DOUA RETETE CU FINN CRISP

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand m-am trezit acasa cu o mega-cutie plina cu diverse sortimente de Finn Crisp, m-am simtit asa, ca Charlie in Fabrica de Ciocolata. Ideea de la care am pornit a fost ca la provocarea Oanei de la Savori Urbane sa pregatesc alaturi de alti prieteni bloggeri culinari niste retete inspirate care sa foloseasca aceste felii de painica crocanta, insa eu m-am infipt direct in ele si nu stiu ce s-a intamplat, dar cutia aia de Finn Crisp Original Rye & Sourdough s-a evaporat pana sa apuce sa plece curierul de pe strada mea, moment in care am inceput sa ma ingrijorez ca n-o sa-mi ramana suficiente painici ca sa prestez si preafrumoasele retete care urmeaza, dar sa nu anticipam. :)

SUFLEU DE PORTOCALE

Sunt unele preparate care sunt mai degraba frumoase decat gustoase, iar altele exact pe dos, puncteaza bine la gust dar nu si la impresia artistica. Acest sufleu de portocale insa, bifeaza glorios la ambele capitole, fiind pe cat de aratos, pe atat de gustos. Pe langa gust si aspect, acest sufleu mai vine si cu un miros divin, atat de christmasy incat iti vine sa te apuci de impachetat cadouri si sa te duci sa-ti cumperi brad, chiar daca de abia ce ai scapat de el de cateva saptamani.

Gustul intens de portocale si aciditatea crescuta il fac sa fie foarte refreshing, mai ales dupa o masa consistenta. In plus, modul sau de prezentare, cu capacelele crescute frumos din portocala, si presarate cu zahar pudra, e un show stopper care poate da pe spate si cel mai exigent critic (il stiti voi care e, ala care nu e multumit niciodata pe deplin, gaseste el ceva de comentat, oricat v-ati fi straduit… :)).

KÜNEFE, CATAIF CU MOZZARELLA GRANAROLO

Probabil ca nu mai e un secret pentru nimeni ca Turcia si bucataria ei senzationala ocupa un loc special in inima mea, aceasta oferind una dintre cele mai interesante si diverse experiente culinare pe care le poti gasi in Europa.

N-o sa va povestesc acum despre minunatiile pe care le-am degustat la ultima vizita in Istanbul deoarece pregatesc un post special dedicat acestora (impreuna cu o surpriza despre care o sa va spun mai multe la timpul potrivit), ci o sa va prezint un desert sezational (care a reusit sa detroneze senzationalul güllac de pe primul loc al preferintelor mele in materie de dulciuri levantine).

Este vorba despre künefe, un desert genial din punctul meu de vedere, fiind in acelasi timp satios si satisfacator, fara sa fie ultra dulce (precum baclavaua sau sarailia). Acest desert este foarte raspandit (sub diverse forme) in zona mediteraneana, putand fi gasit in Grecia, Siria, Liban, Israel sau Egipt.

INGHETATA DE ULEI DE MASLINE, CU OTET BALSAMIC SI FLEUR DE SEL

Daca sunteti pasionati cat de cat de mancare, probabil ca stiti deja ca uleiul de masline este un ingredient care n-ar trebui sa lipseasca din nicio bucatarie, fiind in aceeasi masura si sanatos, si gustos, lucru mai rar intalnit (se aude, uleiule de peste? :)), asa ca n-o sa mai insist pe calitatile lui binecunoscute si o sa trec direct la treaba.

In cele ce urmeaza, o sa va prezint o reteta in care uleiul de masline are rolul de ingredient principal, nu cel de condiment secundar, ca de obicei. Este vorba de o reteta de inghetata cu ulei de masline inspirata din cartea The Perfect Scoop a lui David Lebovitz, inghetata care desi poate parea usor ciudata la prima vedere, este absolut senzationala.

TURTA DULCE DE CRACIUN CU GLAZURA DE ZAHAR

Zilele trecute am descoperit la magazinul alimentar de la Ikea aluat de turta dulce gata pregatit, precum si o casuta de turta dulce gata facuta, evident flat packed, s-o asamblezi acasa :)

Trecand peste comoditatea si simplitatea ideii (pana la urma daca e ok sa-ti iei aluat de foietaj sau foaie de placinta congelate, de ce nu ti-ai lua si aluat de turta dulce gata facut?), turta dulce facuta from scratch este unul dintre cele mai la indemana moduri (alaturi de coaja de portocala pusa pe calorifer si de vinul fiert :)) de a aduce atmosfera Craciunului in casa, unde va mirosi sublim a sugar and spice and everything nice.

PUDDING DIN LAPTE CONDENSAT (CREMA DE ZAHAR ARS BRAZILIANA)

Daca va intrebati ce s-a intamplat de s-a lasat atata liniste pe blog in ultima vreme, aflati ca de data asta n-a fost vorba de procrastinatie si nici de lene, ci pur si simplu in ultima vreme am fost mai mult plecat decat pe acasa. Mai precis am bantuit vreo patru tari, care pe mare, cu velierul (Slovenia si Turcia), care pe uscat, cu masina (Bulgaria), care prin aer, cu avionul (India), avand tot felul de aventuri culinare si nu numai despre care poate o sa va povestesc candva.

