CHOCOLATE FUDGE POPSICLES (INGHETATA DE CIOCOLATA PE BAT)

Acum ca tot a venit vara si ne omoara caldurile (ma rog, cel putin in teorie, ca in practica ne ploua zilnic in ultima vreme, cam ca la tropice... :)) a venit din nou vremea unui maraton cu inghetate in cele mai diverse forme si combinatii de ingrediente, asa ca pregatiti-va pentru o lunga serie de sorbeturi, inghetate pe baza de custard, gelato, frozen yogurts si, desigur, popsicles.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu termenul de popsicle, acesta defineste in mod uzual categoria mai larga de inghetata pe bat, desi practic se refera strict la inghetata pe bat din suc de fructe (mai precis "frozen drink on a stick" :)). Alaturi de popsicle (care, guess what, este un trade mark al Unilever care de-a lungul timpului s-a transformat in numele generic al categoriei, precum Xerox sau Adidas) mai convietuiesc oarecum in umbra si fratii lui pe nume creamsicle (adica inghetata cremoasa pe bat) si fudgesicle (adica inghetata cu o textura apropiata de cea a unui fudge de ciocolata, de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza).

WEDGES DIN CARTOFI NOI LA CUPTOR, CU SOS TZATZIKI

Anul trecut cam pe vreme asta am postat o alta reteta foarte faina de cartofi noi la cuptor asa ca postul de fata ar putea parea usor redundant, insa veti vedea ca exista destule deosebiri intre reteta anterioara si cea de fata, rezultatul fiind suficient de diferit incat sa merite un post separat, chiar daca in mare ingredientele sunt cam aceleasi. In plus, eu sunt de parere ca nu strica niciodata o mica variatiune pe aceeasi tema, asa, cat sa reaprindeti putin flacara in relatia dintre voi si cartofii noi, chiar si daca flacara voastra e ca a mea, din aia eterna, ca la monumentul sodatului necunoscut :))

Fata de reteta anterioara care era cu cartofi noi cat mai mici, din aceia ca nucile, cea de fata se bazeaza pe cartofi noi cat mai mari, din care sa iasa niste wedges (adica niste felii mai dolofane) sanatoase, suficient de groase incat sa ramana moi si suculente la mijloc chiar daca sunt rumenite bine pe dinafara.

YORK TEST, TESTUL DE INTOLERANTA ALIMENTARA

Cand am fost invitat acum ceva vreme de catre prietenii de la Rogalski - Grigoriu sa fac testul de intoleranta alimentara York Test pentru ca apoi sa va povestesc pe blog experienta mea, trebuie sa recunosc ca am avut ceva rezerve, si asta in primul rand datorita faptului ca eu unul sunt oarecum analizofob (mi-a luat 6 ani sa-mi fac un set de analize, si ala doar pentru ca era musai la ceva acte :)) si mi se pare foarte neplacut sentimentul de a astepta niste rezultate care pot fi nasoale, asa ca daca ar fi mereu dupa mine, as prefera sa ma bazez pe statistica si sa presupun ca ma incadrez in media nationala la colesterol, de exemplu. :))

In al doilea rand, simplu fapt ca era vorba despre un test de intoleranta alimentara care s-ar fi putut solda cu rezultate de genul "esti intolerant la gluten, carne sau fructe de mare" mi s-a parut o asa amenintare pentru viata mea de foodie incat eram mai, mai sa zic pas, dar dupa lupte seculare care au durat cam o zi am decis sa-mi iau inima-n dinti si sa trimit o picatura de sange la analiza tocmai in UK, in speranta ca totusi o sa-mi iasa un rezultat ok, sau cel putin nu foarte rau.

Inainte sa va spun ce mi-a iesit la drum de seara in picatura de sange recoltat, vreau sa va povestesc pe scurt despre ce este vorba cu acest York Test si de ce este el atat de faimos in lumea larga, evident, cu recomandarea de a citi voi mai multe pe larg aici.

