miercuri, 21 aprilie 2010

VACANTA GOURMET PE COASTA DE AZUR (PARTEA 1 - LA MASA CU UN CHEF MICHELIN)

Cu scuzele de rigoare pentru intarzierea postarilor despre aventura mea culinara de pe Coasta de Azur, o sa va povestesc in cele ce urmeaza despre experienta gatitului in bucataria unui restaurant cu 2 stele Michelin, poveste pe care probabil o asteptati cel mai mult.

Asa cum v-am spus deja, am ales acest pachet din oferta unei agentii specializate in gourmet travel, agentie care ofera de la degustari de vin, sampanie sau coniac pana la cursuri intensive de gatit, in diverse locuri faine precum Toscana (next on my list, btw), Provence, Valea Loirei, California Valley sau Marrakech si pe care v-o recomand calduros daca doriti sa iesiti din rutina vacantelor traditionale (really, life is too short for all inclusive in Turcia :)).

Dintre toate pachetele minunate pe care le-am luat in calcul pentru vacanta de Pasti, ne-am oprit pana la urma la pachetul gourmet de pe Coasta de Azur, mai ales ca aveam zbor direct la Nisa atat cu Taromul cat si cu Blue Airul (cu care am mers pana la urma si a fost foarte decent). Locul in care am ajuns se numeste Le Mas Candille si face parte din lantul Relais & Chateaux, fiind mai degraba un conac de lux decat un hotel. Acesta este situat in satul Mougins, sat aflat la doar 7km de Cannes si 25km de Nisa, in zona de dealuri ce strajuieste Coasta de Azur, insa n-o sa insist acum cu detaliile despre Mougins deoarece voi face asta intr-un episod separat.

Revenind la pachetul nostru gourmet, pe langa cele 2 cine cu meniu de degustare, una de 6 feluri si alta de 8 feluri, ambele minunate si degustarea de vinuri din Provence, atractia principala a acestuia a constituit-o, desigur, jumatatea de zi petrecuta impreuna cu chef Serge, care intre timp a reusit sa obtina si cea de-a doua stea acum, in februarie 2010, desi in materialele de prezentare el figureaza in continuare cu o stea, deoarece n-au apucat inca sa le actualizeze. In paranteza fie spus, se pare ca in februarie e de mers la carciumi cu stele Michelin (sau aspirante la aceasta distinctie), deoarece toti chef-ii asteapta inspectorii care le dau (sau le iau) calificativele si se rup in figuri care mai de care.

Ziua a inceput oarecum cu noaptea-n cap, deoarece imediat dupa micul dejun (adica pe la 9 :)) ne-am intalnit cu Serge (noi si inca doi francezi, mama si fiu, care erau deja la a doua experienta similara in acelasi loc) si am plecat cu masina lui spre Cannes, la piata (ce tare mi se pare chestia asta, shopping la Cannes, draga, da' la piata de zarzavat, nu la nu stiu ce boutique :)). Ca o paranteza, atat Serge cat si partenerii nostri francezi vorbeau engleza foarte ok, asa ca n-am avut probleme de comunicare.

Despre piata din Cannes nu pot s-o descriu altfel decat ca fiind minunata, deoarece are absolut tot ce-si poate dori cineva care isi imagineaza piata perfecta (ok, mai putin preturile la unele chestii, dar hei, e totusi Coasta de Azur :)). In aceasta piata se vand aproape in exclusivitate produse locale, bio sau nebio, dar produse de micii fermieri din zona, chestie care m-a facut sa ma intreb de ce nu e si la noi la fel, adica daca vreau rosii de Turcia sau usturoi de China, ok, pot merge la Carrefour, dar la piata sa fie doar producatori locali, asa cum era pe vremuri.

In fine, sa nu ne enervam cu utopii si sa revenim la piata din Cannes, unde se gaseau toate ierburile pamantului, de la busuioc si rozmarin la coriandru si salvie, tone de anghinare si fenicul (ambele inclusiv in varianta baby, din care am luat si noi), branzeturi, peste si fructe de mare proaspat prinse, o taraba uriasa cu zeci (da, zeci) de feluri de ciuperci, flori, castane, rubarba, foie gras, anything, you name it they have it.