Pana atunci insa, zic sa ma revansez pentru absenta si sa va cinstesc masa cu un desert simpatic si extrem de usor de preparat, de inspiratie braziliana. Practic, acest desert este considerat desertul celor carora cunostintele culinare li se opresc la spartul unui ou si la folositul unui blender, asa ca stati relaxati si voi, cei care pana acum va ascundeati prin ultima banca atunci cand noi, pasionatii usor maniaci intr-ale gatitului, vorbeam pe aici pe blog de rate Pekin, de brutarit cu maia naturala sau de curry indian, caci iata, a sosit si momentul vostru! :)

Acest desert, puddingul din lapte condensat, este de fapt versiunea braziliana a cremei de zahar ars, el fiind mult mai simplu de preparat decat versiunea noastra, insa cu un rezultat remarcabil de asemanator (diferenta, minora de altfel, consta in lipsa esentei de vanilie din versiunea braziliana).

BREAD PUDDING CU SOS DE BOURBON

Dintre toate restaurantele din Romania pe care am avut ocazia sa le vizitez, pot sa va spun cu mana pe inima ca JW Steakhouse de la Marriott (deschis in primavara) m-a impresionat cel mai tare si mi s-a parut by far cel mai bun, absolut toate preparatele de aici fiind exceptionale. In plus, experienta pozitiva a fost accentuata si de simpatica echipa care ne-a invitat si ne-a suportat intrebarile, echipa condusa de Nicu Lică, un executive chef roman foarte tanar si extrem de talentat si dedicat meseriei, lucru cat se poate de imbucurator pentru viitorul culinar al urbei noastre.

Nicu Lică, Executive Chef JW Marriott Bucharest Grand Hotel

Dupa ce am avut ocazia sa ne bagam nasul prin toata bucataria, sa vedem halcile de carne USDA choice quality trecute prin cutit si apoi prin broilerul impresionant si sa admiram din spatele bucatarilor cum se prepara un crab cake sau niste onion rings dementiale, ne-am asezat la masa unde am fost coplesiti de bunatati care mai de care mai spectaculoase, dintre care mie unul mi-a cazut cu tronc o minunata prajitura numita Bettie's Bread Pudding, atat de buna incat m-am alintat cat am putut eu mai bine pe langa Nicu pana l-am facut sa promita ca o sa share with the group reteta cu pricina, promisiune pe care intr-un mod admirabil si-a respectat-o, in ciuda faptului ca se jurase solemn ca la el pe blog n-o sa publice retete ci doar experiente din viata de chef.

The original Bettie's Bread Pudding, by JW Steakhouse

GOMBOTI ARDELENESTI CU PRUNE

De cand ma stiu, pentru mine toamna este incarcata de sentimente contradictorii, atat mai putin placute, precum golul din stomac produs de inceperea scolii (pe care il am si acum cand aud de prima zi de scoala, nu stiu de ce, caci mi-a placut foarte mult la scoala, insa nu mi-a placut niciodata inceputul ei) sau nostalgia dupa zilele lungi si calduroase, de vara (v-am mai spus ca eu tin cu incalzirea globala si ca nu suport anotimpurile friguroase si depresive, nu?) cat si extrem de agreabile, acestea din urma legate aproape exclusiv de diversele minunatii culinare pe care parintii mei le faceau (si, slava Domnului, in mare parte inca le mai fac) in aceasta perioada.

Aici la loc de cinste stau mustul si vinul de casa facut de tata (desi culesul sau curatatul strugurilor e deja alta poveste, nu mi-a placut niciodata), zacusca de vinete (si mirosul ala de la mama din casa, de ardei copti si vinete perpelite la flacara), pastrama de oaie cu mamaliguta pripita, dreasa cu branza de burduf si jumari, placinta de dovleac cu scortisoara in foietaj subtire, dar mai ales gombotii cu prune, aceasta minunatie de desert ardelenesc facuti dupa o reteta de familie transmisa peste generatii, reteta pe care am reusit in fine s-o "culeg" de la mama si pe care va invit s-o descoperiti in cele ce urmeaza.

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 5: INGHETATA DE DULCE DE LECHE

Iata ca am ajuns si la finalul maratonului inghetatelor si, pentru a incheia en fanfare aceasta saptamana, v-am pregatit o reteta minunata de inghetata, ultra-decadenta, cremoasa, dulce si savuroasa, spaima dietei dar si placerea sufletului in acelasi timp (pentru ca meritati, simt eu asta! :)).

Reteta de fata este adaptata de aici (unde e pregatita sub forma de sandwich cu chocolate cookies si are in plus si nuci caramelizate in compozitie), iar daca vreti sa vedeti si o alta abordare, va sugerez calduros sa faceti o vizita si pe blogul Mihaelei, care a facut-o si ea de curand. Aceasta inghetata are exact consistenta si cremozitatea unei inghetate pe baza de custard, desi n-are deloc oua in compozitie.

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 4: SORBET DE GRAPEFRUITS ROZ SI CAMPARI

Dupa atatea inghetate naturale, care mai de care mai sanatoase si devreme acasa, a sosit vremea si pentru o reteta ceva mai decadenta, pentru care sa nici nu trebuiasca sa va luptati cu aia micii. :)

De data asta este vorba despre un sorbet (adica o inghetata fara grasimi) care imbina prospetimea si gustul dulce - acrisor - amarui al grapefruiturilor roz cu gustul inconfundabil, duceag - amarui, de Campari. Practic, acest sorbet este o forma inghetata de Campari Orange si-l puteti pregati atat cu grepfruit roz cat si cu portocale normale sau rosii, rezultatele fiind relativ similare.

