duminică, 7 martie 2010

ISTANBUL HIGHLIGHTS (PART 2 - THE STORY)

Cu scuzele de rigoare pentru intarzierea de o saptamana cu care vine acest post, in cele ce urmeaza am sa va povestesc despre mancarea din Istanbul, despre shoppingul culinar si, desigur, despre locurile vizitate de Bourdain.

NOTA: Inainte de a citi acest post va recomand calduros sa vedeti episodul din "No Reservation" cu Anthony Bourdain la Istanbul, episod pe care-l gasiti integral in postul anterior. De asemenea, tot pentru a fi pusi mai bine in context ar fi indicat sa cititi si acest articol al celor de la Istanbul Eats (a great site in general, btw) in care ei analizeaza prin prisma unor gurmanzi locali acest episod, cu bune si cu rele. De altfel articolul de pe Istanbul Eats are marele avantaj de a identifica toate locurile prin care a trecut Bourdain si multe altele, cu tot cu adrese si localizare pe Google Maps, ceea ce-l face absolut indispensabil daca doriti sa faceti ca mine si sa-i calcati pe urme lui Anthony.

[don't cheat! nu cititi mai departe inainte sa vedeti episodul si sa cititi articolul, ca altfel n-o sa va prindeti de anumite referinte… :)]

candy shop traditional

Ok, acum ca v-ati documentat cum trebuie, sa trecem la treaba. In primul rand vreau sa va asigur ca Istanbulul este o destinatie cat se poate de ofertanta din punct de vedere culinar si ar fi pacat sa nu-i dati o sansa, mai ales ca este foarte, foarte aproape (stiati ca la Istanbul se ajunge mai repede ca la Timisoara, dupa doar vreo 45-50 de minute de zbor?) si este si relativ ieftin, prin comparatie cu alte capitale europene. In plus, exista doua zboruri pe zi, Tarom si Turkish, ambele la ore foarte ok atat la dus (pleaca dimineata devreme) cat si la intors (pleaca dupa amiaza sau seara) si civilizate ca pret (in jur de 170-180 eur).

Ca sa lamurim rapid capitolul financiar, 1 lira turceasca este exact 2 lei (sau 2 lire la 1 euro, pentru simplificare) iar preturile sunt in general accesibile. Taxiurile sunt ok ca pret pe distante scurte, dar scumpe pe distante mai lungi (ex: cca 50-60 de lire de la aeroport pana in centru, in zona Taksim, sau de la Spice Bazaar pana la mallul Kanyon). Mancarea e foarte ieftina pe strada (mai ieftina ca la noi la chestii comparabile, gen kebab sau burgers) si relativ scumpa in restaurante, mai ales in cele interesante, cu meniu fusion sau cu vreun chef mai cunoscut. Cu toate astea, restaurantele traditionale sunt foarte ok ca pret, undeva in zona 40-50 de lire pentru o masa excelenta de doua persoane, cu 3 feluri si ayran sau suc (nema alcool in astea traditionale, ceea ce de altfel ajuta si la buget, ca shpritzul poate fi scump pe unde se gaseste :)). Metroul e destul de limitat ca traseu, dar e ieftin (= 1.5 lire pe calatorie), curat si rapid.

Hotelurile sunt ok, cu preturi de la 100 eur in sus pentru hotelurile boutique (ca doar n-o sa mergeti la un Ibis sau alt hotel boring de retea, cu o mie de camere :)). Noi am stat la The Sofa Hotel, unde o camera e in jur de 130-140 eur pe noapte, fara mic dejun (care e 22 eur de persoana si pe care sincer am regretat ca l-am luat, ca e plin de cafenele si cofetarii in zona unde se poate manca mai bine si la jumate de pret; in plus, mic dejunul e un sport national in Turcia, asa ca sunt niste chestii must eat in afara hotelului despre care o sa vorbim mai incolo). Daca vreti o alternativa mai ieftina dar foarte misto si in acelasi timp foarte bine plasata (exact langa Topkapi), puteti incerca Empress Zoe, care, judecand dupa site, pare un hotel foarte romantic si cu un aer retro foarte cool.