Shopping-ul a fost facut relativ in viteza, deoarece ne asteptau cateva ore in bucatarie iar Serge mai avea si un restaurant de 2 stele de condus in timpul asta, asa ca ne-am miscat rapid de la o taraba la alta, cu Serge salutandu-se cu mai toate mamaiele (care, how funny pentru un tip pe la vreo 50 de ani, il strigau jeune homme :)) si noi carand plasele cu baby artichokes, baby fennel, flori pentru gatit (un fel de floricele mici si albe, gen flori de camp), rosii, dovlecei cu floarea inca pe ei (btw, asa se vindeau peste tot, chestie foarte misto deoarece floarea se poate gati si ea separat), tot felul de zarzavaturi si piesa de rezistenta, vreo 2kg de stridii :).

Pe la 10 jumate am ajuns deja inapoi la hotel, unde am fost poftiti in bucatarie si am primit cate un sort brodat cu numele hotelului (ca-do! ca-do! :)) si am fost invitati nu la munca de jos, precum ne-am fi asteptat, ci la niste vinulet roze si rosu plus vreo 3 platouase frumos garnisite cu jamon de pata negra (cel mai misto jamon din lume, trust me), branzeturi locale precum si stridiile pe care le-am cumparat de la piata (my lovely wife a sarit peste ele, asa ca I got a double share of the slimy wonders :)).

Cat noi ne infruptam din roadele pamantului si ale marii, Serge a facut putina instructie cu sous chef-ii lui (3 la numar) precum si cu personalul auxiliar. Ca sa intelegeti mai bine care e atmosfera dintr-o asemenea bucatarie (care nu era mare, btw, avea vreo 60-80mp plus niste dependinte), trebuie sa va imaginati filmele americane cu recrutii vs capitanul cel rau, deoarece se raspundea exact ca la armata, pe un ton hotarat si respectuos, exclusiv cu "Oui, chef!" sau "Tout de suit, chef!" la orice solicitare, oricat de mica, venita de la chef. In aceasta bucatarie fiecare are treaba lui, bine definita, si functioneaza ca o rotita intr-un mare angrenaj (ca idee, un baiat a facut doar spirale de sfecla tot timpul cat am stat noi in bucatarie), angrenaj care este reglat permanent de chef. Cine isi inchipuie ca treaba sta asa, relaxata si boema ca ca la Jamie Oliver acasa, se inseala amarnic, presiunea si stresul fiind mai bine ilustrate de Hell's Kitchen, show-ul lui Gordon Ramsay, sau de Top Chef.

In fine, dupa ce ne-am baut primul pahar de vin (din cele multe care au urmat :)), Serge ne-a pus la treaba (vorba vine, ca noi n-am facut mai nimic, am curatat niste ridichi si anghinare si am aranjat niste chestii pe farfurii; de fapt eu nici asta n-am facut, ca eram ocupat sa fac poze si sa-mi bag nasul peste umarul chef-ului, asa ca noroc cu the lovely wife ca a salvat onoarea familiei curatand niste legume :))

Primul fel pe care l-am pregatit (ma rog, vorba vine, ca de fapt l-a facut Serge in cateva minute :)) a fost un file de halibut (un peste alb) pe pat de baby artichokes calite in unt cu usturoi si apoi lasate sa se inmoaie intr-o supa groasa de pui (btw, supa este de baza in restaurant, se foloseste aproape la orice fel).

Serge a aranjat anghinarea in cerculetul de ornat, apoi a asezat on top niste busuioc taiat fideluta si calit un pic in restul de sos din tigaia in care s-au perpelit anghinarile, 3 bucatele de file de halibut (prajit in unt doar pe o parte timp de 2 minute si apoi finalizat sub broiler inca un minut), o feliuta de jamon de pata negra si o floricica din cele cumparate de la piata. Toata ikebana a fost presarata cu niste fleur de sel si piment d'espelette (despre acestea vom povesti mai incolo, in alt episod) si ne-a fost servit la botul calului ceea ce nu ne-a impiedicat insa sa cadem usor pe spate de incantare, mai ales ca nu ne venea sa credem ca Serge a pregatit asa minunatie sub ochii nostri in doar 7-8 minute.