Atunci cand am vazut aceasta reteta la David Lebovitz pe site m-am prins pe loc ca este solutia perfecta pentru a racori o seara torida de vara, alaturi de o stacana mare de sangria sau o sticla rece de prosecco, si mi-am propus s-o fac cat se poate de repede, si iata ca am reusit, ceea ce va doresc si voua. :)

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 3: FROZEN YOGURT DE VISINE

Acum daca tot am inceput cu retetele simple si sanatoase, zic sa continuam tot asa si sa le lasam pe cele mai decadente, cu custard, multe oua, smantana sau alcool, mai spre sfarsitul saptamanii. Reteta de astazi este un frozen yogurt (cunoscut si ca froyo sau frogurt intre prieteni :)) de visine, reteta care are la baza, evident iaurtul.

Pe scurt, frozen yogurtul este un preparat congelat intrat in familia inghetatelor relativ recent, prin anii '70. Acesta are un continut redus de grasimi, fiind facut din iaurt, fructe si eventual ceva adaos de zahar sau alt indulcitor, si se situeaza undeva intre sorbet (care nu are grasimi de loc) si inghetata (care are grasimi la greu, in principal din smantana dulce si galbenusuri de ou). Daca doriti sa cititi mai multe despre istoria si tehnologiile folosite in prepararea frozen yogurtului, va recomand calduros acest articol.

Revenind la reteta de fata, asa cum Iosif Sava se intorcea de fiecare data, firesc, la Bach, si eu ma intorc cu drag la cartea The Perfect Scoop a maestrului David Lebovitz, carte ce mi-a fost calauza, tovaras si prieten in cele ce urmeaza. :)

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 2: INGHETATA DE BANANE

Inainte sa trecem la a doua reteta din maratonul inghetatelor, trebuie sa va marturisesc spasit ca v-am indus in eroare acum ceva vreme cand am afirmat despre reteta de inghetata cu ciocolata si banane ca ar fi cea mai simpla din lume, deoarece prin comparatie cu cea care urmeaza imediat, reteta anterioara este ingrozitor de complicata.

Practic, aceasta reteta de inghetata de banane (inspirata de aici) este atat de simpla incat nu numai ca n-are nevoie de masina de inghetata, dar ea foloseste exclusiv un singur ingredient, fara niciun fel de alt adaos de lapte, frisca, oua sau zahar. In plus, deoarece este facuta exclusiv din banane, ea este cat se poate de sanatoasa, mai ales pentru copii, fiind o alternativa 100% naturala (si 100% vegana, btw :)) la mizeriile din comert, pline de zahar, grasimi saturate, aditivi si alte chestii neplacute omului.

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 1: SWIRL POPSICLES DE CAPSUNI SI CREMA DE BRANZA

In urma votului democratic de pe Facebook, imi face mare placere sa va anunt ca incepand de azi veti avea parte de un mic maraton de inghetate cu cate o reteta noua in fiecare zi, asa ca luati loc in fotolii, puneti-va centura de siguranta si pregatiti-va de invazia de inghetate, sorbeturi, popsicles si alte frozen wonders care vor urma.

Deoarece din pacate cei mai multi dintre voi n-aveti inca o masina de inghetata acasa (desi sper ca dupa aceasta saptamana sa remediem macar partial aceasta situatie :)), o sa incep cu niste retete care chiar daca nu necesita congelarea in masina de inghetata, sunt la fel de delicioase precum cele facute cu masina. Practic, daca nu va deranjeaza sa nu aveti acces la o mare parte din familia inghetatelor (precum cele pe baza de custard, gelato, etc, care nu prea ies fara masina), puteti foarte bine sa va jucati cu diverse variatii ale retetei de fata si ale celorlalte din aceeasi categorie.

Reteta de fata, inspirata de aici, este un nou popsicle (adica o inghetata pe bat, pentru cine n-a citit explicatiile din postul anterior), de data asta realizat prin imbinarea a doua mixuri de ingrediente distincte, alese special atat pentru gusturile complementare cat si pentru aspectul vizual (asa zisul swirl, care la inghetatele pe bat din comert e facut profesionist, cu cele doua mixuri impletindu-se intr-o spirala perfecta, dar care e la fel de placut ochiului si in varianta mai rustica, home made, precum cea de fata)

CHOCOLATE FUDGE POPSICLES (INGHETATA DE CIOCOLATA PE BAT)

Acum ca tot a venit vara si ne omoara caldurile (ma rog, cel putin in teorie, ca in practica ne ploua zilnic in ultima vreme, cam ca la tropice... :)) a venit din nou vremea unui maraton cu inghetate in cele mai diverse forme si combinatii de ingrediente, asa ca pregatiti-va pentru o lunga serie de sorbeturi, inghetate pe baza de custard, gelato, frozen yogurts si, desigur, popsicles.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu termenul de popsicle, acesta defineste in mod uzual categoria mai larga de inghetata pe bat, desi practic se refera strict la inghetata pe bat din suc de fructe (mai precis "frozen drink on a stick" :)). Alaturi de popsicle (care, guess what, este un trade mark al Unilever care de-a lungul timpului s-a transformat in numele generic al categoriei, precum Xerox sau Adidas) mai convietuiesc oarecum in umbra si fratii lui pe nume creamsicle (adica inghetata cremoasa pe bat) si fudgesicle (adica inghetata cu o textura apropiata de cea a unui fudge de ciocolata, de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza).