Revenind la hotelul Sofa, acesta este un boutique hotel situat in cartierul Nișantași, care este cel mai misto cartier din Istanbul, plin de restaurante si cafenele misto, de magazine cool & hip (gen Diesel, Energie, etc) sau luxury (gen Louis Vuitton, Prada, D&G, etc) si cu o arhitectura cat se poate de europeana, de ai putea jura ca esti la Barcelona, Paris sau Londra in anumite zone. Acest cartier este foarte central, la doar o statie de metrou de Taksim (de unde incepe celebra strada pietonala Istiklal, aceasta La Rambla din Istanbul) si la doua de Spice Bazaar, de unde se ajunge pe jos in 15 min in zona istorica Sultanahmet, daca vreti sa vedeti Moscheea Albastra, Hagia Sofia sau Topkapi. Atat hotelul cat si zona in care este plasat ne-au placut foarte mult, asa ca mai mult ca sigur ca vom sta tot aici data viitoare, ceea ce va dorim si voua :).

Acestea fiind zise, sa trecem la subiect, si anume la experienta culinara pe care un oras ca Istanbulul ti-o poate oferi. In primul rand, la nivel de street food, am incercat scoicile umplute (midia dolma, alea pe care le incearca Bourdain pe malul Bosforului, la botu' calului, si pe care o sa le fac si eu in curand, ca am gasit reteta :)) si frigarui de scoici deep fried, ambele geniale si foarte ieftine (0.6 lire bucata; le-am gasit in piata de peste din zona Istiklal). Desi am trecut de doua ori pe langa locul cu wet burgers, pe astia nu i-am testat deoarece la momentul respectiv stomacul meu era serios incercat de vinul turcesc (foarte acid) din seara anterioara, de mancam Rennie ca pe seminte :).

street food (midii umplute si midii deep fried)

Dintre toate locurile vizitate de Bourdain am reusit sa bifam doar doua, desi ne propusesem sa testam cel putin 4-5. Acest fapt s-a datorat neportivirii dintre planul de acasa, cu trezit devreme si luat 3 mese pe zi si realitatea din targ, cu leneveala de dimineata si cu mic dejunul tarziu, in jur de 11-12, pranzul transformandu-se astfel de cele mai multe ori in cina.

restaurantul traditonal Tatbak

Primul loc vizitat, restaurantul Tatbak, cel in care Bourdain se delecteaza cu lahmacun (geniala pizza turceasca, care se mananca cu patrunjel si sumak si care se pronunta lahmagiun), s-a nimerit sa fie exact la doi pasi de hotel si a fost cat se poate de misto.

lahmacun (faimoasa pizza turceasca)

Am mancat ezo gelin (ciorba de linte, foarte buna), lahmacun (ce vedeti mai sus e portia pentru o  persoana; btw, am gasit reteta si o sa incerc sa fac si eu in curand :)), salata (de fapt un platou cu patrunjel intreg, rucola, felii de rosie, ceapa si ridiche, alintate cu sumac si zeama de lamaie) si kaymakli kadayif (o minunatie de desert, din taitei insiropati si un strat de kaymak, care este un fel de crema comparabila cu untul dulce sau cu crema mascarpone) [later edit: aviz amatorilor, tocmai am gasit caimac la bacania arabeasca de la mine din cartier, la 15 lei cutia de 200g], plus doua pahare de ayran, o apa, o cola si doua ceaiuri turcesti la final, distractie care s-a soldat cu o nota incredibil de mica (mai ales pentru un restaurat din Nișantași), de doar 38 de lire.

the best kebab joint in the world :)

Al doilea loc din lista lui Bourdain, kebab jointul Durumzade, a fost si cel mai surprinzator dintre toate locurile pe care le-am vizitat in Istanbul. Acest restaurant este acela unde Bourdain merge sa i se friga carnea cumparata din piata, dar ajunge in final sa se indragosteasca de specialitatea casei, un fel de kebab invelit in lipie unsa cu sos iute si cu zeama din carne, pe care el o numeste "a torpedo of joy" (chestie pe care am mancat-o si noi si putem confirma ca e by far cel mai bun kebab we ever had). Faza cea mai misto care ni s-a intamplat insa la acest restaurant a fost aceea ca dupa ce l-am gasit cu greu, mergand prin ploaie cu harta din Google Maps deschisa pe iPhone (sa traiasca wirelessul moka din centru si toti cei care nu-si pun parole la wi-fi :)), am avut marea surpriza sa ni se vorbeasca in romaneste de catre baiatul care facea kebabul (si care era si patronul locului, de altfel).

