la 54C, scoateti carnea si lasati-o sa se odihneasca vreo 8-10 min (intr-un vas acoperit sau intr-o casoleta cu capac) inainte de a o servi

• serviti bucatile intregi sau taiate in felii, cu salata verde, cu piure, cu legume la gratar sau chiar si asa, direct, fara nicio garnitura.

Enjoy!

MOLTEN LAVA CAKE, O EXTRAVAGANTA DE CIOCOLATA TOPITA CU INGHETATA

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine intotdeauna m-a impresionat pe la restaurantele mai fancy o prajitura care pe dinafara arata ca o brownie dar atunci cand este taiata cu lingurita isi dezvaluie secretul, si anume ciocolata topita si fierbinte care curge incet, ca lava, de unde si numele de "molten lava cake" dat acestei prajituri. Contrastul intre exteriorul uscat si interiorul vascos, aproape lichid este accentuat si de faptul ca aceasta prajitura se serveste fierbinte, dar cu topping de inghetata de vanilie.

Multa vreme am crezut ca aceasta prajitura se poate face doar cu studii superioare de bucatarie si ca are la baza cine stie ce tehnici speciale si sofisticate, care nicidecum nu pot fi replicate acasa, mai ales de catre cineva care n-a copt nimic la cuptor in viata lui. Desigur, dupa ce am dat peste reteta am ramas uimit de cat de usor se face, iar dupa ce am testat-o prima data pe the lovely wife, am primit comanda ferma de repetare imediata, ceea ce se pune ca double points in sistemul meu de referinta. :)

Inainte sa trec la ingrediente, repet, aceasta reteta este incredibil de usor de facut iar rezultatele, va garantez, vor fi impresionante, asa ca do yourself a favor si incercati-o cat de curand.

Ingrediente (pentru 6 portii)

• 3 oua
• 80g de faina alba
• 100g de zahar
• 200g de ciocolata (adica 2 tablete; eu am folosit ciocolata cu lapte, dar reteta originala e cu ciocolata menajera, care e mai putin dulce)
• 200g de unt (un pachet, din care salvati un cubulet cu care veti unge formele)

Preparare (20 min + 5 min de pregatire)

• intr-un bol de dimensiune medie amestecati ouale cu zaharul (le bateti bine cu un tel cam 1-2 min, pana se dizolva zaharul iar amestecul se transforma intr-o spuma omogena)
• dupa aceea topiti ciocolata (rupta in bucatele mici) intr-un bain-marie (o craticioara mica introdusa intr-o cratita mai mare, cu apa care fierbe, astfel incat ciocolata sa se topeasca fara contact direct cu flacara)
• cand ciocolata s-a topit complet (amestecati bine sa fiti siguri) adaugati untul (in bucati mici) si amestecati pana se topeste complet, dupa care turnati amestecul peste spuma de oua cu zahar

• adaugati faina progresiv, amestecand cu telul pana se incorporeaza complet, fara cocoloase
• turnati amestecul in forme tip "ramekin" (eu folosesc formele Emile Henry de la Metro, dar puteti folosi si forme similare de la Ikea sau chiar cesti de cafea mai groase, daca nu aveti forme la indemana) pana la 3/4 din capacitate (sa lasati loc de crescut la cuptor) si apoi introduceti formele (intr-o tava) in cuptorul preincalzit la 180-200C (dati pana la maxim si apoi cca un sfert de tura inapoi, daca nu aveti gradatii la butonul de cuptor)

• pentru a obtine consistenta vascoasa in interior, lasati prajiturile la cuptor cca 15 min (daca le lasati mai mult, mijlocul se va coace si veti pierde efectul de lava topita, insa prajitura va fi in continuare delicioasa)

• dupa ce le scoateti din cuptor lasati-le sa se raceasca cca 1-2 min, apoi cu un cutit subtire, udat, separati usor marginile de formele de copt si rasturnati prajiturile in farfurii de desert (atentie ca formele frig inca destul de tare!), dupa care adaugati pe deasupra cate doua cupe de inghetata de vanilie si o lingurita de dulceata de cirese negre (sau de care aveti, eu am incercat si cu dulceata de trandafiri si merge perfect) si serviti imediat

Enjoy!

SAAG GHOST, CURRY INDIAN DE MIEL CU SPANAC SI IAURT

Prima mea intalnire cu bucataria indiana s-a petrecut acum multa vreme, chiar cand s-a deschis Barka Saffron. La vremea respectiva, Barka era renumita pentru petrecerile incendiare din fiecare joi, pentru cocktailurile speciale, inventate pentru fiecare client de-al casei (si apoi scrise pe perete) de catre Adi si Doru si pentru celebrele chicken fingers in crusta de fulgi de porumb, dar pentru mine Barka mai insemna si un anume fel emblematic, si anume saag ghost, acel curry de miel cu spanac pregatit la mare arta de Kumar, actualul owner de la Agra Palace.

