GOI CUON, PACHETELE DE PRIMAVARA VIETNAMEZE PROASPETE

Desi mai am o groaza sa va povestesc din recenta mea expeditie in China si Hong Kong, mi-am amintit ca n-am apucat sa va povestesc prea multe nici despre Vietnam, unde am fost anul trecut, asa ca o sa facem acum o scurta paranteza cu niste pachetele de primavara proaspete (ne-prajite), foarte interesante, usor de facut si incredibil de bune, atat de bune incat pana si CNN le-a inclus in "World's 50 most delicious foods".

TABBOULEH, SALATA ORIENTALA DE PATRUNJEL

Tinand cont de pasiunea teribila pentru inghetata care m-a cuprins in ultima vreme, de cand mi-a sosit masina Cuisinart, vreau sa va spun ca am rezistat cu greu tentatiei de a mai posta inca doua - trei retete de inghetata si sorbet pe care le-am prestat recent, dar va promit ca ma voi revansa cat de curand cu o reteta de sorbet de zmeura si vin roze si cu una de inghetata geniala de branza Roquefort si miere (pe care a facut-o recent si Dan, dar deoarece avem viziuni diferite asupra ei, o sa va povestesc si eu despre ea).

Pana atunci insa, va rog sa va bucurati de tabbouleh, aceasta salata orientala minunata, care este atat de buna si de simplu de preparat in versiunea facuta in casa incat probabil ca n-o s-o mai cumpar niciodata ready made for take away (desi la Nasser e chiar foarte ok).

Si pentru ca sunt destul de in urma cu timpul liber in perioada asta, n-o sa ma lungesc prea tare cu introducerea si o sa trec direct la fapte.

Ingrediente (pentru cca 6 pers)
- 5 legaturi de patrunjel proaspat
- 1 legatura de menta proaspata
- 1 ceapa rosie medie
- 3-4 rosii coapte bine
- 80g de bulgur (cca 1 ceasca de cafea) [NOTA: bulgurul arata ca un couscous, fiind format din cereale zdrobite si prefierte si il gasiti la orice bacanie arabeasca, la magazinele cu produse eco sau naturiste si chiar la Mega Image]
- zeama de la o lamaie
- ulei de masline
- sare
- optional: un pinch de scortisoara, ienibahar sau piper (eu n-am pus, dar sigur pun data viitoare :))

Preparare (10 min + 1 ora de pregatire)
- mai intai tocati rosiile in bucatele de 1-2 cm si amestecati-le (impreuna cu sucul) cu bulgurul intr-o cutie de plastic cu capac pe care o bagati apoi la frigider pentru cca 1 ora (recomandabil e s-o lasati 2 ore, dar eu am verificat ambele variante si rezultatul final a fost identic)
- cat se inmoaie bulgurul in sucul de rosii, spalati patrunjelul si menta, desprindeti-le frunzele de pe tulpini si apoi tocati-le marunt (menta poate fi tocata si putin mai mare, dar patrunjelul trebuie maruntit bine) si puneti-le intr-un bol de salata
- tocati marunt ceapa rosie si puneti-o in acelasi bol
- dupa ce s-a inmuiat bulgurul (mai bine verificati-l ca sa fiti siguri, ar trebui sa nu scrasneasca in dinti, ci sa aiba consistenta orezului fiert tare sau a pastelor fierte al dente; daca inca e prea crocant, mai lasati-l putin la frigider) turnati-l peste patrunjel, menta si ceapa si amestecati bine toate ingredientele
- adaugati zeama de lamaie si uleiul de masline, amestecati si apoi sarati putin, dupa gust (reteta originala se face fara sare, dar eu a observat ca putina sare ii scoate in evidenta aromele mult mai bine)
- serviti salata tabbouleh ca starter, alaturi de hummus si mutabbal, pe care le-ati facut tot voi, evident :))

Enjoy!

ARIPIOARE THAILANDEZE STICKY, SWEET & SPICY

Asa cum va promiteam in postul de ieri, iata inca o reteta thailandeza de aripioare de pui, reteta in care eu am folosit segmentele superioare ramase de la aripioarele umplute, dar pe care voi o puteti face si stand alone, cu toate segmentele de aripioare pe care vi le pofteste inima.

Aceasta reteta este foarte rapida, incredibil de delicioasa si in acelasi timp destul de messy de mancat, pentru ca va garantez ca n-o sa mai apucati sa folositi furculita dupa ce veti incerca prima bucata direct cu manutele din dotare, dar tot raul spre bine, deoarece va veti linge degetele atat la propriu cat si la figurat, doar sa aveti grija sa nu cumva sa va inghititi vreun inel sau, Doamne fereste, verigheta tot sugand la sosul asta fabulos :))

Gustul acestui sos este foarte complex, deoarece are o baza sarata de la sosul de stridii, o nota dulce de la zaharul topit (dar nu este atat de dulce pe cat v-ati putea imagina, deoarece otetul il balanseaza perfect), un kick dat de ginger si usturoi si, desigur, un final spicy de la sosul iute, toate acestea combinate intr-un mod cat se poate de placut omului, care poate da dependenta, pe cuvant :)

Ingrediente (pentru 2-4 persoane)
- 10-12 aripioare
- 2 linguri de pasta ginger-garlic (sau cate 1 lingura de usturoi pisat si ghimbir proaspat ras)
- 1 lingura de zahar
- 1 lingura de otet (eu am folosit otet de Jerez, ca e mai aromat)
- 2 linguri de sos de stridii (de la Mega Image sau de la magazinele chinezesti din Colentina)
- 2 linguri de sos iute Sriracha (de la Selgros; puteti folosi orice alt sos iute, mai mult sau mai putin, dupa cum va tin puterile :))
- cca 500ml ulei pentru prajit