the "torpedo of joy" (making of)

Dupa socul initial am intrat in vorba cu omul si am aflat ca prin '95 a avut chiosc de kebab la metrou la Dristor 2 (a tinut sa precizeze, "Dristor DOI", sa nu existe confuzii :)) si ca era considerat cel mai tare kebabagiu de catre toti taximetristii din oras. Evident, obiceiurile dobandite la Bukresh se pierd greu, asa ca ne-a intrebat din reflex daca vrem "cu ceapa si cu iute", ceea ce ne-a distrat foarte tare, mai ales ca iutele era by default, lipia fiind frecata bine cu sos de chili :). Masa de aici (2 "torpedoes of joy", un ayran, o apa si un suc) ne-a costat exact 10.5 lire, o suma infima pentru minunatia pe care am mancat-o, ceea ce ne-a facut sa regretam serios ca omul n-a ramas in Bucuresti, unde am fi platit cu mare drag si triplu pentru ceva similar.

Un alt restaurant traditional pe care l-am vizitat a fost Van Kahvalti Evi, un restaurant dedicat total micului dejun, chestie foarte interesanta de altfel, ei neservind altceva toata ziua si fiind extrem de populari din acest motiv (trust me, turcii isi iau mic dejunul foarte in serios, chiar daca se intampla pe la pranz sau spre seara :)). Deoarece n-aveau meniuri in engleza, noi ne-am luat cea mai scumpa chestie din meniu (12 lire) care era un fel de combo foarte consistent cu vreo 5-6 tipuri de branza (telemea, crema cu ceapa, de capra, afumata, etc), rosii, castraveti, pasta de susan, masline, ou fiert, kaymak cu fagure de miere (yummi, yummi, ar trebui sa se scrie carti intregi despre combinatia asta :)), diverse tipuri de paine de casa si ceai turcesc. Localnicii din jurul nostru (eram singurii turisti) mai mancau si niste omlete sau scrambled eggs cu sucuk (adica sugiuc, celebrul carnat turcesc :)), dar deoarece n-am stiut cum sa cerem si n-am vrut sa aratam cu degetul, ne-am multumit cu platourile noastre generoase.

Pe langa street food si restaurante traditionale, am bifat si doua restaurante din categoria high, si anume Kitchenette, un restaurant tip bistro din mallul Kanyon (foarte departe de ceea ce v-ati putea imagina cand va ganditi la un restaurant de mall, apropiat de Uptown sau de raposatul Amsterdam Cafe ca feeling) si Abracadabra, un signature fusion restaurant in care patroana experimenteaza cu mancarea turceasca si de aiurea, reinventand-o in combinatii neasteptate (gen crema de banana cu curry si ciocolata amara). Ambele au fost foarte ok, cu mancare buna, dar nu geniala raportata la pret (160 de lire la primul si 210 lire la al doilea), desi to be honest, cel putin 30-40% din fiecare nota s-a datorat vinului (total neremarcabil, de altfel). Probabil ca daca ar fi sa repetam, am merge doar la Abracadabra, ca ne-a placut designul tip mix & match (vintage stuff meets Ikea :)), meniul tip ziar si atmosfera de dinner la cineva in mansarda.

stand din bazarul de mirodenii

In fine, pe langa restaurante am facut si ceva shopping culinar discret, care s-a soldat doar cu vreo 2 kilograme de rosii uscate (la 20 de lire pe kg sunt best buy, in opinia mea, deoarece la noi costa 20 de lei un borcanel de 200g), un amestec de supa tarhana (despre care o sa va povestesc in curand) si niste sumac (un fel de condiment cu gust acrisor, destul de greu de povestit :)). In rest, pot sa va mai spun ca renumitul Spice Bazaar este cam tzeapa, preturile fiind umflate big time, pentru turisti. Recomandarea mea este sa cautati mai degraba magazinele de spices din piata de peste de langa strada Istiklal, unde spre exemplu rosiile uscate costau 15 lire pe kg iar sumacul era de doua ori mai ieftin. La toate astea s-au mai adaugat si vreo 4kg de rahat, luate din aeroport cu banii recuperati de la tax return (Turcia nefiind in UE, la plecare iti poti lua o parte din TVA inapoi). Atentie, ca rahatul nu e ieftin (25 eur un pachet de 4 cutii x 375g) si in plus au si limita de cantitate pe persoana (max 3kg). Partea misto e ca in duty free au peste tot platouri mari cu diferite tipuri de rahat pentru sampling, asa ca am reusit si noi sa nu plecam din Turcia fara sa fi mancat ceva rahat :).