Urmatoarele doua feluri au avut la baza langostinele, primul cu ridichi tinere (si lunguiete) trase la tigaie in supa de pui, aliniate frumos in farfurie (de catre yours truly :))) si acoperite cu cate o langostina perpelita in unt la tigaie iar al doilea cu baby fennel tocat julienne si fiert intr-un fel de vermouth dry (ceva local, nu mai retin cum se numeste) impreuna cu rosii cherry si mai apoi chiar cu langostinele, toata povestea fiind apoi decorata in farfurie cu niste ciboulette (adica chives, sau arpagic :)) si petale de flori (panselute si margarete, pentru cine vrea detalii specifice :))

Dupa langostine a urmat din nou peste, mai precis un file de monk fish cu tot cu piele, prajit in unt in tigaie si apoi asezat impreuna cu niste scoici St Jaques pe un pat de broccoletti trasi si ei la tigaie cu niste jus d'agneaux (un fel de supa groasa de miel, care bolborosea domol de cateva ore intr-o oala uriasa, urmand sa fie folosita ca ingredient principal in felurile de Pasti) si apoi aruncati intr-o cuva de apa cu gheata, ca sa se fixeze clorofila si sa ramana verzi si crunchy.  

In fine, piesa de rezistenta de la final a fost un file de vita (nu stiu exact ce cut a folosit, dar presupun ca era un antricot sau un rib eye) tras in unt la tigaie si apoi asezat in felii subtirele pe un cappuccino de creson (un fel de salata verde fiarta in supa de pui cu niste shalote si putin usturoi si apoi pasata bine cu mixerul, dupa care amestecata cu smantana dulce, lichida, si batuta cu telul pana se aereaza bine si devine un fel de spumita, de unde si numele de cappuccino :)). Evident, vita a fost facuta rare si apoi a fost presarata usor cu niste fleur de sel, piment d'espelette si niste chives tocat.

Dupa toate aceste minunatii din bucatarie, am fost invitati in restaurant pentru desert, deoarece acesta e o alta poveste all together si n-aveam cum sa il facem pe loc sau macar sa asistam la proces. Desigur, si desertul a fost de vis, mai ales al meu, care era un fel de cutiuta din ciocolata umpluta cu niste bilute din mousse de mango, acoperite cu un jeleu de caramel si niste nuci pecan caramelizate, plus niste inghetata de lime. Ca fapt divers, ei isi fac in house inclusiv ciocolata, care este imprimata cu un pattern cu numele hotelului scris cu auriu.

In loc de concluzie, daca va intrebati ce am invatat din toata experienta asta, as pune pe primul loc faptul ca supa este extrem de importanta, apoi ca untul se foloseste la orice (deh, Franta… :)) si ca legumele se arunca in baie de gheata ca sa se fixeze clorofila dupa ce au fost gatite, si in fine, ca prezentarea conteaza (note to self: sa-mi iau si eu niste cerculete din alea de aranjat mancarea in farfurie :)). Pe langa asta am vazut ca de fapt munca dintr-o bucatarie nu e joaca ci armata, dar ca se poate face si cu zambetul pe buze, daca esti pasionat de ceea ce faci, precum Serge. Desigur, ajuta mult sa ai o bucatarie complet echipata si o armata de oameni care sar cu mixerul sau cu craticioara la cel mai mic semn facut de tine :).

And one more thing, acum imi dau seama ca partenerii nostri francezi au avut dreptate cand ne-au spus sa notam totul pe loc (asa cum faceau ei) sau imediat cum ajungem in camera, pentru ca altfel o sa uitam niste detalii care pot face diferenta intre un fel incredibil si unul doar decent. Dar in fine, tot raul spre bine, deoarece acum stim ce vom face data viitoare cand mergem sa gatim cu Serge, pentru ca da, va fi cu siguranta si o data viitoare, ceea ce va dorim calduros si voua. :)

[va urma]

37 de comentarii:

  1. asa taticu', marfa pe tarabe!
    excelent.
    da, detaliile la michelin sunt uluitoare si trebuie notate pe loc, altfel........ai zis bine, "etalii care pot face diferenta intre un fel incredibil si unul doar decent".
    sa asteptam in tihna zic partea secunda.