Preparare (15 min + 5 min de pregatire)
- taiati (si aruncati) varful aripioarelor si apoi sectionati-le in doua bucati, la incheietura (eu am folosit doar bucatile superioare taiate de la aripioarele umplute)
- incingeti bine uleiul intr-un wok sau ceaun si apoi prajiti aripioarele pana devin aurii (ca alternativa teoretic mai sanatoasa, le puteti frige la gratar, dar ar fi pacat sa pierdeti gustul minunat al aripioarelor deep fried, trust me)
- incingeti un wok pana ajunge smoking hot, turnati putin ulei in el (vreo 2 lingurite) si apoi prajiti rapid pasta de ginger-garlic pentru vreo 10-15 secunde, cat sa-si elibereze aromele, dupa care adaugati sosul de stridii, otetul, zaharul si putina apa (vreo 2-3 linguri, cat sa nu lase sosul sa se lipeasca) si amestecati putin, ca sa se imprieteneasca toate ingredientele
- acum adaugati aripioarele prajite in wok si amestecati-le bine, pana se acopera elegant cu un strat de sos
- adaugati imediat sosul iute, mai dati cateva ture de wok cu aripioarele si apoi luati-le de pe foc si transferati-le pe o farfurie, impreuna cu tot sosul pe care il mai puteti recupera din wok

- serviti-le imediat ca starter, calde si lipicioase, alaturi de o bere rece sau de un vin alb sec (gen riesling sau traminer), care merge perfect cu bucataria thailandeza iute si aromata

Enjoy!

ARIPIOARE THAILANDEZE UMPLUTE

Cand am descoperit aceste "aripioare de pui umplute" in meniul de la restaurantul Siam am ramas putin blocat si era sa reactionez precum olteanul la zoo, atunci cand a vazut girafa si a concluzionat ca asa ceva nu exista, dar mi-am revenit repede si am decis sa ma risc, adaugandu-le pe comanda de startere alaturi de spring rolls, sa fiu sigur ca n-o sa raman flamand daca aripioarele cu pricina s-ar fi dovetit a fi microscopice.

Desigur, asteptarea mea pesimista a fost cu mult depasita de realitate, aripioarele cu pricina fiind mai degraba niste aripoaie cam la fel de mari precum un copan de pui bine crescut, ceea ce poate parea putin paradoxal, daca e sa ne gandim ca ariprioarele sunt prin definitie ceva mic, dovada fiind si diminutivul cu care sunt alintate. Ei bine, surpriza cea mare este ca dupa ce scoti oasele din interior (chestie mai simpla decat pare, trust me), buzunarul astfel obtinut este cat se poate de generos, fiind perfect potrivit pentru tot felul de umpluturi dintre care cea thailandeza (despre care o sa va povestesc in cele ce urmeaza) mi se pare absolut senzationala. Ca fapt divers, aceasta reteta a primit calificativul de "cea mai tare facuta de tine pana acum" de la tata, care este foarte exigent cand vine vorba de mancare :).  

Reteta de fata foloseste doar partea inferioara a aripioarelor, adica varful si segmentul imediat urmator, ultimul segment (cel mai carnos) fiind taiat si pus de-o parte pentru o alta reteta delicioasa, tot thailandeza, dar despre care o sa va povestesc in postul urmator. Inainte de a trece la treaba, va mai avertizez doar ca aceasta reteta (la fel ca multe altele dintre cele ultra-delicioase :)) implica deep frying, asa ca daca aveti vreo problema cu prajitul in ulei va sfatuiesc sa va opriti din citit aici, ca sa nu aveti mai incolo cosmaruri in care sunteti alergati de colesterol :))

Ingrediente (pt 4 pers)
- 10-12 aripioare intregi (cu cat mai mari, cu atat mai bine)

Pentru umplutura
- 250g de carne tocata (traditional se foloseste carne de porc, dar eu am folosit carne de miel, la recomandarea macelarului meu preferat de la macelaria Kasap de pe Jiului, care mi-a selectat-o si tocat-o pe loc dintr-o bucata de pulpa :))
- 1/4 pachet de taietei fini de orez (vermicelli, de la Mega Image)
- 1 lingura de amidon alimentar
- 1 lingura de sos de soia
- 1 lingurita de sos de peste (de la Mega Image; daca nu gasiti, puteti folosi 1/2 lingurita de sare in loc)
- 2 lingurite de pasta ginger-garlic (de la Ki Life; daca nu gasiti, va puteti face singuri, pisand si amestecand 2-3 catei de usturoi si 2-3cm de ghimbir curatat de coaja si apoi dat pe razatoare)
- 1 lingurita de lemongrass tocat marunt (fresh de la Metro sau la borcanel, gata tocat, de la Mega Image)
- 1 ardei iute tocat marunt (optional; daca il vreti mai naravas, tocati-l cu tot cu seminte si cu pielitele albe din interior, dar sa nu ma injurati pe mine dupa aia :)))
- 1 legatura de coriandru tocat (optional; eu n-am avut)
- 50-100g castane de apa sau muguri de bambus (optional; eu n-am gasit, asa ca am folosit cu mare succes un pumn de fulgi de migdale si cred ca ar fi mers la fel de bine si niste seminte de pin)

Pentru prajit:
- 700ml de ulei
- 2 oua
- cate 2-3 linguri de faina si pesmet

Preparare (45 min + 30 min de pregatire)
- incepeti prin a taia (de la incheietura) segmentele superioare ale aripilor (dupa ce le-ati spalat bine, desigur :))
- cu varful unui cutit foarte ascutit desprindeti usor carnea si pielitele din jurul celor doua oase din segmentul median al aripilor, cu atentie sa nu perforati pielea, si apoi dezgoliti oasele pana ajungeti la incheietura cu segmentul din varf, dupa care le puteti fie taia, fie desprinde din ligamente, obtinand astfel un buzunar atasat de varful aripii (operatiunea asta pare foarte complicata, dar o sa vedeti ca in esenta este foarte simpla si necesita doar putina atentie si practica)
- intre timp puneti taieteii de orez la inmuiat intr-un vas cu apa calduta (nu necesita fierbere), iar cand ati terminat de scos oasele din aripi, scurgeti apa de pe taietei si apoi taiati-i marunt cu foarfeca de bucatarie in segmente de 3-4cm (vedeti ca sunt foarte greu de rupt atunci cand sunt uscati, si mai au si prostul obicei de a se raspandi prin toata bucataria atunci cand in fine decid sa se rupa :))
- intr-un bol mare amestecati toate ingredientele de umplutura pana se omogenizeaza amestecul (nu va asteptati totusi sa arate ca pasta de mici, deoarece taieteii si fulgii de migdale nu se dizolva in amestecul respectiv :))