Acestea fiind zise, in loc de incheiere va doresc sa ajungeti la Istanbul cat de curand, pentru ca merita din plin (si e mai ieftin ca un long weekend la Mamaia sau la Poiana Brasov :)).

Enjoy!

26 de comentarii:

  1. Foarte faina prezentarea!
    Eu auzisem ca toate-s scumpe la Istanbul si ca te cam fraieresc vanzatorii cand te vad strain...din ce zici tu nu-i chiar asa de rau, desi un pic de ici, un pic de colo se cam strang cheltuielile. Mai ales daca esti pasionat si vrei sa incerci cate un pic din orice. :)
    De-abea astept sa faci lahmacun, de mult vreau sa incerc si eu dar nu mi-a placut nici o reteta gasita pe net.
    Stiti turceste sau v-ati descurcat doar cu engleza?

    RăspundețiȘtergere
  2. thanx. :)

    chestia la care te referi tu, cu preturile, este poate valabila in bazar sau in locurile turistice, unde oricum eu n-as recomanda nimanui sa faca shopping. in rest, au magazine normale, cu preturi fixe si plata cu cardul, ca peste tot. :)

    cheltuielile se strang si acasa, nu? :) anyway, Istanbulul este unul dintre acele orase unde poti trai bine si cu 20-30 de euro pe zi, daca te bazezi pe street food si pe supermarkets. evident, daca vrei sa faci shopping sau daca vrei restaurante mai elevate, cu wine list & stuff, atunci trebuie sa iti aloci un buget mai mare.

    cat despre limba, te descurci lejer cu engleza sau chiar cu romana, plus cu limbajul universal al semnelor si cu chestii in turca, gen adrese, aratate pe ecranul telefonului :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Am fost in iunie '99 4 zile in Istanbul dar eram prea mic (21 ani) si inca neinteresat de culinarisme. Cu toate astea mi-au ramas de atunci intiparite niste amintiri culinare :).
    Ma bucur ptr. experienta voastra, ma bucur ca ati mancat bine si delicios.
    Despre hotel eu imi mentin in continuare opinia ca n-as mai mai mult de 60 pe o camera, indiferent unde ma aflu, asta daca nu gasesc pensiune cu €35/€40.
    Ma bucur sincer insa pentru voi insa ca o duceti excelent financiar si v-ati permis in vremurile astea sa dati 170-180 (cu mic dejun).
    Dar e gustul meu si preferinta si cred la fel de SINCER ca nu e nimic de ras legat de Ibis sau de hotelurile cu "o suta de camere". Am stat extraordinar in Marrakech la €42, central, foarte curat, piscina interioara. Am stat excelent de 2 ori in Glasgow la Ibis, la €45. Si tot asa.
    Insa am vrut sa-ti spun chestia asta fiindca prietenii tai nu ti-o vor zice.
    Stii cum sint prietenii, te tin doar in puf :).
    In concluzie, ma bucur ptr. voi ca ati vazut iar Istanbulul, mai ales ca da, asa e, daca Istanbulul/Turcia nu-ti ofera papa divers/gustos, atunci cine......
    Episodul 2? :).

    RăspundețiȘtergere
  4. stai linistit, ca am avut my fair share de hosteluri, pensiuni si hoteluri ieftine, la fel si prietenii mei. :) cand am dat exemplul Ibis m-am referit la faptul ca hotelurile de retea sunt foarte impersonale si deprimante, asa ca din punctul meu de vedere sunt de evitat pe cat posibil, chiar daca sunt mai ieftine (aici poti include si Hilton sau Sheraton daca vrei :)).

    un boutique hotel (care, atentie, nu trebuie sa fie neaparat extrem de scump) este precum o masa intr-un restaurant de lux (sa zicem, cu stele Michelin), unde nu te duci in fiecare zi dar din cand in cand iti faci damblaua si te rasfeti, chiar daca de banii aia ai putea manca 3-4 mese la un restaurant normal. :)

    si da, episodul 2, pt ca episodul 1 a fost filmuletul cu highlights din postul anterior :)