LAPTE DE PASARE

Laptele de pasare, alaturi de chiseaua cu dulceata de tradafiri sau de cirese amare, de lingurita cu șerbet servita in paharul cu apa rece, de minciunelele umflate, crocante si goale la interior, de crema de zahar ars si, de ce nu, de guma Turbo cumparata de la tigancile ce-si faceau veacul prin curtea scolii reprezinta pentru mine (si probabil si pentru multi dintre voi) unul dintre gusturile copilariei, amintindu-mi de destul de rarele ocazii in care matusa noastra (care ne-a crescut ca o bunica) ne surprindea cu aceasta minunatie de desert.

Desi ar putea parea un desert specific romanesc, laptele de pasare (weird name, btw :)) are echivalente atat in bucataria franceza (unde este cunoscut drept œufs a la neige) cat si in cea anglo saxona (unde se numeste floating island). Practic, acest desert consta intr-un meringue (spuma tare de albusuri de oua batute cu zahar si cu un agent de coagulare precum creme of tartar sau amidon) fiert in apa sau lapte indulcit, apoi servit rece, cu crème anglaise (crema de ou si vanilie).

Daca laptele de pasare vi se pare cumva complicat de facut, ei bine aflati ca va inselati, el fiind de fapt pe cat de simplu, pe atat de rapid de pregatit, rezultatul fiind un desert aromat, usor (are mai mult aer si arome decat calorii :)) si cat se poate de delicios. Reteta care urmeaza este luata de aici si merge pe varianta fiertului spumei de ou in apa, nu in lapte, acesta din urma avand marele defect de a da in foc sau de a se afuma exact cand ti-e lumea mai draga (don't worry, rezultatul final al versiunii de fata este foarte asemenator cu cel obtinut prin metoda traditionala).

PASTEIS DE NATA, TARTE PORTUGHEZE CU CREMA DE OU SI VANILIE

Trebuie sa va marturisesc ca Portugalia este by far destinatia mea de vacanta preferata, fiind o tara absolut minunata din mai toate punctele de vedere, dar mai ales din cel culinar. In multele mele vacante lusitane (sa tot fie vreo sase-sapte in ultimii zece ani) am avut parte de multe experiente culinare spectaculoase, precum mix grill-ul de peste si fructe de mare din Afurada, un sat de pescari de langa Porto, cu barci pictate cu secera si ciocanul, unde au deschis carciuma special pentru noi (era trecut de ora pranzului si oamenii se relaxau in familie cu un remake dupa Sclava Isaura :)) si au inceput sa care la tavi cu tot felul de oratanii subacvatice catre un gratar imens, de ziceai ca se pregatesc pentru zilele orasului, nu pentru doi turisti, fie ei si destul de infometati (in plus ne-au omenit si cu un vin de Porto facut la ferma lor, o minunatie cu care nu m-am mai intalnit de atunci incoace, indiferent de pretul sticlelor cumparate), celebra choco frito, sepia prajita la una dintre terasele de pe malul marii in Setubal, unde gustul incredibil rivaliza doar cu numarul imens de muste venite sa participe si ele la festin sau supa caldo verde, o supa de salata taiata fideluta (initial am jurat ca e supa de iarba :)) degustata pentru prima oara la o terasa fermecatoare din cartierul maur Alfama din Lisabona, unde masa noastra de plastic avea picioarele "din vale" prelungite cu niste bucati de lemn, cat sa stea dreapta pe panta destul de serioasa pe care era amplasata, si unde chelnerita s-a oprit putin din servit cand a aparut un bunic din cartier cu o chitara si au inceput un mini recital ad hoc de fado absolut magic.

Peste toate acestea insa stau la loc de cinste niste tarte minunate numite pasteis de Belem, cumparate fierbinti de la patiseria de langa Manastirea Ieronimilor din Belem (acum o suburbie a Lisabonei), patiserie care le pregateste neintrerupt din 1837, respectand intocmai reteta calugarilor convertiti in patiseri dupa revolutia liberala din 1820, cand au ramas fara loc de munca dupa ce s-au inchis toate manastirile.

Aceste tarte (numite generic pasteis de nata, daca nu provin exact de la faimoasa patiserie din Belem) sunt pe cat de simple (un cosulet din foietaj umplut cu o crema de ou si rumenit la cuptor pana ce aluatul devine brun-auriu iar crema se caramelizeaza la suprafata) pe atat de spectaculoase ca gust, mai ales cand sunt mancate imediat ce sunt scoase din cuptor, presarate din belsug cu zahar pudra si scortisoara.

Multa vreme am trait cu impresia ca aceste tarte sunt imposibil de realizat acasa si ca iti trebuie cine stie ce echipamente sofisticate impreuna cu niste secrete de fabricatie transmise doar initiatilor, asa ca va dati seama ce mirare filosofica am trait atunci cand m-am intalnit cu celebrele pasteis la un click distanta, exact pe blogul Elenei, careia ii multumesc pe aceasta cale ca mi-a spulberat un mit si mi-a demonstrat cat de simpla e de fapt prepararea lor. Aceasta descoperire m-am motivat atat de tare incat le-am facut de doua ori in ultima saptamana (ceea ce va doresc si voua, btw :)) si le-am trecut lejer in topul deserturilor mele home made preferate.