- umpleti aripile cu amestecul rezultat (cca 1-2 lingurite de umplutura la fiecare aripa); aici va trebui sa va folositi dexteritatea, si sa aveti grija sa indesati bine umplutura, cat sa nu cada usor, dar in acelasi timp nici sa nu plezneasca pielea aripii de prea-plin
- puneti 2-3 cm de apa intr-o oala mare cu capac, dati-o in clocot si apoi adaugati aripioarele pe un suport de gatit cu aburi si lasati-le (acoperite cu capacul) sa se abureasca bine vreo 15 minute, dupa care scoateti-le si lasati-le sa se raceasca complet si sa se evapore umezeala din ele (cca 15 min; acum taieteii se vor umfla si vor iesi putin in afara, dar nu va ingrijorati, ca n-o sa cada de tot daca i-ati indesat bine)

- puneti uleiul la incins intr-un wok si intre timp bateti cele doua oua ca pentru o omleta si pregatiti pe o farfurie intinsa faina si pesmetul (separat, nu amestecate)
- cand s-a incins uleiul (dupa cca 7-8min in wok) luati pe rand cate o aripioara umpluta, dati-o prin ou si apoi tavaliti-o bine mai intai prin faina si apoi prin pesmet, dupa care asezati-o usor in uleiul incins (trebuie sa se ridice la suprafata si sa se prajeasca rapid, nu sa bolboroseasca incet si sa se imbibe de ulei)
- prajiti doar cate 3-4 aripioare in acelasi timp, ca sa nu se lipeasca una de alta si ca sa nu scada brusc temperatura uleiului daca adaugati prea multe aripioare reci deodata

- scoateti-le pe o farfurie sau tava acoperita cu servete absorbante (sau pe un rack, daca aveti asa ceva la wok), sa se scurga uleiul din ele si sa se raceasca putin

- serviti-le ca starter alaturi de un sos dulce si picant (din acela pentru spring rolls, de la Mega Image) sau de un sos de chilli, daca va tin puterile :))

Enjoy!

MUTABBAL, GENIALA SALATA ORIENTALA DE VINETE

Desi mutabbalul, alaturi de hummus, este unul dintre aperitivele mele orientale (mezze) preferate, pana acum nu m-am incumetat sa-l gatesc acasa deoarece m-am speriat putin de ideea de a coace vinetele, mai ales ca acest proces poate fi destul de laborios si messy daca il aplici in varianta sa old school, precum il aplica mama, si anume cu vinetele coapte la flacara pana se inmoaie iar coaja se carbonizeaza si se desprinde in fulgi mari si lipiciosi, samd.

Norocul meu insa s-a schimbat recent, cand am gasit pe blog la Andreea (thanks, dear! :)) o metoda de a coace vinetele pe cat de simpla pe atat de spectaculoasa ca rezultate, acesta metoda ducand la o minunatie de vinete rumenite, usor afumate si in acelasi timp dulci si zemoase, dar sa nu anticipam. :)

Ca multe alte feluri orientale, mutabbalul (in fapt o salata de vinete coapte) este intalnit in diverse forme in toata lumea araba, in Turcia, Grecia si Israel, in unele din aceste tari fiind considerat o versiune picanta a baba ghanoush-ului, iar in altele fiind un fel in sine, deosebit de baba ghanoush prin faptul ca vinetele se toaca mai marunt si se prepara cu pasta tahini si cu iaurt de capra.

De asemenea, daca ne uitam mai atent la salata noastra de vinete, se poate spune ca si aceasta este o ruda a mutabbalului, desi mie unul mi se pare o barbarie culinara sa amesteci gustul fin, usor afumat al vinetelor cu aroma bruta a ceapei crude, si de aceea le prefer preparate (de mama, pana acum :)) cu maioneza si usturoi, intr-o versiune mult mai cremoasa si cu un gust mai rafinat, but hey, that's just me, daca aveti alta opinie nu ma lasati sa va retin de la festinul cu vinete amestecate grosier cu bucati de ceapa cat moneda de 50 de bani, precum se mai prepara pe la restaurantele noastre asa zis traditionale. :)

Revenind la mutabbal, acesta se prepara foarte, dar foarte simplu, conditia de baza fiind aceea de a avea broiler la cuptor (acel arzator din partea superioara a cuptoarelor cu gaz, sau grillul de la cuptoarele electrice, ambele marcate cu o linie in zigzag). In cazul nefericit in care nu aveti broiler sau grill la cuptor, puteti oricand sa aplicati metoda old school cu rumenitul pe ochiul de aragaz, dar din pacate aici nu prea pot sa va ajut.

