BLOGGERS' NIGHT OUT LA LOFT

Dupa o lunga pauza datorata in principal vacantelor si altor planuri pe care si le face omul vara, saptamana trecuta am reusit sa facem un nou bloggers' night out in formatie cvasi-completa, cu Madalin, Mazi, Ana, Smaranda, Elena, Anca, Lavinia si yours truly (Monica a lipsit la apel pe motiv de raceala, insa se va revansa venind fara masina data viitoare, sa recupereze la shpritz :)).

Reuniunea noastra a avut loc la unul dintre cele mai trendy locuri din peisajul bucurestean (cu bune si cu rele), mai precis la restaurantul - lounge Loft de la parterul Metropolis Center de pe Iancu de Hunedoara (cladirea de caramida rosie de vizavi de Studio Martin, unde se mai afla si Readers Cafe).

CHIPSURI EXPANDATE DIN CREVETI (100% HOME MADE)

Unul dintre paradoxurile comunismului romanesc a fost acela ca in ultima perioada inainte de Revolutie, in majoritatea magazinelor alimentare (sau cel putin in cele din Bucuresti) mai gaseai doar sampanie si creveti vietnamezi, produse care ar fi putut fi considerate de lux la prima vedere. Desigur, sampania era de la Zarea (chiar daca mai scria inca "sampanie" pe eticheta :)) iar crevetii erau de fapt doar o poza pe niste cutii de carton ce contineau niste discuri usor curbate, care semanau cu niste banuti de plastic, banuti ce se expandau intr-un fel de chipso-pufuleti daca erau prajiti in ulei incins.

Acum ca sa fiu sincer, din acest motiv eu am fost convins o lunga perioada de timp ca de fapt crevetii sunt un fel de scoici sau, in orice caz, niste vietati plata, care sunt uscata dupa ce sunt scoase din cochilie si care apoi se umfla in forma initiala in timpul prajirii. :)

Revenind la postul de fata, probabil ca o sa va intrebati ce mi-a venit cu aceasta reteta, si pe buna dreptate, chipsurile din creveti nefiind, cel putin in forma familiara noua, un deliciu culinar deosebit. Ei bine, aceasta poveste porneste din Bali, unde am descoperit cu surprindere ca acest tip de chips expandat se serveste la greu ca garnitura, si asta chiar si in restaurante prestigioase. Desigur, gustul celor din Bali nu prea avea nicio treaba cu ceea ce stiam eu din copilarie, si asta deoarece, dupa cum am aflat ulterior, acestia erau preparati artizanal, doar cu ingrediente naturale.

CEA MAI BUNA ZACUSCA DIN LUME

Daca ar fi sa fac o ierarhie intre gusturile toamnei despre care va vorbeam in postul anterior, cu siguranta zacusca s-ar plasa pe un loc important spre varful acesteia, daca nu chiar pe prima pozitie, si aceasta deoarece, trebuie sa va marturisesc, zacusca este probabil in varful preferintelor mele culinare all times, fiind un mare admirator (si devorator) al acestei minunatii culinare.

Ca mai toate preparatele romanesti, si zacusca isi are originile mai degraba prin vecini decat pe la noi, diferite variante ale acesteia putand fi intalnite in toata zona balcanica, unde poarta diverse nume precum ajvar sau pindur (Serbia), lutenica (Bulgaria) sau biber salçası (Turcia), dar si pe coastele sudice ale Mediteranei, din Israel si Liban pana in Maroc, unde o varianta a zacustii poarta numele de matbucha. Chiar si numele zacustii provine din limba rusa, unde zakuski inseamna aperitive in sens general, similar cu meze in zona orientala.

GOMBOTI ARDELENESTI CU PRUNE

De cand ma stiu, pentru mine toamna este incarcata de sentimente contradictorii, atat mai putin placute, precum golul din stomac produs de inceperea scolii (pe care il am si acum cand aud de prima zi de scoala, nu stiu de ce, caci mi-a placut foarte mult la scoala, insa nu mi-a placut niciodata inceputul ei) sau nostalgia dupa zilele lungi si calduroase, de vara (v-am mai spus ca eu tin cu incalzirea globala si ca nu suport anotimpurile friguroase si depresive, nu?) cat si extrem de agreabile, acestea din urma legate aproape exclusiv de diversele minunatii culinare pe care parintii mei le faceau (si, slava Domnului, in mare parte inca le mai fac) in aceasta perioada.