ESCARGOTS À LA BOURGUIGNONNE (MELCI LA CUPTOR IN SOS DE UNT AROMAT)

Cand vine vorba despre slow food, nu cred sa fie vreo vietate mai potrivita in acest sens decat melcul, acest deliciu culinar din bucatariile franceze si italiene dar si din cele asiatice. Din pacate la noi melcul nu prea are o faima cu care sa se laude ci este mai degraba luat la misto de marea masa a populatiei, alaturi de asa zisii "pui de balta", un nume de cod de altfel destul de elocvent pentru lipsa noastra de deschidere catre alte surse de proteina animala in afara de cele cu care am fost obisnuiti de mici.

Daca stau sa ma gandesc bine, probabil ca cea mai impamantenita referinta culturala de la noi referitoare la melci este expresia lui Dorel Visan din filmul "Senatorul Melcilor", care rabufneste plin de obida provincialului frustrat de ce nu poate sa inteleaga, spunand "'r-ati ai dracu' cu melcii vostri…" :)). Vestea buna este insa ca de ceva vreme se pot gasi melci prin diverse restaurante de la noi (imi vin in minte acum Escargot din Bucuresti, cu nume de altfel predestinat, unde eu inca n-am ajuns, si Bistro de l'Arte din Brasov, unde am mancat niste melci absolut senzationali).

DISCOVERING ZÜRICH - PARTEA A TREIA

A treia zi in Zürich a inceput fara breakfast la hotel, deoarece urma sa mergem pe varful muntelui Uetliberg care strajuieste orasul si sa luam micul dejun la restaurantul Uto Klum, aflat la 871m altitudine.

Uetliberg este pentru Zürich cam cum este Tampa pentru Brasov, fiind un munte nu foarte inalt, frumos impadurit, cu o antena mare pe el si exact la marginea orasului, asemanarile oprindu-se aici, deoarece a compara un munte din Elvetia, fie el si mai micut, cu unul de la noi e ca si cum ai compara un ceas elvetian cu un desteptator facut la uzinele Precizia :)).  Zona in sine este considerata plamanul orasului, accesul cu autovehicule (in afara de cele de marfa, cu program strict) fiind restrictionat, publicul avand insa la dispozitie un tren electric elegant, cu program de metrou.

Din pacate, dupa cum puteti vedea in pozele de mai jos, vremea n-a tinut cu noi si in loc sa vedem o minunata panorama a orasului am vazut norii de aproape si ploaia transformandu-se in zapada sub ochii nostri.

COOKING CLASS CU SPARANGHEL LA CROWNE PLAZA

Acum o luna si ceva am primit invitatia de a participa la primul cooking class organizat de Ashlie Dias, chef-ul de la Crowne Plaza, in restaurantul La Veranda, cooking class dedicat pregatirii somonului.

Din pacate, la vremea respectiva n-am putut onora invitatia, dar din fericire aceasta s-a repetat si exact acum doua saptamani am avut ocazia sa testez pe viu al doilea episod din seria de cooking classes de la Crowne Plaza, episod in care simpaticul chef (de origine indiana, dar cu aer sud american, dupa cum puteti vedea in poza de mai jos :)) ne-a aratat ce se poate face cu sparanghelul in diversele lui forme (baby, green sau white).

DISCOVERING ZÜRICH - PARTEA A DOUA

Daca va intrebati cumva cine a inventat expresii precum "Mai bine mai tarziu decat niciodata" sau "Good things come to those who wait", ei bine va garantez eu ca unii ca mine, ca sa-si puna procrastinarea intr-o lumina oarecum pozitiva si sa scape cu fata curata dupa o perioada de lene generala, motiv pentru care imi cer scuze si in numele lor. :)

Acum ca am terminat cu cenusa-n freza, sa trecem si la episodul doi din excursia noastra culinara la Zürich, episod care este si cel mai consistent dintre cele trei (da, mai urmeaza inca un episod dupa cel de fata, hopefully next week, nu peste inca o luna :)). Dupa un mic dejun pe repede inainte (ajutat si de un pahar de prosecco, bun obicei elvetian, btw :)) am luat tramvaiul pana la restaurantul Hiltl, restaurant care se mandreste cu mentiunea in Guinness Book or World Records ca fiind cel mai vechi restaurant vegetarian din lume Europa, functionand ca un business de familie (si in acelasi loc) cu mult inainte ca mancarea vegetariana sa fie trendy - cool, adica tocmai din 1898.