Daca doriti sa testati aceste tarte inainte de a incerca sa le faceti voi acasa, aveti aceasta sansa la Cofetaria Lusitana de la Piata Victoriei (la parterul America House, acel office building de langa blocul BRD, vizavi de Spring Time) sau la Gala, delicateria portugheza din Piata Floreasca, unde sunt aduse proaspete in fiecare zi, tot de la Cofetaria Lusitana. However, ele se fac atat de simplu si de rapid acasa incat aveti sanse mai mari sa le terminati de pregatit intr-un timp mai scurt decat v-ar lua sa gasiti un loc de parcare la Piata Victoriei :)

Ingrediente (pentru 24 de tarte)
- 1 pachet de aluat de foietaj (eu am folosit Linco si Bella, cu rezultate similare; Bella mi s-a parut mai usor de utilizat, avand doua foi mai mici, fata o singura foaie mare la Linco)
- 2-3 lingurite de scortisoara [LATER EDIT: optional, ies la fel si fara, doar ca sunt mai usor de format]
Pentru crema [VERSIUNEA INITIALA]
- 400ml de lapte
- 200ml de smantana dulce, de frisca (eu am folosit Dorna)
- 4 galbenusuri de ou
- 1 baton de scortisoara
- coaja de la o lamaie
- esenta de vanilie (eu am folosit doua pliculete de Vanilla Bourbon de la Dr Oetker)
- 3 linguri de zahar
- 2 linguri de faina
- 1 varf de cutit de sare
[LATER EDIT: intre timp am descoperit o alta versiune de crema, care este mult mai aproape de gustul original, dar care este si mult, mult mai dulce (500g zahar vs 3 linguri :)), asa ca daca doriti o crema mai dietetica, ramaneti la varianta initiala]
Pentru crema [VERSIUNEA IMBUNATATITA]
- 500ml de lapte
- 500g zahar
- 250ml apa
- 60g faina
- 1 baton de scortisoara
- coaja de la o lamaie (doar partea galbena, fara cea alba, care e amara)
- 7 galbenusuri de ou

- zahar pudra si scortisoara pentru servit

Preparare (40 min + 10 min de pregatire)
- dezghetati in prealabil aluatul, dar pastrati-l la rece pana-l folositi (cel mai bine e sa-l puneti seara in frigider, unde se va dezgheta pana a doua zi, dar va ramane rece)
Prepararea cremei - versiunea initiala (mai light)
- puneti toate ingredientele pentru crema intr-o cratita cu fund gros, amestecati-le bine cu un tel (cat sa nu ramana cocoloase de faina) si apoi puneti cratita la foc mic, amestecand permanent cu o spatula, (ca sa evitati sa se prinda de fundul si de lateralele cratitei) pret de vreo 6-7 min, pana ce mixtura se va ingrosa pana la consistenta unui pudding mai moale
- strecurati crema printr-o sita (sa scapati de eventualele cocoloase, de batonul de scortisoara si de coaja de lamaie), acoperiti-o cu folie de plastic lipita exact peste ea, ca sa nu se formeze crusta la suprafata si lasati-o la rece pana pregatiti aluatul

[LATER EDIT] Prepararea cremei - versiunea imbunatatita (mai aproape de cea originala din Belem)

- intr-un bol mic dizolvati faina in putin lapte si amestecati bine cu o furculita sa eliminati cocoloasele
- turnati restul de lapte intr-o cratita impreuna cu batonul de scortisoara si cu coaja de lamaie, aduceti la punctul de fierbere (atentie sa nu va dea in foc spuma!) si adaugati imediat mixul de faina, amestecand bine (crema se va ingrosa aproape imediat), apoi mai lasati cratita putin (cateva secunde) pe foc, cat sa inceapa din nou sa fiarba crema, si luati-o imediat de pe aragaz
- intr-o alta cratita amestecati apa cu zaharul, puneti cratita pe foc pana cand incepe sa fiarba, lasati sa fiarba exact 3 min si apoi turnati siropul rezultat peste mixul de lapte cu faina, amestecand bine, sa se omogenizeze
- strecurati crema printr-o sita metalica, inlaturati coaja de lamaie, scortisoara si cocoloasele de faina din sita si lasati crema sa se raceasca complet
- bateti galbenusurile de ou si apoi amestecati-le in crema racita exact inainte de a umple tartele

- taiati fiecare foaie de aluat in doua (sau in patru, daca folositi Linco, cu o singura foaie mare), obtinand niste fasii de cca 15cm latime [LATER EDIT: la foaia Linco e mai eficient sa o rulezi pe lungime, si apoi sa o tai in 24 de segmente egale]
- presarati scortisoara peste fasiile de aluat (in reteta traditionala acest pas este optional) si apoi rulati-le intr-un sul destul de strans [LATER EDIT: am constatat ca aluatul se lucreaza mult mai bine fara scortisoara pe el, iar gustul este absolut identic, asa ca va recomand sa sariti acest pas]
- taiati fiecare sul in 6 bucati egale (va sfatuiesc sa lucrati pe rand cu cate doua fasii de aluat, pastrandu-le pe celelalte la rece, deoarece altfel se vor incalzi si vor deveni lipicioase) si apoi luati segmentele obtinute si presati-le intre palme pana se transforma in niste discuri de cca 10-12 cm diametru si apoi plasati-le intr-o tava de briose (preferabil cu 12 sloturi), impingand usor aluatul pe margini cat sa formeze niste cupe [LATER EDIT: cu degetele putin ude si fara scortisoara pe aluat treaba merge mult mai rapid]

- umpleti fiecare cupa cu cca 2 lingurite de crema (nu trebuie sa se umple pana sus deoarece crema se va umfla la cuptor)

- bagati tava in cuptorul preincalzit la maxim (cu ventilatia pornita, daca aveti) pentru cca 15-17 min (aici va trebui sa faceti niste incercari, deoarece fiecare cuptor e diferit si e posibil ca la voi sa se faca mai repede sau mai lent)
- in timpul coptului crema se va umfla iar tartele vor arata precum niste briose infoiate pe care vor aparea si niste zone maronii pe masura ce suprafata cremei se caramelizeaza (am incercat sa obtin niste zone caramelizate foarte inchise la culoare, aproape negre, precum cele de la Belem, insa cuptorul n-a vrut sa colaboreze pana la capat :))

- dupa ce s-au rumenit scoateti-le din cuptor si lasati-le sa se raceasca putin in tava (cam 2-3 min), timp in care veti observa cum crema se va dezumfla si va colapsa in interior, acesta fiind de altfel modul traditional in care trebuie sa arate pasteis de nata

- presarati-le cu zahar pudra si scortisoara si serviti-le calde, in timp ce asteptati sa se rumeneasca la cuptor a doua serie :)

Enjoy!