Aici la loc de cinste stau mustul si vinul de casa facut de tata (desi culesul sau curatatul strugurilor e deja alta poveste, nu mi-a placut niciodata), zacusca de vinete (si mirosul ala de la mama din casa, de ardei copti si vinete perpelite la flacara), pastrama de oaie cu mamaliguta pripita, dreasa cu branza de burduf si jumari, placinta de dovleac cu scortisoara in foietaj subtire, dar mai ales gombotii cu prune, aceasta minunatie de desert ardelenesc facuti dupa o reteta de familie transmisa peste generatii, reteta pe care am reusit in fine s-o "culeg" de la mama si pe care va invit s-o descoperiti in cele ce urmeaza.

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 5: INGHETATA DE DULCE DE LECHE

Iata ca am ajuns si la finalul maratonului inghetatelor si, pentru a incheia en fanfare aceasta saptamana, v-am pregatit o reteta minunata de inghetata, ultra-decadenta, cremoasa, dulce si savuroasa, spaima dietei dar si placerea sufletului in acelasi timp (pentru ca meritati, simt eu asta! :)).

Reteta de fata este adaptata de aici (unde e pregatita sub forma de sandwich cu chocolate cookies si are in plus si nuci caramelizate in compozitie), iar daca vreti sa vedeti si o alta abordare, va sugerez calduros sa faceti o vizita si pe blogul Mihaelei, care a facut-o si ea de curand. Aceasta inghetata are exact consistenta si cremozitatea unei inghetate pe baza de custard, desi n-are deloc oua in compozitie.

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 4: SORBET DE GRAPEFRUITS ROZ SI CAMPARI

Dupa atatea inghetate naturale, care mai de care mai sanatoase si devreme acasa, a sosit vremea si pentru o reteta ceva mai decadenta, pentru care sa nici nu trebuiasca sa va luptati cu aia micii. :)

De data asta este vorba despre un sorbet (adica o inghetata fara grasimi) care imbina prospetimea si gustul dulce - acrisor - amarui al grapefruiturilor roz cu gustul inconfundabil, duceag - amarui, de Campari. Practic, acest sorbet este o forma inghetata de Campari Orange si-l puteti pregati atat cu grepfruit roz cat si cu portocale normale sau rosii, rezultatele fiind relativ similare.

Atunci cand am vazut aceasta reteta la David Lebovitz pe site m-am prins pe loc ca este solutia perfecta pentru a racori o seara torida de vara, alaturi de o stacana mare de sangria sau o sticla rece de prosecco, si mi-am propus s-o fac cat se poate de repede, si iata ca am reusit, ceea ce va doresc si voua. :)

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 3: FROZEN YOGURT DE VISINE

Acum daca tot am inceput cu retetele simple si sanatoase, zic sa continuam tot asa si sa le lasam pe cele mai decadente, cu custard, multe oua, smantana sau alcool, mai spre sfarsitul saptamanii. Reteta de astazi este un frozen yogurt (cunoscut si ca froyo sau frogurt intre prieteni :)) de visine, reteta care are la baza, evident iaurtul.

Pe scurt, frozen yogurtul este un preparat congelat intrat in familia inghetatelor relativ recent, prin anii '70. Acesta are un continut redus de grasimi, fiind facut din iaurt, fructe si eventual ceva adaos de zahar sau alt indulcitor, si se situeaza undeva intre sorbet (care nu are grasimi de loc) si inghetata (care are grasimi la greu, in principal din smantana dulce si galbenusuri de ou). Daca doriti sa cititi mai multe despre istoria si tehnologiile folosite in prepararea frozen yogurtului, va recomand calduros acest articol.

Revenind la reteta de fata, asa cum Iosif Sava se intorcea de fiecare data, firesc, la Bach, si eu ma intorc cu drag la cartea The Perfect Scoop a maestrului David Lebovitz, carte ce mi-a fost calauza, tovaras si prieten in cele ce urmeaza. :)