sâmbătă, 14 mai 2011

DISCOVERING ZÜRICH - PARTEA A DOUA

Daca va intrebati cumva cine a inventat expresii precum "Mai bine mai tarziu decat niciodata" sau "Good things come to those who wait", ei bine va garantez eu ca unii ca mine, ca sa-si puna procrastinarea intr-o lumina oarecum pozitiva si sa scape cu fata curata dupa o perioada de lene generala, motiv pentru care imi cer scuze si in numele lor. :)

Acum ca am terminat cu cenusa-n freza, sa trecem si la episodul doi din excursia noastra culinara la Zürich, episod care este si cel mai consistent dintre cele trei (da, mai urmeaza inca un episod dupa cel de fata, hopefully next week, nu peste inca o luna :)). Dupa un mic dejun pe repede inainte (ajutat si de un pahar de prosecco, bun obicei elvetian, btw :)) am luat tramvaiul pana la restaurantul Hiltl, restaurant care se mandreste cu mentiunea in Guinness Book or World Records ca fiind cel mai vechi restaurant vegetarian din lume Europa, functionand ca un business de familie (si in acelasi loc) cu mult inainte ca mancarea vegetariana sa fie trendy - cool, adica tocmai din 1898.
Aici ne asteptau cuminti cafele din boabe organice, sucuri bio si o multime de ingrediente care mai de care mai exotice pentru cooking class-ul vegetarian cu care urma sa ne incepem ziua...
Inainte sa trecem la treaba am fost poftiti sa facem un tur al bucatariei foarte moderne, pe doua etaje vizibile din restaurant prin peretii de sticla, unde se preparau sute de feluri vegetariene intr-un ritm foarte alert (se miscau baietii aia cu o viteza de nici n-am apucat sa-i tragem in poza neblurati :)) si unde am dat si de un walk-in fridge (cu fereastra :)) plin de minunatii care pe mine unul m-a entuziasmat mai tare decat ala cu bere din spotul Heineken :))
Ca sa va faceti o idee mai buna despre atmosfera de la Hiltl va invit sa urmariti si reportajul de mai jos.
Dupa bucatarie am dat o tura scurta si prin restaurant, unde am admirat cele cateva zeci de feluri de pe bufetul self service (cam 5 franci suta de grame), fotoliul vintage cu brate din coarne de cerb (un simbol al faptului ca si omnivorii sunt bineveniti, dupa cum ni s-a explicat :)) si twitter wall-ul unde se postau in timp real mesajele celor din restaurant.
In fine, odata incheiata vizita oficiala am revenit in zona destinata scolii de gatit, care era plasata exact in mijlocul restaurantului, cu mese in jur, nicidecum ascunsa printr-o camera in spate, alegere foarte interesanta, mai ales ca spre pranz deja restaurantul era absolut plin, cu fiecare masa ocupata. Aici am facut un scurt briefing cu staff-ul si apoi am trecut la treaba, mie revenindu-mi pasta de green curry pe care am preparat-o cu mare drag, mai ales ca am avut ocazia sa ma joc cu cutitul si cu niste frunze de kafir lime, galangal si bird eye chilis (o gramada! :)), evident, toate proaspete, ceea ce la noi este din pacate inca un vis.
Asa cum puteti vedea in pozele de mai jos, meniul, format din crispy tofu cu chutney de mango si mere, Thai green curry si mousse de ciocolata cu sos de passion fruit si chili, ne-a iesit foarte prezentabil si in acelasi timp absolut delicios, dovada a faptului ca mancarea vegetariana este departe de a fi boring.
Dupa pranzul minunat de la Hiltl am luat-o usor la pas spre hotel pe stradutele pietonale si teribil de pitoresti din orasul vechi, foarte colorate si impanzite de carciumioare romantice, cafenele boeme si magazine simpatice (inclusiv o florarie de fitze, dupa cum puteti remarca :)). 
In a doua parte a zilei am luat din nou tramvaiul, de data asta cu destinatia Zürich West, fosta zona industriala transformata acum in cartierul cel mai hip din tot orasul, unde s-au concentrat cele mai trendy magazine, cele mai cool cluburi si cele mai gourmet restaurante. Explorarea acestui cartier a inceput la Im Viadukt, un proiect de reconversie urbana foarte interesant, mai ales prin prisma locatiei, si anume spatiul de sub un pod de cale ferata, transformat in magazine de designeri, restaurante, baruri precum si o piata slow food cu tot felul de bunatati, de la branzeturi si vinuri pana la legume proaspete si paine artizanala.
Dupa Im Viadukt a urmat poate cea mai inedita locatie din tot cartierul, si anume concept store-ul Freitag, una dintre cele mai cool (si extrem de scumpe, btw) marci de genti. Acest concept store este format din containere suprapuse, magazinul de genti fiind la primele 3 etaje iar turnul avand rol de punct de observatie, ce-i drept usor angoasant pentru cei cu o usoara fobie de inaltimi precum subsemnatul (not to mention febra musculara de la sutele de trepte pana in varf :)). Gentile in sine erau destul de faine, insa povestea lor e cea care le face atat de scumpe (gen 3-400 de franci o geanta de laptop), ele fiind unicat si produse din materiale reciclate (in principal din prelate de camioane si anvelope uzate).
In fine, dupa ce am trecut si prin zona de cluburi foste ilegale (un fel de baraci sau depozite convertite) am ajuns la Schiffbau, un alt spatiu urban reconvertit din hala de reparat ambarcatiuni intr-un fel de mini mall cultural, cu trei sali de teatru, un club de jazz si doua restaurante, unul pe acoperis si altul, LaSalle, intr-un cub de sticla ampasat la parter, exact in mijlocul cladirii, restaurant in care ne-am oprit pentru cina.
Fata de ziua anterioara, unde am avut parte de o experienta mai degraba traditionala, acest restaurant s-a situat de partea cealalta a spectrului, in zona de bucatarie internationala, un fusion elvetiano-italiano-francez usor impersonal din punctul meu de vedere. Din fericire, ambianta deosebita a cladirii si calitatea mancarii au compensat prima impresie si ne-am bucurat de o cina remarcabila, cu file de ton in crusta de wasabi si susan, muschi de vita Angus cu cartofi gratinati si un desert extrem de generos. Desigur, masa a fost stropita din belsug cu prosecco si cu un vin rosu, ambele locale si foarte bune, care au incununat armonios o zi foarte reusita.
Pana la episodul 3 (care vine next week, parol! :)), luati de cititi cum s-a vazut ziua asta si prin ochii lui Mazi si ai lui Dan Silviu Boerescu.

