marți, 16 martie 2010

PESTO DE VINETE COAPTE SI ROSII USCATE LA SOARE

Prima mea intalnire cu sosul pesto a fost, culmea, la Paris, in bucataria de la CLM BBDO, agentia care ne-a gazduit un meeting regional acum vreo zece ani, in sediul lor absolut impresionant, in forma de vapor, proiectat de celebrul arhitect Jean Nouvel. Pe cat de impresionat am fost de cladirea futurista (cautati-o la Projects -> Paris -> Issy-Les-Moulineaux la Nouvel pe site), pe atat de intrigat am fost de pastele verzui, aparent cu nimic, dar care aveau un gust absolut genial, motiv pentru care le-am intrebat pe doamnele de la bucatarie care e secretul, asa afland pentru prima oara de existenta unui misterios sos numit "pesto", cu care ever since am intemeiat o trainica relatie de prietenie.

In mod traditional, acest sos este un amestec de seminte uleioase (in principal seminte de pin, dar se pot folosi orice fel de alte seminte sau nuci, precum caju, arahide, sau chiar seminte de floarea soarelui), ierburi proaspete (in principal busuioc, dar se pot folosi si alte verdeturi, precum rucola, radicchio sau chiar spanac), parmezan (sau pecorino), ulei de masline, usturoi, zeama de lamaie, sare si piper, toate acestea zdrobite bine in mojarul de piatra (sau in robotul de bucatarie, care pur si simplu face din prepararea acestui sos o joaca de copil).

Varianta de pesto cea mai renumita este cea verde, cu busuioc, careia ii urmeaza indeaproape varianta de pesto rosu, preparat cu sun dried tomatoes, acestea doua fiind usor de gasit si prin supermarketurile de la noi. Evident, gustul pesto-ului pe care-l puteti cumpara din comert (chiar si al celui premium si scump) este atat de departe de gustul proaspat si aromat al celui facut in casa incat dupa ce veti incerca o singura data sa va preparati propriul pesto va garantez ca n-o sa-l mai cumparati niciodata din supermarkets.

Deoarece n-am apucat sa documentez primul meu pesto clasic si verde, facut cu sudoarea fruntii si cu durerea bicepsului in mojarul de piatra, de mi-a luat jumatate de ora de chin sa transform busuiocul (pe care, de smecher, nici nu l-am rupt in prealabil) si semintele de pin in pesto, am decis sa repet experienta, dar de data asta cu o reteta noua (usor adaptata dupa cea de aici), cu vinete coapte si rosii uscate la soare, si folosind robotul de bucatarie, care zici ca a fost special inventat pentru pesto si pentru hummus, pe cuvant. :)

Ingrediente (pentru cca 300g de pesto, mai mult decat suficient pt cel putin 3-4 ture de paste)
- 2 vinete medii (eu am folosit vinete mov deschis, de la Metro, deoarece au coaja mai moale)
- 4-5 rosii uscate, tocate marunt (puteti folosi rosii uscate si conservate in ulei, de la orice supermarket)
- 100g de seminte de pin (de la orice bacanie arabeasca sau de la Plafar)
- 1 casoleta (sau punga) de busuioc proaspat (doar frunzele, fara tulpini)
- 1 casoleta (sau punga) de menta proaspata (doar frunzele, fara tulpini)
- 2-3 catei de usturoi, zdrobiti
- 25g de parmezan ras (sa NU folositi chestia aia vanduta drept parmezan la pliculete, ci doar the real stuff, ras de voi)
- 120ml de ulei de masline
- 2-3 fire de rozmarin (doar frunzele, fara tulpini)
- 2-3 linguri de piure de rosii
- 1 lingurita de sos iute (eu am folosit sriracha, dar puteti folosi si tabasco sau chili garlic)
- sare, piper