Evident, atunci cand m-am decis sa pregatesc un meniu de pranz indian de 1 decembrie, acest curry a fost cea mai fireasca alegere ca fel principal. Nu vreau sa ma laud ca mi-a iesit la fel ca lui Kumar, insa rezultatul a fost cat se poate de delicios, fapt pentru care pot depune marturie atat prietenii care au avut parte de acest curry in premiera, cat si colegii de birou, carora le-am pus deoparte cate o portie pentru a doua zi, ca sa vada si ei case poate si altfel si sa inceteze odata cu comenzile alea zilnice de junk food. :)

Inainte sa va insir ingredientele si sa va povestesc metoda de preparare, trebuie sa va marturisesc faptul ca acest lamb curry are la baza un miel "vintage", numit pe la noi si "oaie", deoarece doar asta se gaseste la Mega Image (se putea si cu miel, dar nu m-am indurat sa risipesc minunatia de lamb rack din Noua Zeelanda de la Metro despre care v-am mai povestit pentru acest curry). De asemenea, trebuie mentionat ca acest fel nu este nicidecum unul care se prepara rapid, asa ca va trebui sa va apucati de gatit cu mult inainte sa vi se faca foame. Acestea fiind zise, sa trecem la fapte.

Ingrediente (teoretic pentru 6 persoane, dar practic pentru 10-12, dupa cum am constatat empiric :))

• 1kg carne de miel (pulpa sau muschiulet, taiat cubulete - daca folositi oaie va trebui sa o fierbeti mai mult ca sa se fragezeasca, dar nu e o mare drama ca gust)
• 2-3 pungi de spanac congelat de 400g (se poate si cu spanac proaspat, daca gasiti, dar procesul e mai laborios)
• 4 cepe tocate marunt
• 4 catei de usturoi pisat 
• 8 cm de ginger, dat pe razatoarea mica (sau 2-3 linguri de ginger ras de la borcan, de la Mega Image) 
• mirodenii macinate: 2 lingurite de coriandru, 2 lingurite de chimen, 3 lingurite de garam masala, 1/2 lingurita de turmeric, 1 lingurita de paprika
• mirodenii intregi: 6 cuisoare, 10 cm de scortisoara, 6 seminte de cardamom, 1 lingurita de piper boabe, 4 frunze de dafin
• 1 mana de frunze de coriandru, tocate marunt
• 3 linguri de ulei
• 250ml de iaurt
• 400ml de apa
• 50g de unt

Preparare (2.5 ore + 15 min de pregatire)

• se rumeneste usor carnea in tigaie si se scoate deoparte
• in uleiul ramas se prajesc putin mirodeniile intregi dupa care se adauga ceapa si se prajeste pana e golden brown (cca 4-5 min)
• se adauga mirodeniile macinate si se mai prajeste inca 30 sec

• se adauga carnea, usturoiul, gingerul si apoi iaurtul, cate 1-2 linguri amestecand pana se incorporeaza tot 
• se adauga apa (cat sa acopere aproape complet compozitia), se aduce la fierbere, apoi se da focul mic, se acopera si se lasa sa fiarba usor cca 2 ore (sau pana cand carnea ajunge foarte frageda, iar apa e evaporata aproape integral)

• se gateste rapid spanacul (direct inghetat, rupt in bucati mai mici si pus in untul topit intr-o oala cu capac) si apoi se scurge bine de lichid si se adauga la miel

• se amesteca pana cand lichidul se evapora, apoi se adauga coriandrul tocat si inca doua linguri de iaurt 

• in fine, se respira usurat si se serveste minunatul spinach lamb curry cu orez basmati, raita si papadums :)

Enjoy!

RAITA SI SPICED YOGURT CU PAPADUMS

Pentru ca tot am vorbit in postul anterior de raita si spiced yogurt, iata si retetele foarte simple si la indemana oricui. Si ca sa completam un starter indian traditional, am adaugat si papadums, acele lipii crocante care se folosesc atat pe post de paine cat si pe post de snack sau pentru dipping, ca starter (la Agra Palace, de exemplu, primesti invariabil din partea casei papadums cu raita si spiced mint yogurt).