    RăspundețiȘtergere
  2. exact, stiu eu bine de il ador pe ramsay mai mult decat pe oliver. am zis si in alta parte, fara dorinta de a jigni sau ofensa, dar jamie (chiar daca-mi place mult), are un stil adaptat gospodinelor, cu mult calm, soare, frumos afara, etc, etc, pe cand ramsay e din "meseria aia adevarata", si anume viata in restaurante.
    ma bucur ca mai gasesc un om care-mi da drepatate la treaba cu ramsay :).

    RăspundețiȘtergere
  3. well, iti dau dreptate ca asa e intr-o bucatarie adevarata, doar ca eu unul prefer totusi varianta Jamie, asa, happy happy joy joy :))

    RăspundețiȘtergere
  4. reportofon. e aiurea sa te apuci sa scrii si pierzi tot spectacolul.

    important e sa traiesti experienta, restul tre sa fie pe locul doi.

    RăspundețiȘtergere
  5. ce reportofon, tata, noi am filmat HD, da' asta doar pana s-a terminat bateria camerei, cam dupa al treilea fel :)

    RăspundețiȘtergere
  6. citesc povestea ta si imi dau seama, a mia oara, ca Dumnezeul oamenilor astora e in detalii! si rezultatele sunt pe masura. la ei, primeaza ingredientele, calitatea lor. fara ele nu faci nici o treaba. cred ca asta m-a impresionat cel mai tare si la restaurantul lui Gordon Ramsay de la Versailles. merita sa mergi acolo chiar si numai pentru painea cu unt de la inceput :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Deci deci deeeeeeci, iti dai seama unde imi fac planuri de vacanta acum, nu? Si ce ma bucur ca agentia de turism nu e din Romania deci pot sa iau vacanta si de aiciiiii!

    P.S. Gordon Ramsay are restaurant la Versailles?!

    RăspundețiȘtergere
  8. gordon ramsay are restaurant chiar si langa dublin, la powescourt, iar in dublin il avem pe maestrul marco pierre white, primul mentor al lui ramsay :).
    ramsay a avut si la praga, dar s-a retras, dupa ce a obtinut o stea michelin primul an de functionare, dar mergea mult pe minus...
    de-aia am zis si o s-o mai zic: mai devreme de 2015 NU vom avea restaurant michelin in Romania.
    si cand va fi, va fi in bucuresti, fara discutii.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Bianca: planurile de vacanta sunt cea mai misto metoda de a-ti petrece timpul dintre vacante :)))
    @Cristi: Ramsay are carciuma pana si-n Heathrow, in Terminal 5, dar a primit doar reviews de la average in jos; cat despre restaurante cu stele la noi, trebuie mai intai sa avem si cerere pentru asta, deoarece inca nu vad prea multa lume din Ro sa se bata pe un meniu de 300-350 de lei de persoana, cat o fi el de Michelin (cocalarii cu bani nu se pun, ca aia oricum habar n-au si ei prefera shaworma de la Dristor anyway :))

    RăspundețiȘtergere
  10. @Florin: In sfarsit, cineva care gandeste ca mine!!! Pacat ca nu ne putem face planurile de vacanta impreuna :)). Glumesc, of course, dar a mea jumatate considera ca prea 'abia astept' o vacanta cand abia s-a terminat alta. Anyway.

    Apropos de Gordon, cum are 'el' restaurant in 5 locuri nu prea inteleg. Ori ma duc sa dau un car de bani pe ceva gatit DE Gordon Ramsay, ori nu ma duc deloc, ca sa gatesc 'CA' el pot sa incerc si eu acasa :P

    RăspundețiȘtergere
  11. Stai ca acum mi-a picat fisa: vin la 10:30 dimineata?!

    RăspundețiȘtergere
  12. Bianca, Ramsay e un brand, asa, un fel de Martha Stewart care vorbeste mai urat :), nu e el cel care gateste in restaurantele lui, la fel cum nici Jamie nu gateste personal la niciunul dintre cele 4 restaurante Fifteen

    Cat despre vin de dimineata, ce, n-ai auzit de brunch cu sampanie? :))

    RăspundețiȘtergere
  13. La Trianon, in Versailles, gateste Simone Zanini, care lucreaza cu Ramsay de 12 ani, un tip tanar si foarte pasionat. Ne-a facut o combinatie de tartar de homar cu gazpacho absolut dementiala.