Preparare (5 min + 60 min de pregatire)
- taiati vinetele in felii relativ groase, de cca 1.5cm (sa iasa cam 5-6 felii din fiecare vanata) si scufundati-le intr-un bol mare cu saramura (apa calduta in care ati dizolvat 4-5 linguri de sare) pentru cca 20 de min (va trebui sa le acoperit cu o farfurie intoarsa sau cu un capac peste care sa puneti ceva greu, caci altfel vor pluti la suprafata)
- dupa 20 de min scoateti vinetele din saramura, spalati-le sub jet de apa rece si apoi uscati-le bine cu servete de bucatarie
- prajiti feliile de vinete in ulei de masline (tigaia trebuie incinsa bine), cate 3-4 min pe fiecare parte, pana se rumenesc frumos (va trebui sa faceti miscarea in doua ture, ca feliile nu trebuie suprapuse) si apoi transferati-le intr-o tava de cuptor
- adaugati peste ele frunzele de rozmarin si usturoiul zdrobit si bagati-le la cuptor pentru cca 20 min, pana se inmoaie complet, dupa care lasati-le sa se raceasca putin
- transferati in vasul robotului feliile de vinete coapte (impreuna cu rozmarinul, usturoiul zdrobit si uleiul scurs in tava), frunzele de menta si busuioc, parmezanul, semintele de pin, rosiile uscate, piureul de rosii si sosul iute
- mixati ingredientele pentru cca 2-3 min, sau pana cand ajung la consistenta pe care o doriti (eu unul prefer un pesto putin mai chunky, in care sa se mai simta cat de cat semintele), adaugand sarea si piperul dupa gust (puteti sa mai adaugati si ulei de masline daca vi se pare ca sosul e prea gros)
- daca nu-l folositi pe loc cu paste fierbinti (cca 1 lingura la portia de paste) sau ca spread, pe bruschete, transferati-l intr-un borcan, acoperiti-l cu 2 lingurite de ulei de masline si bagati-l la frigider unde va putea sta cuminte multa vreme, desi la cat de delicios este nu cred ca o sa va indurati sa-l uitati prea mult pe acolo :)
Enjoy!

21 de comentarii:

  1. suna bine! de unde cumperi seminte de pin? eu stiu un loc langa piata 1 mai, insa sint groaznic de scumpe, vreo 200 de mii o cutie care iti ajunge cam la 2 pesto...

    RăspundețiȘtergere
  2. eu le-am cumparat de la bacania arabeasca de la mine din cartier (Bucurestii Noi), dar le gasesti si la Plafar, unde sunt sigur ca nu sunt asa de scumpe. daca vrei sa investighezi si alte optiuni, uite aici un topic intreg pe subiectul asta

    RăspundețiȘtergere
  3. ce bacanie, man? aia care a fost o vreme vizavi de agip? unde s-au mutat? ala a fost magazinul meu de aprovizionare cu chestii exotice multa vreme, pina au disparut de acolo...

    RăspundețiȘtergere
  4. nu, ala cred ca era supermarketul White Jaguar or something :)
    eu vorbesc de o chestie noua, numita Macelaria Kasap de pe Jiului, vizavi de o clinica de dializa aflata intr-un bloc nou construit pe partea cu depozitul

    RăspundețiȘtergere
  5. mai exista seminte de pin varsate si la piata matache, la un stand cu multe seminte si chestii exotice. nu mai stiu cat costa insa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Kasap it is then, Jiului e la 2 metri de biroul meu, I'll pay them a visit. Si daca piata Matache are stand de seminte si chestii exotice, e musai sa merg si pina acolo, multzam alegzandra.

    RăspundețiȘtergere
  7. daca ajungi la Kasap, musai sa-ti iei si Kaymak si fagure de miere, mic dejunul campionilor in Turcia :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Servus Florin, vinetele imi plac sub orice forma (bine, nu merg cu placutul pana la vreun desert :)) ) deci musai sa incerc reteta ta. Merci fain!

    RăspundețiȘtergere
  9. cu mare drag! :) daca iti plac vinetele asa de mult, atunci trebuie sa mai incerci si salatele orientale baba ganoush si mutabal (coming soon on a blog near you ;))

    RăspundețiȘtergere
  10. Ok. I`ll be watching. :)
    Azi ma duc la magazinul arabesc. Vrei sa-ti cumpar taitetii pt cataif? :))
    (sunt in congelatoare, next to puff pastry si ce bunatati mai au ei acolo)
    W-end fain!

    RăspundețiȘtergere
  11. Oh, da, pls! kadaif + kaymak = almost better than sex :))))

    RăspundețiȘtergere
  12. LOL

    Am facut pesto-ul insa am prostul obicei sa citesc in diagonala retetele. :)
    Am pus si 2 ardei rosii copti si-am scos menta pt ca nu sunt fan, cert este c-a iesit ceva gustos. Ca atare, nuami cu pesto, pastele au fost putin seci, insa ma gandesc sa-l imprietenesc cu vreun sos cu branza data viitoare. Ce zici? :))
    Pana una alta am facut si-un Ali Nazik sa stiu o treaba. Filmul lui Bourdain l-am vazut, aprope in intregime (ucigator) insa periplul tau turcesc n-am avut curajul sa-l citesc :))
    Ai mancat Ali Nazik la mama lui?