Va urma!

8 comentarii:

  1. mda, un lucru e sigur: dupa asteptarea asta am sorbit cuvintele mai ceva decat as fi facut cu un coctail rece intr-o zi de vara torida :))

    RăspundețiȘtergere
  2. vezi ca e buna si lenea la ceva? :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu care am crezut ca munca intensiva este motivul pentru care nu ai mai postat :((( Pe cand reteta pentru rosti? Ai promis si noi cititorii fideli nu uitam!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. in zilele urmatoare ai putea pune si o postare de pe Starship Enterprise, ca pentru locuitoru' de Bucuresti tot asa ar suna: dintr-o alta lume. normala. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Off topic: am cautat un mail pe care sa-ti scriu, dar, cum n-am gasit, te intreb aici: hotelul Piatsa Michalis iti pare ok pentru o familie cu copil? am vazut o inregistrare video cu restaurantul aflat la parterul hotelului, pare zgomotos. Ma gandesc ca dai bani pe o camera cu sea view si te trezesti ca nu poti sa adormi copilul din motive de...saxofon.Hm?
    Multam.

    RăspundețiȘtergere
  6. adresa mea de mail e in profilul pe care-l poti accesa in dreapta sus, sub poza :)

    la Piatsa Michalis nu era zgomot in camere din cate imi amintesc, insa noi mergeam la culcare cam ultimii, cand se inchidea barul (pe la 2AM), asa ca nu stiu cat de relevanta e parerea mea :)).

    anyway, just in case, iti recomand sa vorbesti cu Michalis (iti pot da eu mobilul lui pe mail) si sa-l rogi (din partea mea :)) sa-ti dea una din camerele de pe terasa, de sus, care sunt usor mai retrase si care au si un seaview mai spectaculos :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc. Ti-am identificat mailul:D si l-am si folosit dupa cum, evident, vei constata si tu.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...