    RăspundețiȘtergere
  14. restaurant cu stele michelin in romania putem avea oricand, chestia e ca nu ne va folosi la nimic, nici acum, nici in 2015.

    man, foarte misto excursia, iti dai seama ca acuma se va umple acum de romani acolo, o sa ajunga Mougins un fel de Paralia Katerini, si numai din cauza ta ;) eu unul am deja concediile pe anul asta planificate, insa nu se stie niciodata cind iese de-un long weekend...
    in alta ordine de idei, tocmai ce-am vazut la metro platou de servit din ardezie, cam ca ala pe care v-a servit chef Serge jamon, numai ca dreptunghiular...

    RăspundețiȘtergere
  15. Dan - ba da, eu cred ca va folosi un restaurant michelin in Romania, fara discutii. va ridica toata industria, automat, veti vedea, stiu ca sunteti sceptici acum, dar va rog doar sa aveti un pic de rabdare ;).
    si, florin, 2015 era un etalon si legat de puterea de cumparare a romanului, care in 2015 se va apropia de cea a unui maghiar sau ceh, acolo unde michelin si-a facut intrarea, iata la fratii nostri maghiari chiar de anul asta.
    bianca - florin are perfecta dreptate, si stie bine, nici jamie nici gordon nu mai gatesc la propriu, au gatit destul, cel putin gordon, citeste-l pe bourdain, cre spune bine "ce vreti acum, sa cada chefu' lat in bucatarie, dupa 35 de ani de cutite". au muncit destul amandoi, in special gordon, la munca de jos, chiar foarte, foarte mult, altfel nu-i vedeam azi pe tv, crede-ma. e important insa ca in restaurantele lui gordon vei manca mereu, dar mereu, ca si cum ar gati gordon, si ca si cum ar fi prima zi de functionare a localului. despre aste este vorba.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Dan: deja a inceput invazia, ca weekendul trecut au mers niste prieteni la masa la Candille la recomandarea mea :)) cat despre platoul de ardezie, nu stiu ce sa zic, mai bine dau banii pe jamon si il servesc pe un dog de lemn de-al meu :))

    @Cristi: nu cred ca e vorba de puterea de cumparare ci de nivelul de dezvoltare culturala a noastra ca natie care iese in carciuma doar la nunta si la botez. iar la Gordon se pare ca se mananca bine dar mai putin la ala din Heathrow

    RăspundețiȘtergere
  17. and one more thing, Paralia Katerini n-are cum sa ajunga, pentru ca te costa taxiul de la Nisa la Mougins mai mult decat avionul de la Bucuresti la Nisa :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Super ai povestit aceasta calatorie si recunosc ca te invidiez. Nici macar nu stiam ca exista genul acesta de vacanta. Cand vad abundenta si varietatea din alte piete al lumii mor.Cat despre bucatar si bucatarie ce sa mai zic...vise taica vise! Tocmai am realizat ce "mica" sunt si cat de enorm de multe mai sunt de invatat despre cooking.

    RăspundețiȘtergere
  19. Lucia, ma bucur ca ti-a placut povestea mea si decat sa ma invidiezi, mai bine iti faci si tu planuri de vacanta culinara :)) cat despre invatat, pana si maestrul Ferran Adria de la El Bulli isi lua cate 6 luni pe an sa studieze si sa pregateasca un nou meniu :)

    RăspundețiȘtergere
  20. foarte frumoase impresiile de calatorie :) si total de acord cu gordon vs jamie. Nu stiu cum mai ai rabdare pana la Toscana...mie asa tare mi-a placut anul trecut ca deja mi-am rezervat inca o serie anul asta

    RăspundețiȘtergere
  21. well, if you can imagine, am fost in cele patru zari, din Islanda pana in Argentina si din Irlanda pana in Indonezia, dar somehow n-am reusit sa ajung inca in Italia (exceptand numeroasele transferuri prin Milano si Roma) :))

    RăspundețiȘtergere
  22. Florin ma tot pregatesc sa spun ceva de cateva zile, deschid si inchid ecranul si de fapt, ce vreau sa spun este ca am stat cuminte la masa povestilor si-am zambit :)
    M-am uitat pe site-ul prin care ai cumparat excursia si sunt acolo cateva excursii de vis. Categoric vom merge si noi. W-end fain!