Ingrediente (pentru 4 pers, ca starter)
- 3 vinete dolofane
- 2 catei de usturoi (sau mai multi, dupa gust)
- 3-4 linguri de pasta de susan tahini (de la orice bacanie arabeasca sau de la Mega Image)
- 3-4 linguri de iaurt gras
- 2-3 linguri de ulei de masline
- 1/2 lingurita de sare
- 1/2 lingurita de chimen macinat
- optional: 3-4 frunze de menta si un ardei iute tocat (sau un pinch de hot chili powder)
- pentru ornat: boia dulce (sau sumac) si ulei de masline

Preparare (40 min + 5 min de pregatire)
- porniti broilerul (sau grillul) cuptorului si inveliti o tava mare in folie de aluminiu
- spalati vinetele, stargeti-le si apoi taiati-le in doua pe lungime si asezati-le in tava cu fata alba in jos
- ungeti-le cu un servetel inmuiat in ulei de masline (nu mult, ci doar cat sa capete un luciu frumos) si apoi bagati tava in cuptor pe ultimul nivel, exact sub broiler, unde la un arzator cu gaz va sta cam 25-30 de min (aici depinde si de puterea broilerului vostru, deoarece spre exemplu, la Andreea timpul necesar e mult mai mic, de doar 10-15 min, asa ca va trebui sa va orientati as you go)

- dupa ce s-au copt bine (mirosul genial de vanata afumata din bucatarie o sa va dea de inteles, trust me :)) scoateti tava din cuptor si lasati-o sa se raceasca vreo 5 min, cat sa puteti manevra vinetele cu mana fara arsuri de diverse grade, si apoi scobiti miezul din fiecare jumatate de vanata intr-o sita sau strecuratoare (treaba e extrem de simpla, tineti vanata cu coaja in jos in palma iar cu o lingura mare de lemn sau plastic - nu de metal, ca oxideaza vinetele - scobiti pulpa dintr-o singura miscare; o sa va surprinda si pe voi ce simplu o sa iasa :))

- lasati pulpa cam 5 min in strecuratoare, cat sa se scurga excesul de lichid si sa se duca eventualul gust amar din sucuri (mai amestecati cu lingura de lemn din cand in cand) si apoi transferati-o intr-un blender (sau robot de bucatarie, sau un vas mare, daca veti folosi un mixer vertical, de mana)
- cat se raceste pulpa de vinete zdrobiti bine cateii de usturoi impreuna cu sarea in mojarul de piatra, pana se transforma intr-o pasta fina

- adaugati toate celelalte ingrediente (pasta tahini, pasta de usturoi cu sare, iaurtul, uleiul de masline si condimentele) si apoi mixati cam 2 min, pana obtineti o pasta de consistenta dorita (spre deosebire de hummus, eu prefer mutabbalul mai smooth, fara bucati mari prin el)

- lasati-l cateva minute sa se mai raceasca (de preferinta la frigider) si sa se imbine aromele, apoi intindeti-l pe o farfurie lasand o mica ridicatura pe exterior (precum un crater selenar :)), decorati cu boia dulce si ulei de masline si serviti cu lipie libaneza sau cu paine calda, de preferinta ca mezze, alaturi de alte bunatati orientale precum hummusul si salatele tabbouleh sau fattoush

Enjoy!

HUMMUS, CEL MAI CELEBRU STARTER ORIENTAL

Sunt absolut convins ca majoritatea dintre voi ati incercat macar o data hummus pe la vreun restaurant cu specific oriental sau luat din supermarket, dar as putea sa pun pariu ca nu va imaginati ca este asa de simplu (si de ieftin) de preparat acasa, not to mention ca in varianta home made este mult mai gustos decat tot ce-ati mancat pana acum.

Desi la noi s-a impamantenit ca fiind un fel libanez, hummusul este de fapt un preparat omniprezent in toate bucatariile orientale, fiind intalnit in forme foarte asemanatoare in toata zona mediteraneeana de sud, din Turcia pana in Maroc, precum si in tarile arabe. Hummusul are la baza boabe de naut fierte, amestecate cu tahini (pasta de susan), usturoi, zeama de lamaie, putin ulei de masline si condimente si este un starter pe cat de delicios, pe atat de sanatos, nautul fiind un aliment complex, plin de proteine vegetale, uleiuri bune si multe alte chestii placute omului.

Sincer, deoarece hummusul se prepara atat de simplu, am ezitat putin inainte de a posta aceasta reteta, fiindca mi s-a parut ca este common knowledge pentru toata lumea, cam ca si omleta sau rulourile de sushi (joking, joking, desi si alea sunt extrem de simple :)), insa dupa ce m-am mai gandit putin am decis sa share with the group, chiar cu riscul de a mi se spune been there, done that. :)

Desigur, toate ingredientele se gasesc foarte usor, atat la Mega Image (cel mai bine aprovizionat supermarket cand vine vorba de bucatariile etnice) cat si la bacaniile arabesti sau turcesti (pe care va recomand calduros sa le vizitati, deoarece sunt pline de bunatati precum pestera comorilor din povestea lui Ali Baba :)). Pe langa ingrediente mai aveti nevoie doar de un robot de bucatarie (btw, profit de aceasta ocazie sa imi declar profunda admiratie fata de robotul-meu-Kenwood-cel-cu-40-de-functii si sa-mi cer scuze ca l-am tinut in cutie doua luni dupa ce l-am cumparat :))) sau de un mixer vertical, and you're good to go. :)

Ingrediente (pentru 4-6 pers)

- 1 cutie de boabe de naut fierte (cca 3 lei la supermarkets sau la bacaniile arabesti)
- 4-5 linguri de pasta tahini (care seamana cu untul de arahide, doar ca e din susan si e mult mai fluida)
- 4-5 linguri de iaurt gras (sau iaurt normal amestecat cu putina smantana sau sana)
- 3-4 frunze de menta proaspete (don't worry, vor disparea in the mix dar vor contribui la aroma subtila :))
- 2-3 catei de usturoi (sau chiar mai multi, daca aveti probleme cu vampirii prin zona :))
- zeama de la 1 lime (sau lamaie)
- 1 jumatate de lingurita de sare
- 1 lingurita de chimen macinat (condimentul meu preferat in ultima vreme, care e ca sarea-n bucate cand vine vorba de bucataria orientala sau indiana :))
- 2-3 lingurite de ulei de masline
- 2-3 linguri de apa (sau zeama de pe boabele de naut)
- pentru servit (desigur, aici voi puteti improviza dupa gust sau imaginatie): boia dulce, patrunjel tocat, seminte de pin, ulei de masline, bastonase de morcov si telina verde, lipie libaneza