    RăspundețiȘtergere
  13. Salut ,
    Ma numesc Bitu Mihai si am blogul www.niceblogger.ro . Tin sa te felicit pentru calificarea in etapa a doua a concursului RoBlogFest 2010 si as vrea sa iti propun un schimb de voturi.
    Tu ma votezi la sectiunea "Blog sub 18 ani" folosind link-ul - http://roblogfest.ro/competition/2738c5ea48fcb43603d2f3a6b9ee9546/ , iar eu am sa te votez la sectiunea la care ai reusit sa te califici.
    Astept raspunsul tau aici : http://www.niceblogger.ro/2010/03/11/ce-astept-de-la-roblogfest-2010/#comment-1896
    Multumesc pentru timpul acordat !

    RăspundețiȘtergere
  14. salut Mihai si multumesc pentru felicitari, insa ma tem ca nu o sa facem schimb de voturi, pentru ca nu mi se pare relevant nici pentru mine si nici pentru tine, deoarece presupun ca oricum nu ne citim unul pe altul :) bafta, anyway! :)

    RăspundețiȘtergere
  15. @Andreea: menta nu se simte asa cum iti imaginezi, pregnanta, ci doar aduce o idee de prospetime despre care nici nu iti dai seama de unde vine, asa ca next time give it a chance.

    sosul pesto ar trebui sa fie destul de generos dpdv ulei de masline, incat sa nu iti iasa pastele seci, iar branza e deja in el, sub forma de parmezan ras. eventual mai poti adauga niste parmezan ras proaspat pe deasupra si inca un sprinkle de ulei de masline, dar nu cred ca ar merge sa pui un sos de branza on top.

    din pacate nu stiu ce este acest Ali Nazik, dar promit ca ma documentez :)

    cat despre retete in diagonala vs povesti, eu unul prefer sa citesc intotdeauna povestea de pe un blog culinar, pentru ca altfel retetele sunt one click away pe google anyway :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Servus Florin, o sa incerc cu menta data viitoare. Cititul in diagonala nu era versus povestea autorului, nu se vroia vreo critica :) e mai degraba o ajustare a timpului meu de navigare la treaba din casa :)

    La capitolul find the right taste for pasta mai am de lucrat :) pt ca, de fapt, nu am mancat niciun restaurant paste de care sa raman impresionata (recunosc, nici n-am calcat in prea multe restaurante cu specific italian) :)

    Oricum, intre gustul autentic, vorbesc in general si ceva ce stiu ca vor manca ai mei prefer a 2-a varianta. :)

    Am sa postez in seara asta, next door, pesto-ul asa cum l-am adaptat din graba, dar sa stii ca imi asum ''criticile'' de mai sus :)))

    merci fain.

    RăspundețiȘtergere
  17. indeed, important e sa-ti placa, nu sa iti iasa "ca la carte", mai ales ca treaba asta cu gustul original e o chestie care pana la urma tot de gust tine, doar ca nu de cel mai important, si anume de al tau. :)

    desigur, ideal ar fi sa ai termen de comparatie, pentru ca macar sa stii daca nu-ti place din cauza ca ai omis ceva fata de original sau daca originalul e pur si simplu diferit de ce-ti place tie

    cat despre critici, ele sunt binevenite, si intr-un sens, si in altul, ca doar nu ne-am nascut cu adevarul absolut in brate :))

    RăspundețiȘtergere
  18. hehe asta cam aduce a zacusca noastra((: fara suparare(; daca iti plac pastele cu vinete, ai incercat pasta al` norma?

    RăspundețiȘtergere
  19. zacusca are ceapa si ardei dar n-are busuioc, menta, parmezan sau seminte de pin, asa ca desi par la fel cand le vezi in poza, gustul difera radical, cat despre pastele al'norma pot sa spun ca acum e prima oara cand aud de ele, dar promit ca o sa ma documentez :))

    RăspundețiȘtergere
  20. si musacaua poate fi cu vinete si ce, ti se pare zacusca? :))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...