    RăspundețiȘtergere
  5. DUDE. acum vreau sa merg :D

    mai ales la nenea ala cu kebabul...ma pastrez de vreun an de zile fara junk food & stuff, acum cred ca e momentul :))

    ma bucur ca v-a placut si ca v-ati simtit bine..se vede :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru descrierile frumoase :D
    Imi e dor de orasul ala minunat. Am fost in 2008 si e locul meu preferat din toata Europa - multi zic ca-s nebun - "E mai frumos ca la Londra sau Copenhaga?" DAAAAAAA - asa zic eu :D

    Am si eu o rugaminte si daca ti se pare OK poate faci o scriere - Eu nu sunt din Bucuresti si atunci cand merg acolo imi place sa merg la magazinele etnice dar nu prea stiu unde sunt si cum prietenii mei habar nu au nimic culinar in afara de Carrefour nu stiu unde sa merg.
    Stiam un magazin grecesc aproape de Gara de Nord dar s-a inchis si am fost extrem de dezamagit - un lucru f bun ce-l cumparam erau rosiile uscate - asa am inceput sa fac singur vara la 40 grade si eu fost excelente - daca vrei te invat.
    Am lungit mult DECI vreau sa stiu si eu unde e bacania arabeasca de la tine din cartier - poate un Google Link sau ceva si alte mici magazinase etnice pe care cu siguranta le cunosti.

    Eu am facut midii umplute dupa reteta din cartea COPACUL IENICERILOR de Jason Goodwin - stie multe tipul, inclusiv retete culinare turcesti. Cartea e simpla, politista, in Istanbulul sec XIX. Personajul principal, Iashim, este un mare gurmand si atunci cand gateste da si retetele foarte frumos scrise.
    Reteta de midii umplute e chiar la inceputul romanului, 3-4 pagini si o gasesti. Iti recomand cartea sau daca vrei trimit un scan al paginii daca imi dai o adresa de mail.

    http://www.raobooks.com/raobooks_fisa_carte.php?fisa_id=629&niv1_id=1&niv2_id=12015&niv3_id=120153112

    http://www.jasongoodwin.net/

    RăspundețiȘtergere
  7. @Andreea: whaddaya mean junk food? kebabul ala e bliss food :))
    @Mircea: let me know cand vii in Bucuresti si iti explic ce si cum. bacania mea se numeste redundant Macelaria Kasap si e pe strada Jiului, dar gasesti o gramada si in zona Calea Mosilor - Colentina, unde ai si bacania chinezeasca (asta daca nu vrei sa mergi pana la Drahgonul Rosu)

    RăspundețiȘtergere
  8. Istanbulul e un adevarat paradis gastronomic. Eu sunt mare iubitoare de dulciuri, asa ca multitudinea de baclavale, fructe confiate, rahat, serbeturi si alte dulcegarii m-a fascinat cand am fost in Turcia.
    In Istanbul am stat doar 2 zile, dar am petrecut aproape o luna prin tara.
    Mi-au placut tare mult oamenii din comunele mici...erau atat de curiosi si de primitori. Ne intampinau intotdeauna cu fructe proaspete si dulciuri de casa.
    Daca mai mergeti, sa nu ratati inghetata de fistic. Nu stiu care e secretul, dar are o textura si o aroma...de neuitat. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. indeed, inghetata turceasca traditionala (numita dondurma) este speciala ca textura, deoarece are in compozitie salep (un extras din bulbii de orhidee) si mastic (o rasina naturala) care o fac mult mai elastica, aproape gumata. noi n-am mancat de data asta, deoarece era foarte frig in Istanbul iar noi eram deja putin raciti, asa ca nu ne-am riscat, dar o sa rezolvam next time :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Vai ce minunat arata toate!:D Pe cand cartea?:))

    RăspundețiȘtergere
  11. mai degraba filmul. 3D, la Imax, ofc :)))

    RăspundețiȘtergere
  12. tocmai m-am intors de la istanbul si a fost yummy thanx to the tips & tricks pe care le-am gasit la tine via mazi :)

    RăspundețiȘtergere
  13. ma bucur ca ti-a fost de folos experienta mea si let me know cand o sa postezi si tu experienta ta, ca sunt curios sa va ce si cum :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Am citit azi pe indelete ce ai scris si s-a scris. In vara ajungem in Romania si as vrea sa mergem putin undeva (adults only :)) si pt ca as vrea sa mergem si la Dalboka la ferma de scoici despre care povestea Mazilique pe blogul ei, m-am gandit sa ne prelingem pana la Istambul. O prima intrebare ar fi: ai idee cum or fi drumurile? Si-apoi urmatoarele: e o idee buna de mers cu masina? Mult laudatul bazar, de fapt nu merita bifat pe lista? Suntem intre o vizita (maxim 7 zile) in Turcia (dar in Istambul nu as sta mai mult de 3 zile) ori Grecia si nu stiu ce sa aleg. :) N-am fost in niciuna din tari. Merci mult pt orice sugestie.