Preparare (5 min + 5 min de pregatire)
- scurgeti zeama de pe naut (pastrati un pahar de zeama pt mai tarziu), spalati bine boabele sub jet de apa rece si apoi scurgeti-le de apa
- zdrobiti usturoiul impreuna cu sarea (daca nu aveti mojar, pisati ustoroiul separat si apoi amestecati-l cu sarea intr-un paharel)

- adaugati in vasul robotului toate ingredientele, mai putin apa (sau zeama de pe naut), uleiul de masline si chimenul

- mixati amestecul pana devine o pasta relativ fina (cca 2-3 min pe turatie maxima); in acest moment adaugati progresiv apa si uleiul de masline pana obtineti consistenta pe care o doriti (e posibil ca amestecul sa devina relativ cleios de la tahini, dar se rezolva cu putina apa sau iaurt)

- dupa ce ati obtinut consistenta dorita (eu unul prefer sa mai simt putin textura boabelor, si nu le pasez pana ajung ultra-smooth, ca piureul din fulgi, ci le las putin mai chunky, dar voi faceti-l cum va place) transferati hummusul (da, deja ii puteti spune hummus :)) intr-o casoleta, amestecati cu chimenul macinat si mai dregeti cu sare si piper dupa gust (daca e cazul), apoi bagati la frigider cateva minute, cat sa se imprieteneasca aromele :)

- pentru servire, transferati hummusul intr-un castron, decorati-l cu boia dulce (ca sa nu-i schimbe gustul), patrunjel tocat, cateva seminte de pin si ulei de masline si serviti-l ca dip, cu bastonase de morcov si apio (tulpini de telina verde, de la Metro sau Mega Image) sau ca spread, cu lipie libaneza

Enjoy! 

SOCCA, GUSTAREA PERFECTA DE PE COASTA DE AZUR

Va spuneam in postul anterior ca am descoperit blogul lui David Lebovitz si deserturile sale minunate cautand cu totul si cu totul altceva, si anume diverse retete care folosesc faina de naut. Aceasta faina galbena este gluten free si este cunoscuta sub numele de gram, besan sau garbanzo, fiind un aliment de baza mai ales in bucataria indiana, unde este folosita in principal pentru papadums, bhajis si pakoras. De asemenea, aceasta faina se poate folosi ca substitut pentru oua in bucataria vegana, amestecand-o pur si simplu cu putina apa.

Daca toate aceastea imi erau deja cunoscute, trebuie sa va martusiesc ca faptul ca aceasta faina sta la baza celui mai indragit snack de pe Coasta de Azur a fost o surpriza pentru mine. Este vorba despre un fel de turta numita socca (cunoscuta si sub numele de farinata la vecinii italieni) care se prepara foarte simplu, amestecand faina galbena cu apa, ulei de masline, sare, piper si oregano tocat. Amestecul astfel obtinut, de o consistenta doar putin mai groasa decat cea a laptelui se rumeneste in tavi mari, rotunde, in cuptorul cu lemne si apoi se taie in bucati neregulate, se presara cu sare si piper si se stropeste cu ulei de masline si in fine se serveste la botul calului, musai impreuna cu o stacana de vin roze rece.

Dupa ce am citit mai multe articole in care socca, in ciuda sau poate tocmai din cauza simplitatii ei, era ridicata in slavi de foodies din toate colturile lumii (inclusiv de catre Pim, o adorabila autoare de blog culinar a carei carti de gourmet lifestyle si aventuri gastronomice v-o recomand calduros), m-am hotarat s-o incerc si eu, si, desigur, sa impartasesc apoi si cu voi intreaga experienta.

Primul pas in acest sens a fost sa ma decid ca voi merge la Nisa de Pasti, intr-o aventura culinara sper eu foarte interesanta, dar despre asta cu o alta ocazie. Al doilea pas a fost sa ma documentez putin si apoi, deoarece aveam deja in casa toate ingredientele necesare, sa-mi iau singurul lucru care imi mai lipsea, si anume o tava de tarta de 26cm cu fundul fix (aveam doar una cu fundul detasabil, care nu era ce trebuie pentru reteta de fata).

Ceea ce mi-a iesit dupa doua ore de asteptare si o ora de rumenit a fost un snack incredibil de delicios si foarte usor de preparat acasa, pe care vi-l recomand calduros. de asemenea, promit sa revin cu detalii si eventuale adaugiri dupa ce o sa testez socca la fata locului, in aprilie la Nisa.

Ingrediente (pentru 8 socca, suficiente pt cca 4-6 pers)
- 250g de faina galbena (se comanda online de la www.mirodenii.ro)
- 550ml de apa
- 2 lingurite de sare (preferabil marina)
- 2 lingurite de piper proaspat macinat
- 1 lingurita de chimen macinat
- 3 lingurite de ulei de masline extravirgin (plus alte 2-3 lingurite pt uns tava)
- 1 lingurita de rozmarin fresh, tocat marunt (frunzele de pe un fir)

Pentru servit
- sare, piper si ulei de masline
- vin roze, cat mai mult si cat mai rece (musai! :))

