Daca va intrebati cum s-a nascut toata povestea asta, ei bine aflati ca totul a inceput de la niste trufe, mai precis de la niste produse cu trufe absolut geniale pe care eu le-am primit prin curier de la Timisoara (thanx, Felix, promit ca zilele astea povestesc si ce am gatit cu ele :)), si care mi s-au parut atat de faine incat l-am convins pe Marius ca spre binele nostru, al tuturor, e musai sa le aiba si el in Bacanie si din vorba in vorba am ajuns la ideea unei degustari de produse cu trufe la care eu sa fiu host si sa introduc publicului gurmand minunea banateana care pana acum mergea doar la export, prin Italia si Germania.
Evident, pentru ca hostului ii sade bine cu munca, s-a ajuns si la concluzia ca va trebui sa si gatesc ceva cu aceasta ocazie, treaba nu tocmai simpla tinand cont ca Marius n-are nici macar un mic aragaz (asta ca sa nu mai vorbesc de o bucatarie propriu zisa) in bacanie (ce-i drept, de aia ii si spune bacanie si nu bistro, sau mai stiu eu cum :)).
In fine, pana la urma am decis ca vom merge pe varianta safe si vom face ceva cookies la cuptoarele din dotare, chestie care iarasi m-a pus intr-o mica incurcatura, deoarece exact cookies-urile pe care le aveam eu in plan (chocolate chip cookies si ginger snaps) erau deja de mult printre vedetele bacaniei, asa ca am trecut la rasfoit materialul didactic din dotare si m-am oprit (evident) la doua retete ale unor celebrity food bloggers care mie unul imi plac extrem de mult ca stil, si anume David Lebovitz si Pim Techamuanvivit, pe care vi-i recomand calduros si voua.
Retetele de cookies alese (pe care o sa vi le povestesc in posturile care urmeaza) au fost chocolate crinkles (adaptata dupa cartea Ready For Dessert by David Lebovitz) si alfajores con dulce de leche (preluata din cartea The Foodie Handbook by Pim), la care s-a adaugat in ultimul moment (by popular demand) si inghetata de lychee cu lapte de cocos, care s-a comis cu aportul mai mult decat generos al Monicai Rosu si al masinii sale de inghetata venita cu avionul tocmai de la familia Gaggia.
In paranteza fie spus, Monica s-a dovedit a fi de o valoare inestimabila, deoarece pe langa ca s-a sustras de la o petrecere cu copiii unde venea si, atentie, Darth Vader (eu unul n-as fi ratat asa ceva never ever :)) a avut si o contributie majora la fluidizarea procesului tehnologic also known as "ia tava-vezi ca frige-trage hartia-vezi sa nu cada cookiesurile-umple alfajorele-s-a topit inghetata" :))
Revenind la cookies, constient fiind ca timpul va fi foarte pretios in Bacanie si ca oamenii o sa vina oarecum pe fuga, mai ales ca era greu de tot cu parcarea, gratie sapaturilor generoase care au bulversat total feng-shui-ul zonei, am prestat aluatul acasa, unde mi-am petrecut cateva ore bune facand zeci de bilute de ciocolata si framantand tone de unt cu zahar, faina si amidon in timp ce the lovely wife dadea lycheele cu laptele de cocos prin blender cu o determinare mai mult decat admirabila :)
In fine, una peste alta toata treaba a iesit mai bine decat ma asteptam, mai ales datorita prietenilor mai vechi si mai noi care m-au onorat cu prezenta si care s-au dedulcit la cookies, dar si la produsele geniale cu trufe, dintre care la loc de cinste au stat untul cu trufe (delir!) si perele cu parmezan si miere trufata (spectacol!). Desigur, nu trebuie uitat vinul roze din Portugalia, pe care desi n-o sa recunoastem ca l-am destupat inca de pe la 11 dimineata, l-am integrat cum se cuvine in evenimentul nostru gastro-euforic. :)
In loc de incheiere vreau sa ii multumesc lui Marius pentru invitatie si gazduire, lui Monica pentru suportul logistic, lui Felix pentru ca a batut atata drum, tocmai de la Timisoara, ca sa ne delecteze cu trufe, lui Mazi si lui Bogdan pentru pozele pe care o sa le folosesc in posturile care urmeaza, precum si voua, tuturor prietenilor care ati trecut sau care ati fi vrut sa treceti sambata prin Bacania Veche.
Va urma! :)