A QUICK UPDATE (PLUS POZELE CU FRUIT CAKE-UL :))

In caz ca va intrebati de ce e atata liniste pe aici, permiteti sa raportez ca situatia de pe frontul in care ma lupt cu lenea este destul de nefavorabila mie, aceasta invingandu-ma repetat de fiecare data cand pun mana pe taste cu gandul de a mai posta ceva, dar n-aveti teama ca am inceput procesul de mobilizare generala (azi ma duc la sala prima oara dupa Sarbatori, de exemplu, so please feel my pain :)) si in curand voi intra din nou in lupta cu forte proaspete. :)

Pana atunci totusi, asa cum v-am promis, imi fac datoria de a reveni la minunata reteta de fruit cake si de a va arata cum se prezinta la interior dupa vreo 3 saptamani de botezat cu rom si brandy. De gust n-are sens sa va mai spun, deoarece este exact asa cum vi-l puteti imagina uitandu-va la pozele astea, adica absolut exceptional. :)

Enjoy!

PEANUT BUTTER FUDGE

Problema principala cu acest fudge este ca nu are un echivalent in limba romana, definitia oficiala din dictionar (adoptata inclusiv de Google Translate) fiind aceea de "prostii" :)), noroc insa cu Wikipedia, care ne invata ca fudge-ul este o ruda apropiata a fondantului si a caramelului, diferenta fiind data de gradul de hidratare si temperatura la care este incalzit (un fudge are continut de apa mai mare, venind imediat dupa sirop in fazele zaharului).

Acestea fiind zise, pentru conformitate trebuie sa mentionez ca reteta de fata nu este exact un fudge by the book (adica nu presupune un sirop de zahar cu lapte sau unt incalzit pana la 112-115C, cand ajunge in faza soft ball), acest fapt neimpiedicand insa rezultatul sa fie absolut delicios si foarte apropiat de un fudge adevarat (ca cel de la Harrods, de exemplu :)), atat ca gust cat si ca textura si consistenta.

Ca sa va faceti o idee mai buna, acest fudge este foarte asemanator cu ciocolata de casa, fiind destul de moale dar si sfaramicios in acelasi timp, cam ca o caramea din aceea soft, care se sfarama usor daca o strangi intre degete, cat despre gust (destul de apropiat de dulce de leche, dar, desigur, cu o puternica aroma de arahide) va garantez ca acesta va impresiona pe oricine va veti indura sa omeniti cu aceasta minunatie de desert.

Reteta de fata este luata tot de la Joy of Baking (genial site-ul asta, va spun...) si este atat de simplu de facut incat acum doua zile, cand am dat intamplator peste ea pe la 1 noaptea, am decis imediat ca e musai s-o fac atunci, pe loc, decizie usurata si de faptul ca prepararea efectiva nu dureaza mai mult de 5 minute cu totul (fara exagerare), dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, ci doar sa cititi randurile care urmeaza si sa va convingeti singuri.

Ingrediente (pt o tava de 20x20cm, din care ies 64 de bomboane bite size)
- 250g de unt de arahide (orice marca, doar sa fie versiunea creamy, nu chunky)
- 230g de unt normal (plus inca o lingurita de unt topit pentru uns tava)
- 450g de zahar pudra
- 1 varf de cutit de sare
- 1 lingurita de esenta de vanilie (eu am folosit 2 pliculete de esenta naturala de Bourbon vanilla de la Dr. Oetker)
- optional puteti pune si o lingurita de scortisoara (eu o sa pun cu siguranta data viitoare)

Preparare (5 min + 1-2 ore pentru racire, preferabil peste noapte)
- tapetati o tava de 20x20cm cu folie de aluminiu (sau cu hartie de copt) si ungeti-o cu o lingurita de unt topit
- intr-un bol termorezistent puneti untul de arahide, untul normal si sarea si bagati-le la microunde (la putere maxima) pentru cca 2 min (puteti folosi si un bain marie, dar procesul va dura mai mult, cam 8-10 min)
- scoateti bolul din cuptorul cu microunde, mai amestecati putin in el daca nu s-a topit complet untul, apoi adaugati esenta de vanilie si zaharul pudra, amestecand constant, incat acesta sa se incorporeze perfect, fara cocoloase (ca sa va fie mai usor, puneti zaharul progresiv si amestecati cu un tel de sarma sau cu un mixer electric setat pe viteza mica)
- turnati amestecul in tava tapetata cu folie unsa cu unt, acoperiti tava cu o alta folie de aluminiu si lasati-o la rece (in frigider sau afara, daca e suficient de frig) cam 1-2 ore, dar preferabil peste noapte, ca sa se solidifice bine

- dupa ce s-a intarit complet, scoateti fudge-ul (care acum va arata cam ca o tableta de ciocolata de cca 2cm grosime) din tava si taiati-l in cubulete egale, de cca 2.5x2.5cm (adica o grila de 8x8; aici va sfatuiesc sa udati cutitul cu apa fierbinte din cand in cand, sa nu se lipeasca fudge-ul de el)

- pastrati bomboanele de fudge la rece si impresionati-va oaspetii cu acest desert senzational, care, va garantez, va fi cel putin la fel de bun ca si cum l-ati fi cumparat de la cofetarie.