Preparare (1 ora + 2 ore de "odihna" pentru aluat)
- cerneti faina galbena intr-un bol mare, apoi adaugati uleiul de masline, sarea, piperul, chimenul si rozmarinul tocat si incorporati treptat apa amestecant permanent si relativ viguros cu un tel, cat sa nu ramana cocoloase.
- lasati amestecul obtinut (care trebuie sa fie aproape lichid, mai subtire ca un aluat de clatite clasic) sa se "odihneasca" cam 2 ore intr-un vas acoperit, la temperatura camerei (eu am transferat amestecul intr-o cana de bucatarie, ca sa-l pot turna usor mai apoi, direct in tava)
- porniti la maxim broilerul cuptorului (acel arzator aflat in partea de sus, simbolizat cu o linie in zigzag) si lasati-l sa incinga bine cuptorul (min 15 min)
- ungeti bine tava de tarta cu cca 1 lingurita de ulei de masline si lasati-o sa se incinga in cuptor pt cca 5 min
- turnati apoi un strat subtire de amestec in tava incinsa (unsa din nou daca e cazul) si rotiti-o cat sa se intinda perfect (atentie, ca tava trebuie sa fie foarte fierbinte in acest moment, asa ca be careful)

- bagati tava in cuptor pe gratarul pozitionat la primul nivel de la mijloc in sus

- dupa cca 6-7 min (in functie de puterea broilerului, acest timp poate varia), socca ar trebui sa fie gata; ea trebuie sa aiba marginile ferme si sa fie usor rumenita, chiar arsa putin pe alocuri, dar nu carbonizata de tot

- scoateti socca pe un fund de lemn (atentie ca partea de jos va fi mai moale si va parea necoapta, dar don't worry, e ok), taiati-o in triunghiuri neregulate si asezati-o pe o farfurie intinsa (nu o acoperiti deoarece se va inmuia si ar fi pacat, ca este mult mai buna crunchy)

- repetati povestea pana terminati aluatul (nu uitati sa incingeti din nou tava pt cca 1 min si apoi s-o ungeti cu ulei inainte de a intinde o noua socca)
- stropiti-o cu putin ulei de masline si presarati-o cu sare marina si putin piper proaspat rasnit, apoi serviti-o fierbinte, cu mult vin roze racoros

Enjoy! 

PACHETELE DE PRIMAVARA CU LEGUME SI CREVETI

Pachetelele de primavara (sau spring rolls) sunt cu siguranta cel mai popular starter din bucataria asiatica, indiferent ca e vorba de cea chinezeasca, thailandeza sau indoneziana. Numele lor provine de la faptul ca la origini se pregateau cu legumele proaspete recoltate la inceputul primaverii, dar de cand cu supermarketurile avem primavara mai tot timpul pe la rafturi, asa ca vom face in ciuda celor minus 20 de grade de afara si ne vom juca putin de-a martie (minus ghiocei si martisoare :)).

Ca mai toate felurile asiatice, si pachetele de primavara au diferite versiuni, in functie de zona din care provine reteta, in functie de ingrediente sau in functie de inspiratia bucatarului. In esenta, ele se impart in trei mari categorii, cu legume, cu seafood (in principal cu creveti) si cu carne (in principal carne de porc tocata). Ele se pot servi crude sau prajite, fiind delicioase in ambele variante.

In continuare o sa va prezint reteta mea de deep fried spring rolls cu legume si creveti, dar va recomand sa experimentati cu incredere si alte combinatii de ingrediente. Va mai spun doar ca desi procesul de preparare este relativ simplu, el este destul de migalos, mai ales la inceput, pana va prindeti cum se ruleaza corect, dar va garantez ca rezultatul final merita din plin efortul.

Ingrediente (pentru 4 - 6 portii)
- 2 morcovi
- 1 varza mica (eu am folosit o punga de salata de varza cu morcovi gata preparata, doar ca avea si marar pe care am decis sa-l scot, desi nu era musai)
- 1 castravete
- 2 ardei grasi (eu am folosit unul rosu si unul galben, pentru aspect)
- 1 ardei iute (optional)
- 1 legatura de coriandru proaspat
- 1 legatura de busuioc proaspat
- 1 mana de chives (sau ceapa verde)
- 1 borcan de bean sprouts (germeni de soia, de la Mega Image)
- 2 linguri de sos de stridii (de la Mega Image)
- 2 linguri de sos de soia
- 1 lingura de zahar
- 3 linguri de ulei (eu am folosit ulei de susan, dar merge orice ulei vegetal cu punct de ardere mai ridicat)
- 1 punga de creveti congelati (decorticati)
- 1 punga de fidea de orez (rice noodles vermicelli, de la Mega Image)
- 1 pachet de hartie de orez (de la Selgros; se folosesc cca 28-30 de foi din totalul de vreo 50)
- 1 litru ulei pentru prajit (eu am folosit ulei normal, de floarea soarelui)

Preparare 
Etapa 1: pregatirea amestecului (aprox 15 min + 10 min de pregatire)
- curatati castravetele de coaja si de seminte (se taie in doua pe lung si apoi se scot semintele usor cu o lingurita) si taiati-l bastonase
- curatati morcovii si ardeii si apoi taiati-i bastonase cat mai subtiri
- dati varza pe razatoare sau tocati-o marunt, preferabil sub forma de fidelutza
- decongelati crevetii (daca e cazul) in apa calduta cu sare, uscati-i cu un prosop de bucatarie si apoi taiati-i in bucatele marunte
- scurgeti bean sprouts de zeama din borcan si apoi clatiti-i in apa rece
- puneti fideaua de orez intr-un bol mare si turnati peste ei apa fiarta, lasati-i sa se inmoaie pt cca 3-4 min, dupa care scurgeti apa si taiati fideaua in bucati de cca 5-6cm (folositi cu incredere foarfeca de bucatarie)
- puneti wok-ul pe foc, asteptati sa ajunga smoking hot (la propriu), adaugati 2-3 linguri de ulei si apoi prajiti cca 1 minut bucatelele de creveti
- adaugati morcovii, varza, ardeii, zaharul, sosul de stridii si sosul de soia si amestecati rapid cca 2-3 min, dupa care adaugati bastonasele de castravete si bean sprouts si mai amestecati inca 2-3 min
- adaugati fideaua de orez, chives-ul, busuiocul si coriandrul (acestea din urma tocate marunt) si mai amestecati inca 2-3 min, dupa care luati wok-ul de pe foc si lasati amestecul sa se raceasca suficient cat sa poata fi manevrat