Raita

• 1 jumatate de castravete, taiat in doua pe lungime, curatat de seminte cu o lingurita si apoi tocat in cubulete mici
• 1 rosie medie, taiata in sferturi, curatata de seminte si apoi tocata in cubulete 
• 1 jumatate de ardei gras sau capia, curatat si tocat in cubulete (se poate inlocui cu ardei iute)
• 500ml de iaurt, batut bine cu telul sau furculita, sa se omogenizeze
• 1 lingurita de sare (sau dupa gust)
• 1 jumatate de lingurita de garam masala (sau de chunky chat masala)
• 1 jumatate de lingurita de cardamom macinat
• 1 jumatate de lingurita de piper macinat

Preparare: amestecati toate ingredientele intr-un bol si serviti imediat (sau pastrati la rece cat aveti nevoie, dar apoi serviti la temperatura camerei)

Spiced Yogurt

• 500ml de iaurt, omogenizat bine 
• 4 linguri de lapte 
• 1 lingurita de sare
• 1 jumatate de lingurita de garam masala (sau chunky chat masala)
• 1 jumatate de lingurita de paprika

Preparare: amestecati toate ingredientele intr-un bol si serviti imediat (sau pastrati la rece cat aveti nevoie, dar apoi serviti la temperatura camerei)

Papadums
Papadums sunt facuti din faina de naut si se comercializeaza sub forma de foi foarte subtiri, uscate si casante, care aduc putin cu foile de lasagna. La noi le puteti gasi, desigur, la magazinul de mirodenii indiene, featuring un iepure roz (rather scary :)), la un pret de numai 3 lei pachetul de cca 20 de bucati.

Prepararea lor este foarte simpla iar rezultatul este identic cu cel din restaurant. In mod traditional, papadums se rumenesc la flacara deschisa, insa aceasta metoda cere o oarecare experienta, deoarece papadums sunt si inflamabile printre alte calitati (eu am dat foc la vreo 2 dupa ce m-am luat dupa acest tutorial), dar variantele moderne sunt la fel de eficiente. Este vorba de coptul la microunde (1 min pe putere maxima, sincer n-am incercat, asa ca nu o recomand neaparat) sau de rumenitul in tigaie, cu sau fara ulei (eu am incercat ambele metode si recomand calduros varianta fara ulei, deoarece daca folositi ulei o sa va iasa niste papadums luciosi si mult mai tari, care nu sunt neaparat ce trebuie).

Practic se incinge o tigaie normala, cu teflon sau fara, si se adauga cate o foaie de papadums. Dupa cca 1 minut pe foaie vor aparea niste miniumflaturi. Cand aceste umflaturi acopera aproape integral suprafata, intoarceti foaia pe partea cealalta si mai lasati inca jumatate de minut, dupa care scoateti foaia pe o farfurie intinsa, sa se usuce (imediat luata de pe foc e inca flexibila, dar devine crocanta dupa ce se raceste putin, in cateva secunde). Repetati procesul pentru fiecare foaie si aveti grija sa le intoarceti cu un cleste, ca sa nu se rupa in tigaie (eu folosesc un cleste de lemn subtire, pentru scos feliile de paine prajita din toaster).

Enjoy!

ONION BHAJJI, UN STARTER VEGETARIAN GENIAL

Spre deosebire de alte culturi culinare, unde ceapa este tratata ca un aliment in sine, demn de tot respectul si avand parte de nenumarate moduri de preparare, in bucataria noastra ceapa are un rol modest, de ingredient primar in mancarea gatita sau, in cel mai bun caz, de topping pe fasolea batuta. Din acest motiv prima oara cand chelnerul de la Agra Palace mi-a recomandat chiftele de ceapa pe post de starter am acceptat oarecum cu inima indoita, asteptanu-ma la gustul pregnant pe care-l stim cu totii, la un after taste care sa ma bantuie cateva ore si, de ce nu, la niste arsuri de stomac neprietenoase dupa masa.

Evident, asteptarile mele moderat-pesimiste au fost depasite cu ani lumina de minunatia de chiftele de ceapa ce mi-au fost aduse spre degustare. Acestea poarta numele de bhajji, nume care s-ar traduce liber prin "nasoale" sau "uraciuni", acelasi nume fiind folosit in anumite zone si pentru a alinta crabii parosi (desigur, nu pentru a le lauda frumusetea). Numele provine de la forma oarecum neregulata, cu bucati rebele, rasucite si iesite in afara precum picioarele si clestii unui crab iar bhajji este probabil cel mai intalnit street food din India si cel mai comandat stater sau snack in restaurantele indiene din restul lumii (inclusiv de la noi).