    RăspundețiȘtergere
  15. well, sincer nu cred ca merita sa mergi pana la Dalboka, dar Istanbulul is a must! daca n-ai mai fost, poate incerci mai mult de 3 zile, ca o sa vrei sa vezi si atractiile turistice, Hagia Sofia, Moscheea Albastra, etc.

    eu am fost cu masina acum vreo 4-5 ani, si drumul de la granita cu bulgarii pana la Istanbul este practic numai pe autostrada. problema cea mare e in Istanbul, unde circulatia e nightmare, pe bune. frankly, mai bine mergi cu avionul decat sa conduci (si sa parchezi) prin Istanbul.

    daca totusi insisti cu masina, poti face o combinatie cu Grecia, unde iti recomand insula Thassos, ca e cea mai aproape (la cca 10 ore de Bucuresti), de unde ai apoi autostrada pana la Istanbul (cca 4-5 ore, in functie de cat stai la granita), iar de acolo te poti intoarce prin Bulgaria, sa vezi cum e si cu scoicile alea :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Merci mult. De trafic mi-e si mie groaza si de aceea cred ca am sa si insist pt mersul cu avionul, daca ramane numai Istambul. altfel merci fain pt sugestie. O sa ma documentez mai in detaliu.
    Sa inteleg ca ferma de la Dalboka nu merita in general, ori in circumstantele unei vizite ce trebuie limitata drastic? :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Servus Florin.
    Mai spune-mi ceva te rog si inchei. Unde sa caut bilete de avion? Pt partea de lume in care traiesc acum am cateva site-uri carora le sunt fidela, insa pt Europa esti mai in tema. Merci frumos.

    RăspundețiȘtergere
  18. Andreea, pls da-mi un mail / YM / skype / FB ca e mai rapid decat asa, prin comments

    RăspundețiȘtergere
  19. dalboka merita vizitata daca esti in zona, de exemplu in concediu la mare in bulgaria, sau daca vrei sa iesi din bucuresti intr-un weekend, insa n-as planifica un concediu in jurul ei.

    RăspundețiȘtergere
  20. Exista si in Bucuresti un Restaurant ce face lahmacun pe Mosilor e greu de explicat unde e dar se intreaba la macelaria arabeasca la nr.294 si alte retete pentru cunascatori.

    RăspundețiȘtergere
  21. exista mai multe, de fapt toate restaurantele turcesti, de la Idomemoș pana la Divan fac lahmacun :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Am citit la tine, am citit la Mazi, am vizionat episodul lui Bourdain şi am citit multe articole de pe Istanbul Eats (nu chiar pe toate, dar mai e timp). Sunt pregătită, aduceţi kebapul ăla! :))

    RăspundețiȘtergere
  23. Soțul meu ne-a părăsit pe mine și pe copiii mei timp de peste 6 luni, toată speranța s-a pierdut. Am crezut că nu mă voi mai întâlni niciodată cu soțul meu pentru că m-a blocat pe toate rețelele de socializare pe care le puteam folosi pentru a ajunge la el. Acest lucru m-a lăsat trist și cu inima frântă până l-am întâlnit pe Dr. Dawn. Acum, i-am explicat totul și ea mi-a promis că totul va fi bine în 3 zile, spre surprinderea mea, soțul meu a sunat și a început să cerșească la 3 zile după vrajă, acum soțul meu s-a întors acasă și mă tratează foarte bine și noi trăiți fericiți împreună acum, contactați-o pentru ajutor:
    *dacă vrei celor dragi.
    *daca vrei sa ramai insarcinata.
    *dacă vrei să vindeci vreo boală.
    *dacă vrei o putere spirituală.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan.
    E-mail: dawnacuna314@gmail.com {+2348032246310}

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...