Etapa 2: rularea (aprox 30-45 min, in functie de indemanare)
- intr-o farfurie plata puneti apa calda (spre fierbinte) si asezati-o pe un prosop de bucatarie, intins pe zona de lucru (apa va trebui schimbata periodic, cand se raceste)
- inmuiati o foaie de orez in apa calda (rotiti-o usor si constant cca 1 min, pana devine flexibila), apoi asezati-o pe prosopul de bucatarie si uscati-o putin cu un alt prosop curat, prin tamponare

- asezati o lingura de amestec in partea inferioara a foii de orez (care e putin mai mare decat un CD), apoi ridicati foaia dinspre voi peste amestec, strangand bine cat sa formati un cilindru, apoi aduceti lateralele peste cilindru si rulati pana la capat (pare complicat dar dupa cum vedeti din imaginile de mai jos de fapt e foarte simplu; in plus foile de orez sunt foarte rezistente si lipicioase, asa ca don't worry); la nevoie, daca pachetelele nu se lipesc, udati-le putin marginile cu apa

- repetati procedura pana cand terminati amestecul (mie mi-au iesit exact 27 de spring rolls cu ingredientele de mai sus)

Etapa 3: prajirea (aprox 10-15 min + 10 min pana se incinge uleiul)
- incingeti un litru de ulei intr-un ceaun sau intr-o cratita mai adanca pana cand uleiul incepe sa faca serpisori pe fundul ceaunului iar cand introduceti un colt de pachetel incepe sa sfaraie si sa se prajeasca
- prajiti pe rand pachetelele cam 2-3 min, cate 3-4 in ceaun, ca sa nu se lipeasca intre ele (nu va ingrijorati daca nu vor arata exact la fel de aurii ca la restaurant, pentru ca ei probabil ca folosesc altfel de foi si alt fel de ulei)

- lasati-le putin sa se scurga de ulei pe un platou acoperit cu servete de hartie si apoi serviti-le calde, cu sos special de spring rolls (dulce acrisor, de la Mega Image)

Enjoy!

RAITA SI SPICED YOGURT CU PAPADUMS

Pentru ca tot am vorbit in postul anterior de raita si spiced yogurt, iata si retetele foarte simple si la indemana oricui. Si ca sa completam un starter indian traditional, am adaugat si papadums, acele lipii crocante care se folosesc atat pe post de paine cat si pe post de snack sau pentru dipping, ca starter (la Agra Palace, de exemplu, primesti invariabil din partea casei papadums cu raita si spiced mint yogurt).

Raita

• 1 jumatate de castravete, taiat in doua pe lungime, curatat de seminte cu o lingurita si apoi tocat in cubulete mici
• 1 rosie medie, taiata in sferturi, curatata de seminte si apoi tocata in cubulete 
• 1 jumatate de ardei gras sau capia, curatat si tocat in cubulete (se poate inlocui cu ardei iute)
• 500ml de iaurt, batut bine cu telul sau furculita, sa se omogenizeze
• 1 lingurita de sare (sau dupa gust)
• 1 jumatate de lingurita de garam masala (sau de chunky chat masala)
• 1 jumatate de lingurita de cardamom macinat
• 1 jumatate de lingurita de piper macinat

Preparare: amestecati toate ingredientele intr-un bol si serviti imediat (sau pastrati la rece cat aveti nevoie, dar apoi serviti la temperatura camerei)

Spiced Yogurt

• 500ml de iaurt, omogenizat bine 
• 4 linguri de lapte 
• 1 lingurita de sare
• 1 jumatate de lingurita de garam masala (sau chunky chat masala)
• 1 jumatate de lingurita de paprika

Preparare: amestecati toate ingredientele intr-un bol si serviti imediat (sau pastrati la rece cat aveti nevoie, dar apoi serviti la temperatura camerei)

Papadums
Papadums sunt facuti din faina de naut si se comercializeaza sub forma de foi foarte subtiri, uscate si casante, care aduc putin cu foile de lasagna. La noi le puteti gasi, desigur, la magazinul de mirodenii indiene, featuring un iepure roz (rather scary :)), la un pret de numai 3 lei pachetul de cca 20 de bucati.

Prepararea lor este foarte simpla iar rezultatul este identic cu cel din restaurant. In mod traditional, papadums se rumenesc la flacara deschisa, insa aceasta metoda cere o oarecare experienta, deoarece papadums sunt si inflamabile printre alte calitati (eu am dat foc la vreo 2 dupa ce m-am luat dupa acest tutorial), dar variantele moderne sunt la fel de eficiente. Este vorba de coptul la microunde (1 min pe putere maxima, sincer n-am incercat, asa ca nu o recomand neaparat) sau de rumenitul in tigaie, cu sau fara ulei (eu am incercat ambele metode si recomand calduros varianta fara ulei, deoarece daca folositi ulei o sa va iasa niste papadums luciosi si mult mai tari, care nu sunt neaparat ce trebuie).

Practic se incinge o tigaie normala, cu teflon sau fara, si se adauga cate o foaie de papadums. Dupa cca 1 minut pe foaie vor aparea niste miniumflaturi. Cand aceste umflaturi acopera aproape integral suprafata, intoarceti foaia pe partea cealalta si mai lasati inca jumatate de minut, dupa care scoateti foaia pe o farfurie intinsa, sa se usuce (imediat luata de pe foc e inca flexibila, dar devine crocanta dupa ce se raceste putin, in cateva secunde). Repetati procesul pentru fiecare foaie si aveti grija sa le intoarceti cu un cleste, ca sa nu se rupa in tigaie (eu folosesc un cleste de lemn subtire, pentru scos feliile de paine prajita din toaster).

Enjoy!