    RăspundețiȘtergere
  23. de curiozitate: cat costa o vacanta dinasta culinara?

    RăspundețiȘtergere
  24. vezi ca sunt si preturile la Gourmet On Tour pe site; la asta mai adaugi avionul pana acolo, transferul de la aeroport la hotel si banii de cheltuiala :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Draga Florin,

    Interesanta aventura ta la restaurantul Candille. Candva am facut si eu astfel de experiente crezand ca pot invata niste lucruri bune de la restaurante cu stele. Realitatea arata, insa, un pic altfel si raportat la ce se intampla in Romania astfel de practici sunt pur si simplu imposibile. Si iti dau niste exemple chiar din relatarile tale.
    Ati cumparat de la piata zarzavaturi proaspete, frumoase care de abia asteptau sa fie servite pe masa...Foarte poetic! Dar cel putin un bon fiscal ati primit? Nu mai vorbesc ca trebuia o factura, de fapt, ca sa se poata deduce TVA! Deci este clar ca s-a incalcat Codul fiscal si in momentul in care aceste legume au aterizat in restaurant, domnul sef era pasibil de o amenda grasa!
    Adevarat, asa este practica in Franta: toata lumea cumpara de pe piata de la trufe pana la ardei gras, se cunosc de ani de zile ca furnizor si client si, eventual, se despart cu o strangere de mana, dar nu cu o factura.
    Cu stridiile de care vorbesti treaba este si mai groasa! Nu numai ca la acest produs trebuie o factura, dar trebuie si un Certificat de conformitate care atesta multe lucruri! Mi-ar trebui o pagina ca sa le enumar, pentru ca o pagina este el insusi.
    Ce chic le-ati dus voi in plase cand acestea, pentru a fi transportate, aveau nevoie de o masina dotata cu utilaj frigorific special care sa asigure o temperatura intre 0-2 grade. In momentul cand eu as fi pasit pragul restaurantului meu cu astfel de stridii, as fi incalcat legislatia Codului fiscal, a Inspectoratului pentru sanatate publica, a Autoritatii nationale sanitar veterinara si pentru siguranta alimentelor, ca sa nu mai vorbim de legislatia privind protectia consumatorului.
    Daca cineva s-ar fi plans a doua zi, dupa ce a consumat acele stridii in restaurantul meu de dureri de stomac, nu pentru ca ar fi avut vreun defect, ci pur si simplu pentru ca ele insele sunt foarte indigeste si as fi primit un control de la aceste institutii, declaratia mea ca le-am adus de la piata in plasa si ca nu am nici un fel de documente fiscale si sanitar-veterinare, m-ar fi facut bun de legat. Daca tot ai fost prin bucataria restaurantul de 2 stele, de ce nu ne spui nimic despre modul de pastrare a alimentelor si cum sunt organizati, in general, la acest capitol?

    Draga Florin, poezia e poezie si ceea ce se intampla in spatele baricadei din Romania care se numeste restaurant este o lupta dura de supravietuire, daca vrei sa faci totul ca la carte! Si, la sfarsit, primeste eventual niste critici ca mancarea nu a fost destul de sarata dupa gustul nu stiu cui si nicidecum vreo stea Michelin.

    Nu stiu daca ai observat, dar Ghidul Michelin nici nu are vreo mentiune privind respectare regulilor de igiena, iar intr-o corespondenta pe care am avut-o cu ei pe aceasta tema au dat-o pur si simplu cotita! Regulille dupa care functioneaza restaurantele in toata Europa unita sunt reglemenatate de Hotararea 853/2004 privind siguranta alimentelor, dar se pare ca se aplica diferit, de la tara la tara si de la restaurant la restaurant.
    Gordon, Jamie, Heston & Co functioneaza, oricum, dupa regulile celebritatii si nu dupa cele ale oamenilor normali. Ce grozav este sa spui ca ai mancat la Heston, La The Fat Duck si te-ai intalnit, a doua zi, la spital cu inca 40 de oameni care fusesera pe acolo, toti cu intoxicatie alimentara.
    Abia astept partea a doua a comentariului tau in care, poate ne descrii restaurantul, mai ales ce au pe pereti, pe tavane.Si nu cumva sa imi spui ca pe jos au mocheta, ca nu am sa cred asa ceva!:)

    Numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  26. Draga Cesar, sa stii ca toate mamaiele alea de la piata din Cannes aveau casa de marcat, iar Serge luan bon de peste tot, apoi stridiile au plecat de pe patul de gheata intr-o punga tot cu gheata, iar pe jos prin restaurant era o minunatie de covor de se afundau picioarele in el cam 3cm.

