SAVOAREA GRECIEI

Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine bucataria greceasca este comfort food-ul perfect, pe cat de delicioasa pe atat de plina de amintiri frumoase, cu mult soare, casute parca pictate pe coasta si marea de un albastru intens, toate astea fara sa mai pun la socoteala si faptul ca e foarte sanatoasa.

Experienta mea cu Grecia este eminamente insulara, ea incepand acum mai bine de 10 ani pe insula Thassos (inainte sa devina un fel de enclava romaneasca, la lupta cu Paralia Katerini :)), continuand mai apoi cu Santorini (probabil cea mai spectaculoasa insula din lume, dupa parerea mea) si in fine,  ajungand in prezent la insulele Dodecaneze, printre care am navigat cu velierul in ultimii 2-3 ani.

Desi sunt prezente in mentalul colectiv in general “la gramada”, ca un tot unitar, insulele grecesti sunt foarte diferite intre ele, multe avand un caracter unic, deosebit. 

Spre exemplu, Thassos, care este considerata cea mai verde insula a Greciei, cu o mare parte acoperita de paduri, nu are absolut nimic in comun cu Santorini, o insula sterpa, cu o arhitectura specifica, acele casute albe cu tamplarie si acoperisuri albastre, cu forme organice agatate de stancile din caldera vulcanica, care la randul ei nu are nicio legatura cu Symi, perla Dodecanezelor, o insula cu arhitectura predominant neoclasica, cu casute parca trase cu rigla si viu colorate. 

Peste toate aceste diferente insa, bucataria greceasca intervine ca un factor unificator, care le defineste ca un tot unitar, avand un loc special in peisajul culinar international, avand la baza ingrediente exceptionale precum uleiul de masline (cel mai gustos din lume, dupa parerea mea), pestele si fructele de mare sau lactatele exceptionale.

Dintre toate bunatatile pe care le-am gustat de-a lungul anilor in numeroasele mele vizite in Grecia, o sa va prezint in continuare cateva care m-au impresionat in mod deosebit, unele dintre ele fiind atat de bune incat ar justifica doar ele o vacanta pe taramurile elene.

O sa incep cu comoara nationala a bucatariei grecesti, caracatita uscata la soare, care nu are rival in lume dupa parerea mea. 

Procesul de uscare la soare combinat cu bataia zdravana de stanci pe care i-o dau pescarii atunci cand o prind, fac aceasta delicatesa sa aiba in acelasi timp o textura ferma, usor chewy, dar si o aroma incredibila, savoarea fiind atat de concentrata incat practic simti gustul Mediteranei la prima imbucatura.

O alta delicatesa specifica zonei elene este branza halloumi la gratar (sau la tigaie), aceasta branza avand o textura mai ferma, apropiata de un cascaval tare, care se comporta foarte bine atunci cand este pusa pe gratar sau prajita. 

Metoda de preparare este foarte simpla, calupul de halloumi se taie in felii groase de cca 1,5cm (daca sunt prea subtiri se pot destrama) care se pun pe gratarul incins sau in tigaia de fonta in care s-au aruncat cativa stropi de ulei de masline, se rumenesc vreo 2-3 minute pe fiecare parte si apoi se servesc fierbinti pe un pat de felii de rosie, stropite cu ulei de masline extravirgin si presarate cu oregano.

Calamarul umplut cu feta este si el un fel grecesc exceptional, care se prepara la fel de simplu. 

Calamarul intreg se curata bine si apoi se umple cu o felie de feta, cateva felii de rosie sau ardei gras, niste inele de ceapa sau niste masline feliate, apoi se inchide cu o scobitoare si se rumeneste la gratar pana se gateste complet iar branza din interior se topeste.

Crevetii de Symi, o specialitate locala a insulelor Dodecaneze, sunt niste creveti mici-mici care se trag la tigaie in unt fara a mai fi decorticati, si devin atat de crocanti incat nici nu simti ca-i mananci cu carapace cu tot, dupa care mai comanzi o portie imediat.

Desigur, nu se poate vorbi de bucataria greceasca fara musaca, cea mai buna pe care am mancat-o eu in ultimii ani fiind intr-o taverna cu un view superb de pe insula Tilos, tot din Dodecaneze.

In fine, nu exista masa greceasca adevarata fara un paharel de ouzo si o cana de vin sau de retzina (un vin aromat cu rasina de conifere), dar pentru mine unul, berea Mythos este licoarea preferata, aceasta fiind o bere excelenta, dupa parerea mea peste toate berile romanesti.

Dupa ce v-am deschis apetitul cu aceste povesti si feluri minunate, vreau sa va mai spun ca vestea buna e ca incepand de astazi, prietenii de la Lidl ne aduc intre 28 septembrie si 4 octombrie savoarea Greciei mai aproape prin ofertele speciale din cadrul Saptamanii Grecesti, unde puteti gasi o multime de produse minunate precum branza feta, branza Halloumi, patiseria greceasca, ouzo, berea Mythos sau minunatele iaurturi grecesti, grase si bune de te lingi pe degete, perfecte pentru salata tzatziki.

Dintre toate acestea, eu va recomand calduros branza feta cu care puteti face o reteta absolut senzationala, pe care am lasat-o intentionat la final, ca sa o onorez cum se cuvine si ca sa va inspir sa o incercati si voi. 

Este vorba de feta la cuptor, o reteta pe care am cules-o direct de la Yiannis, patronul celei mai bune taverne din Rodos, Pizanias Kyriacos, pe care v-o prezint in continuare.

FETA LA CUPTOR A LA PIZANIAS KYRIACOS, RHODOS

Ingrediente (pt 1 portie):

- 150g branza feta, taiata in cuburi de cca 2-3cm

- o jumatate de rosie mare, decojita si taiata in felii subtiri

- un sfert de ardei gras (preferabil verde, pentru culoare)

- o mana de branza moale, rasa (cascaval sau mozzarella)

- ulei de masline extravirgin

- boia dulce sau fulgi de ardei iute (dupa gust)

- un varf de oregano uscat

Preparare (10 min):

- incalziti cuptorul la 200C

- ungeti un vas termorezistent de cca 15-20cm diametru cu ulei de masline, adaugati branza feta, apoi rosiile si ardeii, presarati branza moale pe deasupra, asezonati cu boia si oregano, stropiti totul cu ulei de masilne extravirgin si bagati la cuptor pentru 5-6 minute (alternativ, se poate prepara si in cuptorul cu microunde, tot 5-6 min pe putere maxima), pana se topeste branza

- serviti-o fierbinte, ca aperitiv, cu niste felii de paine proaspata si musai o bere Mythos rece.

Enjoy!