Enjoy!

FRUIT CAKE, CEA MAI BUNA PRAJITURA DE CRACIUN

Daca la noi de Craciun mai toata lumea se indoapa in principal cu cozonaci, la ei, mai precis la anglo-saxoni, cu acelasi prilej se abuzeaza corespunzator de fruit cake si de eggnog. Si daca tinem cont ca  ambele sunt puternic alcoolizate, atunci intelegem mai usor de ce la noi de Craciun ne canta de lin, de ler si de iepuri jupuiti domnu' Hrusca (pe care nici cainele nu-l musca :)) iar la ei e mega veselie, cu Santa care vine in oras cantand Jingle Bells, tras de renul Rudolf cel cu nasul rosu (v-ati prins deja de unde vine treaba asta cu nasul, nu? :))

Deoarece am primit comanda ferma de eggnog din partea lui the lovely wife, va promit ca in curand vom avea si aceasta reteta postata pe blog, dar pana atunci sa ne ocupam putin de acest fruit cake, ca e graba mare, deoarece necesita o pregatire relativ indelungata si suntem cam la limita cu timpul daca vrem sa-l avem gata exact de Craciun.

De fapt pregatirea acestui cake nu este chiar atat de lunga, doar ca ultima etapa presupune ungerea sa de doua, trei ori pe saptamana, vreme de vreo doua saptamani, cu niste rom sau brandy (cate o cinzeaca pe tura), astfel ca pana la Craciun sa fie bine ambetat si placut omului (desigur, acest cake sare din schema desertului pentru copii, dar nu-i nimic, more for you :))

Practic, acest fruit cake este ca un fel de muesli bar on steroids, fiind atat de incarcat de nuci, fructe confiate si berries incat cauti cu lupa aluatul care le tine impreuna, chestie care-l face extrem de consistent, un cake mediu (facut in tava de 23cm) fiind de ajuns (lejer) pentru 15-16 persoane.

Si acum sa trecem la treaba, nu inainte de a multumi celor de la Joy of Baking pentru reteta, care a iesit exact ca-n poza :)

Ingrediente (pt 1 fruit cake de cca 1.5-2kg)
- 230g unt (la temperatura camerei)
- 220g zahar brun
- 3 oua mari
- 3 linguri de brandy sau rom negru (plus extra pentru uns cake-ul)
- sucul si coaja rasa de la o portocala
- coaja rasa de la o lamaie
- 65g migdale macinate (eu am dat prin mixer o mana de fulgi de migdale de la Metro)
- 100g  nuci tocate grosier (eu am folosit alune de padure, caju, migdale, nuci romanesti si macadamia)
- 680g de fruste uscate si confiate (eu am folosit tot ce am gasit pe la Metro, Mega Image si Carrefour, adica smochine, caise, ananas, kiwi, capsuni, portocale, lamai, mango, cirese), tocate in bucati de cca 1-2cm
- 340g mix de stafide (aurii, jumbo, dark), cranberries (merisoare) si macese uscate
- 260g faina
- 1 lingurita praf de copt (1 jumatate de pliculet)
- 1 varf de cutit de sare

Preparare (cca 3 ore + 30 min de pregatire + 2 saptamani de uns cu alcool)
- incingeti cuptorul la 160C si in paralel amestecati cu mixerul intr-un bol (mare) zaharul cu untul pana se transforma intr-o crema pufoasa
- adaugati pe rand ouale, brandy-ul, sucul si coaja de portocala si lamaie, apoi faina si nucile zdrobite, amestecand constant, pana se omogenizeaza cum trebuie (atentie ca de la faina si nuci incolo va trebui sa treceti de la mixer la munca manuala, ca altfel riscati sa-i ardeti motorul, amestecul devenind prea gros)

- adaugati apoi fructele confiate si stafidele, apoi ungeti un spring form cu unt topit si tapetati-l cu pergament de copt atat pe fund cat si pe laterale
- turnati amestecul in spring form, nivelati-l bine si eventual decorati-l cu migdale decojite sau cu ce nuci va mai pofteste inima

- bagati spring form-ul la cuptor (intr-o tava mai mare, ca o sa curga putin unt si nu-l vreti peste tot prin cuptor) pentru 1 ora, apoi reduceti temperatura la 150C si mai lasati cake-ul la copt inca 1 ora si jumatate, sau pana cand o scobitoare infipta in mijloc iese aproape uscata, fara frimituri umede lipite de ea (eu unul n-am folosit niciodata aceasta metoda, ci am preferat sa merg pe timp)

- scoateti fruit cake-ul din cuptor si lasati-l sa se raceasca complet

- dupa ce s-a racit dati-i niste gauri verticale (cu o scobitoare lunga sau cu un bat ascutit) si apoi ungeti-l cu cca 50ml de rom sau brandy, dupa care infasurati-l bine in folie de plastic si apoi in folie de aluminiu, pana peste cateva zile cand veti repeta din nou povestea cu unsul, toata treaba asta durand pana la Craciun, cand vom afla impreuna si cum arata la interior acest fruit cake minunat.