ONION BHAJJI, UN STARTER VEGETARIAN GENIAL

Spre deosebire de alte culturi culinare, unde ceapa este tratata ca un aliment in sine, demn de tot respectul si avand parte de nenumarate moduri de preparare, in bucataria noastra ceapa are un rol modest, de ingredient primar in mancarea gatita sau, in cel mai bun caz, de topping pe fasolea batuta. Din acest motiv prima oara cand chelnerul de la Agra Palace mi-a recomandat chiftele de ceapa pe post de starter am acceptat oarecum cu inima indoita, asteptanu-ma la gustul pregnant pe care-l stim cu totii, la un after taste care sa ma bantuie cateva ore si, de ce nu, la niste arsuri de stomac neprietenoase dupa masa.

Evident, asteptarile mele moderat-pesimiste au fost depasite cu ani lumina de minunatia de chiftele de ceapa ce mi-au fost aduse spre degustare. Acestea poarta numele de bhajji, nume care s-ar traduce liber prin "nasoale" sau "uraciuni", acelasi nume fiind folosit in anumite zone si pentru a alinta crabii parosi (desigur, nu pentru a le lauda frumusetea). Numele provine de la forma oarecum neregulata, cu bucati rebele, rasucite si iesite in afara precum picioarele si clestii unui crab iar bhajji este probabil cel mai intalnit street food din India si cel mai comandat stater sau snack in restaurantele indiene din restul lumii (inclusiv de la noi).

Dupa parerea mea , acest starter vegetarian este un demn rival al celebrelor spring rolls, desi nu este la fel de cunoscut ca acestea. Deoarece bhajji sunt foarte usor de preparat si au un "wow! effect" garantat, acestesa sunt o solutie foarte la indemana pentru cineva care vrea sa-si impresioneze oaspetii fara a depune prea mult efort.

Ingredientele specifice pentru acest preparat (precum si multe alte bunatati din bucataria indiana) pot fi procurate foarte usor de la magazinul de mirodenii indiene Best Spices (www.mirodenii.ro), care apartine de restaurantul Taj si care preia comenzi online si le livreaza direct in aceeasi zi in Bucuresti (sau a doua zi in alt oras, prin curier). Celelalte ingrediente se gasesc in orice piata sau supermarket.

Ingrediente (pentru 4-6 persoane, ies cca 50 de bucati de bhajji)

• 4-5 cepe mari (curatate si taiate "pestisori", adica taiate in sferturi si apoi feliate subtire)
• 1 catel de usturoi (tocat marunt sau zdrobit)
• 1-2 ardei iuti, de preferinta rosii, din motive estetice (curatati de seminte si partea alba din interior, si apoi tocati marunt)
• 1 legatura de coriandru proaspat, tocat marunt (eu am gasit doar la Metro)
• 1 legatura de menta si 1 legatura de busuioc (ambele proaspete si tocate marunt) (optional)
• 400g de faina galbena "gram" (faina de naut, numita si besan, care se gaseste la Best Spices, unde  costa 32 de lei punga de 2 kg, dar puteti comanda si doar 1kg)
• 1 lingurita de garam masala (cel mai celebru mix de mirodenii, folosit in majoritatea preparatelor indiene, inclusiv in deserturi sau ceaiuri)
• cate o jumatate de lingurita de coriandru, chimen, turmeric si paprika (toate macinate)
• 1 lingurita de praf de copt
• 4 lingurite de sare
• 2-300ml de apa
• 6-700ml de ulei vegetal (pentru prajit)

Preparare (20 min + 10 min de pregatire)

• curatati ceapa taiati-o in sferturi si apoi feliati fiecare sfert in felii subtiri ("pestisori" :))
• puneti ceapa intr-un bol si amestecati-o cu o lingurita de sare, apoi lasati-o sa stea pana terminati de preparat aluatul de legatura (sarea scoate sucul din ceapa, aceasta devenind mai moale si mai dulce)  
• cerneti prin sita deasa faina galbena intr-un alt bol (suficient de mare), adaugati mirodeniile si apoi incorporati apa putin cate putin, pana ce obtineti un aluat cremos, semi-lichid (cat sa curga dintr-o lingura, incet precum fasolea batuta sau o crema foarte groasa)

• adaugati ceapa (scursa de zeama lasata in bol), usturoiul, ardeiul iute si verdeturile tocate si amestecati bine pana ce toate ingredientele sunt acoperite de amestecul de legatura (cel mai usor si mai rapid rezolvati problema amestecand cu mainile, doar sa aveti grija sa nu va frecati la ochi inainte sa va spalati)

• dupa ce ati preparat amestecul, turnati uleiul intr-un ceaun sau intr-o tigaie adanca si puneti-l pe foc pana se incinge (verificati daca e suficient de incins punand un varf de lingura de aluat in ulei; daca sfaraie puternic, uleiul e gata de prajit, iar daca nu, il mai lasati putin)
• luati cate o lingura de amestec din bol si asezati cu grija in uleiul incins (cand incepeti sa prajiti, reduceti focul putin: nu puneti foarte multe bucati la prajit in acelasi timp, deoarece e posibil sa se lipeasca sau sa se imbibe de ulei, fara sa se prajeasca cum trebuie; eu am pus maxim 5 in acelasi timp si m-am folosit de inca o lingura ca sa transfer rapid amestecul de pe prima lingura in uleiul incins) 

• lasati-le cam 2-3 min sa se prajeasca pe o parte si apoi intoarceti pe partea cealalta si lasati-le inca 2-3 min, pana ce capata o frumoasa culoare rumen-aurie (golden brown adica :)) si apoi scoateti-le pe un platou acoperit cu hartie absorbanta (servete de bucatarie), sa se scurga de ulei (nu le puneti una peste alta, ci alaturat)
• serviti-le calde, cu raita (iaurt cu castraveti, rosii, ardei, sare si cate un strop de paprika si cardamom) sau spiced yougurt (iaurt cu garam masala si paprika, subtiat cu cateva linguri de lapte)

Enjoy!