    Problema cu Romania nu e ca nu poti lua factura de la piata, ci ca n-ai legume sau zarzavaturi romanesti, ci doar mizerii importate, care se coc artificial pe vapoare, cu ajutor chimic.

    RăspundețiȘtergere
  27. @cesar si florin legislatia in romania e facuta sa nu poata fi respectata. ue a facut niste recomandari pe care birocratia romaneasca le-a primit cu un zambet larg. altfel cum ar putea sa te friga orice organ de control. daca ar fi usor sa respecti legea, n-ar exista amenzi si implicit spagi.

    legislatia europeana este mult mai laxa si se aplica din loc in loc dupa caz si aprecieri.

    in ex de mai sus bucatarul va cere la sf lunii o factura pe toata suma la tanti de la piata.

    problema e, asa cum spune cezar, ca trebuie sa ai masina/echipamente frig chiar daca stai la 100 de metri de piata!!! si in ro se aplica amenda iar la ei nu, se merge pe incurajarea investitorului si pe intelegere. in germania poti sa faci carnati la parter de bloc si sa-i vinzi pe geam la bucatarie pe cand in ro iti trebuie intrare separata a clientilor cu a angajatilor, gresie nu-stiu-de-care pina pe tavan, echipamente de inox si multe altele.

    in ceea ce priveste materia prima, aici florin are dreptate. romania tinde sa externalizeze agricultura in turcia si olanda si sa cultive rapitza si soia.

    RăspundețiȘtergere
  28. apropo de rapita si de soia, cred ca si pe alea le exportam, ca eu unul n-am vazut nici ulei de rapita romanesc si nici tofu sau alte chestii din soia locala in afara de niste tentative scumpe la Mega Image.

    RăspundețiȘtergere
  29. Draga Florin,

    Lasand temporar, la o parte, micile noastre controverse, vreau sa te invit duminica, 16 mai, la ora 15 pe tine si pe sotia ta la un eveniment interesant, la restaurantul Ginger.
    Are loc lansarea cartii "Povesti carciumaresti" scrisa de Sergiu Nedelea si Alina Matei.
    Organizator este Cezar Ioan cu al sau Vinul .ro care a invitat peste 60 de persoane din lumea vinului, jurnalismului si gastronomiei. Nu numai participantii s-ar putea sa fie interesati, ba chiar preparatele si vinurile.

    PS.
    Terasa este deschisa!

    RăspundețiȘtergere
  30. multumesc pentru invitatie, dar duminica am deja alt program, so maybe next time.

    RăspundețiȘtergere
  31. Hello. Dupa ce am citit povestea ta de 30 de ori cred, m-am incumetat of course pe site si...am o intrebare: cum ai reusit sa alegi CARE dintre toate vacantele alea sublime la care imi ploua in gura si imi dau lacrimile la poze e potrivita pentru tine? Eu cred ca o sa la iau pe rand, ca nu prea stiu cum altfel. Sunt absolut sublime. Eu sper la asa ceva prin octombrie (low season :)). Trebuie facute rezervari cu mult timp inainte?

    RăspundețiȘtergere
  32. well, alegerea s-a bazat pe usurinta de a ajunge acolo (avion direct pana la Nisa) si pe faptul ca nu mai fusesem de mult in Provace si ne era cam dor :))

    RăspundețiȘtergere
  33. Da, dar si pentru Provence erau cel putin 3 optiuni! Si eu tot acolo vreau, apoi in Toscana, dar la Provence ai in a village, Côte d'Azur, Provence nu mai stiu cum, Provence Avignon...too much choice!

    RăspundețiȘtergere
  34. noi am fost inainte la Avignon si la Arles, asa ca acum am ales zona asta, langa Cannes, si nu am regretat

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...