[LATER EDIT: arata cam asa si are un gust absolut exceptional! :)]

Enjoy!    

CHOCOLATE CRINKLES, COOKIES DE CRACIUN

Acum ca ati aflat cum sta treaba cu celebrele deja alfajores cu dulce de leche, in cele ce urmeaza va voi povesti rapid si despre chocolate crinkles, celelalte cookies pe care le-am prestat la Bacania Veche weekendul trecut, dupa cum puteti vedea si in poza de mai jos, imprumutata de la Marius. (Nota: crinkles-urile din poza de mai jos nu sunt atat de albe cum ar fi trebuit deoarece cuptoarele lui Marius aveau ventilatia pornita permanent si mi-au cam suflat zaharul de pe ele :))

Aceste cookies sunt cat se poate de Christmasy ca look, cu frostingul de zahar pudra care arata ca zapada proaspat cazuta, asa ca va recomand calduros sa le includeti pe lista voastra de Christmas baking, deoarece se zvoneste ca ar fi si cookies-urile preferate de Mos Craciun, asa ca puteti si sa va mutati de pe lista de naughty pe cea de nice cu aceasta ocazie. :)

Evident, ca mai toate lucrurile facute de mine, si aceste cookies se fac foarte, dar foarte usor, cu conditia de a respecta intocmai pasii de mai jos (eu am trecut prin vreo 3 incercari pana sa ajung la varianta perfecta, asa ca please trust me)

Ingrediente (pt cca 32 de crinkles, dar puteti dubla cantitatile daca doriti mai multe)
- 50g de unt
- 225g ciocolata (preferabil amaruie, ca sa compenseze zaharul de la exterior)
- 100g zahar
- 2 oua mari
- 2 lingurite extras de vanilie (eu am folosit 2 pliculete de esenta naturala de vanilla bourbon Finesse de la Dr Oetker)
- 200g faina
- 1 varf de cutit de sare
- 1/2 pliculet praf de copt
- pentru glazurat: 100g zahar pudra si 50g zahar extra fin (eu am folosit Margaritar extra fin, din acela la cutie ca de suc natural, dar este si la punga de hartie galbena - cel normal are punga bleu)

NOTA: ca varianta la aceste crinkles clasice, puteti incerca sa folositi ciocolata alba in loc de ciocolata normala, si cacao amestecata cu zahar pudra pentru glazurat; astfel, veti obtine niste crinkles cu aspect de ciocolata la exterior si cu crapaturi prin care se va vedea miezul alb 

Preparare (1 ora + 2-3 ore de racire pentru aluat)
- rupeti ciocolata in bucati mici si topiti-o impreuna cu untul intr-un bain marie (un vas mai mic pus peste un vas mare cu apa fierbinte)
- cerneti faina impreuna cu sarea si praful de copt intr-un bol
- intr-un alt bol bateti (cu mixerul) ouale cu zaharul pana isi dubleaza volumul si capata o consitstenta de crema groasa, alb-galbuie, care curge greu de pe mixer cand il ridicati (dureaza cam 8-10 min, asa ca fiti perseverenti)
- adaugati esenta de vanilie si ciocolata topita cu untul, apoi incorporati amestecul de faina putin cate putin, pana se omogenizeaza cum trebuie
- acoperiti bolul cu folie alimentara si lasati-l la rece min 2-3 ore, dar prefabil peste noapte, sa se intareasca bine aluatul
- dupa ce s-a intarit aluatul, porniti cuptorul la 170C si lasati-l sa mearga cat timp formati cookies-urile (ca sa iasa treaba bine, este foarte important sa aveti cuptorul bine incins si crinkles-urile foarte reci)
- cu o lingurita luati atata aluat din bol cat sa formati o biluta cam cat o nuca mare, pe care o rotunjiti cu palmele cat se poate de reci (va sfatuiesc serios sa va spalati cu apa rece pe maini dupa fiecare 4-5 bilute formate)
- dupa ce ati terminat de modelat tot aluatul, asezati bilutele intr-o casoleta si lasati-le la rece inca vreo jumatate de ora, timp in care cuptorul se va incinge exact cat trebuie
- in paralel pregatiti doua tavi de copt si acoperiti-le cu pergament (am incercat si cu foaie de silcon pentru copt, insa rezultatele n-au fost chiar cum trebuie, nu stiu de ce, asa ca va sugerez calduros hartia)
- luati bilutele de aluat (care acum ar trebui sa fie din nou tari si reci), tavaliti-le mai intai prin zahar tos extra fin si apoi prin zahar pudra, cat sa se acopere complet (practic, sa fie albe, sa nu se mai vada ciocolata) si asezati-le pe tavi, cate 16 pe fiecare tava (4 randuri a cate 4 crinkles, pentru cine tine socoteala :))
- bagati-le la cuptor pentru cca 10-12 min, timp in care se vor inmuia si isi vor schimba forma din sfera in dom, iar din cauza ca vor creste destul de mult in volum vor aparea carpaturi in crusta de zahar, dandu-le astfel acel look inconfundabil
- scoateti-le din cuptor (atentie ca trebuie sa fie inca moi la mijloc, nu coapte pana se usuca, asa ca testati si voi incepand cu 8 min, ca timpul depinde de la un cuptor la altul), lasati-le sa se raceasca putin (atentie, eu le-am scos prina data afara pe terasa, unde din cauza frigului si a umezelii s-au turtit si s-au inmuiat, deci tineti-le in casa) si apoi bucurati-va de ele

Enjoy!