Dupa parerea mea , acest starter vegetarian este un demn rival al celebrelor spring rolls, desi nu este la fel de cunoscut ca acestea. Deoarece bhajji sunt foarte usor de preparat si au un "wow! effect" garantat, acestesa sunt o solutie foarte la indemana pentru cineva care vrea sa-si impresioneze oaspetii fara a depune prea mult efort.

Ingredientele specifice pentru acest preparat (precum si multe alte bunatati din bucataria indiana) pot fi procurate foarte usor de la magazinul de mirodenii indiene Best Spices (www.mirodenii.ro), care apartine de restaurantul Taj si care preia comenzi online si le livreaza direct in aceeasi zi in Bucuresti (sau a doua zi in alt oras, prin curier). Celelalte ingrediente se gasesc in orice piata sau supermarket.

Ingrediente (pentru 4-6 persoane, ies cca 50 de bucati de bhajji)

• 4-5 cepe mari (curatate si taiate "pestisori", adica taiate in sferturi si apoi feliate subtire)
• 1 catel de usturoi (tocat marunt sau zdrobit)
• 1-2 ardei iuti, de preferinta rosii, din motive estetice (curatati de seminte si partea alba din interior, si apoi tocati marunt)
• 1 legatura de coriandru proaspat, tocat marunt (eu am gasit doar la Metro)
• 1 legatura de menta si 1 legatura de busuioc (ambele proaspete si tocate marunt) (optional)
• 400g de faina galbena "gram" (faina de naut, numita si besan, care se gaseste la Best Spices, unde  costa 32 de lei punga de 2 kg, dar puteti comanda si doar 1kg)
• 1 lingurita de garam masala (cel mai celebru mix de mirodenii, folosit in majoritatea preparatelor indiene, inclusiv in deserturi sau ceaiuri)
• cate o jumatate de lingurita de coriandru, chimen, turmeric si paprika (toate macinate)
• 1 lingurita de praf de copt
• 4 lingurite de sare
• 2-300ml de apa
• 6-700ml de ulei vegetal (pentru prajit)

Preparare (20 min + 10 min de pregatire)

• curatati ceapa taiati-o in sferturi si apoi feliati fiecare sfert in felii subtiri ("pestisori" :))
• puneti ceapa intr-un bol si amestecati-o cu o lingurita de sare, apoi lasati-o sa stea pana terminati de preparat aluatul de legatura (sarea scoate sucul din ceapa, aceasta devenind mai moale si mai dulce)  
• cerneti prin sita deasa faina galbena intr-un alt bol (suficient de mare), adaugati mirodeniile si apoi incorporati apa putin cate putin, pana ce obtineti un aluat cremos, semi-lichid (cat sa curga dintr-o lingura, incet precum fasolea batuta sau o crema foarte groasa)

• adaugati ceapa (scursa de zeama lasata in bol), usturoiul, ardeiul iute si verdeturile tocate si amestecati bine pana ce toate ingredientele sunt acoperite de amestecul de legatura (cel mai usor si mai rapid rezolvati problema amestecand cu mainile, doar sa aveti grija sa nu va frecati la ochi inainte sa va spalati)

• dupa ce ati preparat amestecul, turnati uleiul intr-un ceaun sau intr-o tigaie adanca si puneti-l pe foc pana se incinge (verificati daca e suficient de incins punand un varf de lingura de aluat in ulei; daca sfaraie puternic, uleiul e gata de prajit, iar daca nu, il mai lasati putin)
• luati cate o lingura de amestec din bol si asezati cu grija in uleiul incins (cand incepeti sa prajiti, reduceti focul putin: nu puneti foarte multe bucati la prajit in acelasi timp, deoarece e posibil sa se lipeasca sau sa se imbibe de ulei, fara sa se prajeasca cum trebuie; eu am pus maxim 5 in acelasi timp si m-am folosit de inca o lingura ca sa transfer rapid amestecul de pe prima lingura in uleiul incins) 

• lasati-le cam 2-3 min sa se prajeasca pe o parte si apoi intoarceti pe partea cealalta si lasati-le inca 2-3 min, pana ce capata o frumoasa culoare rumen-aurie (golden brown adica :)) si apoi scoateti-le pe un platou acoperit cu hartie absorbanta (servete de bucatarie), sa se scurga de ulei (nu le puneti una peste alta, ci alaturat)
• serviti-le calde, cu raita (iaurt cu castraveti, rosii, ardei, sare si cate un strop de paprika si cardamom) sau spiced yougurt (iaurt cu garam masala si paprika, subtiat cu cateva linguri de lapte)

Enjoy!