AWAY FOR FEW DAYS

In zilele care urmeaza nu vor mai aparea posturi noi deoarece ma duc putin pana la Istanbul, sa vad daca mancarea e chiar asa de misto cum zice Bourdain. To do listul e mai jos. :)

"M-AU DAT LA GAZETA" SE INTOARCE :)

Deoarece m-au pus intr-o companie cat se poate de onoranta, alaturi de Viorel Copolovici si de Adi Hadean, de data asta o sa le trec cu vederea celor de la Adevarul atat titlul cam cliseistic cat si neologismul infiorator folosit ca sa ne defineasca pe noi, astia care gatim. Come on, "gastrosexual"...? :))) 

Puteti citi articolul complet in Adevarul de azi sau online, aici.

SOCCA, GUSTAREA PERFECTA DE PE COASTA DE AZUR

Va spuneam in postul anterior ca am descoperit blogul lui David Lebovitz si deserturile sale minunate cautand cu totul si cu totul altceva, si anume diverse retete care folosesc faina de naut. Aceasta faina galbena este gluten free si este cunoscuta sub numele de gram, besan sau garbanzo, fiind un aliment de baza mai ales in bucataria indiana, unde este folosita in principal pentru papadums, bhajis si pakoras. De asemenea, aceasta faina se poate folosi ca substitut pentru oua in bucataria vegana, amestecand-o pur si simplu cu putina apa.

Daca toate aceastea imi erau deja cunoscute, trebuie sa va martusiesc ca faptul ca aceasta faina sta la baza celui mai indragit snack de pe Coasta de Azur a fost o surpriza pentru mine. Este vorba despre un fel de turta numita socca (cunoscuta si sub numele de farinata la vecinii italieni) care se prepara foarte simplu, amestecand faina galbena cu apa, ulei de masline, sare, piper si oregano tocat. Amestecul astfel obtinut, de o consistenta doar putin mai groasa decat cea a laptelui se rumeneste in tavi mari, rotunde, in cuptorul cu lemne si apoi se taie in bucati neregulate, se presara cu sare si piper si se stropeste cu ulei de masline si in fine se serveste la botul calului, musai impreuna cu o stacana de vin roze rece.

Dupa ce am citit mai multe articole in care socca, in ciuda sau poate tocmai din cauza simplitatii ei, era ridicata in slavi de foodies din toate colturile lumii (inclusiv de catre Pim, o adorabila autoare de blog culinar a carei carti de gourmet lifestyle si aventuri gastronomice v-o recomand calduros), m-am hotarat s-o incerc si eu, si, desigur, sa impartasesc apoi si cu voi intreaga experienta.

Primul pas in acest sens a fost sa ma decid ca voi merge la Nisa de Pasti, intr-o aventura culinara sper eu foarte interesanta, dar despre asta cu o alta ocazie. Al doilea pas a fost sa ma documentez putin si apoi, deoarece aveam deja in casa toate ingredientele necesare, sa-mi iau singurul lucru care imi mai lipsea, si anume o tava de tarta de 26cm cu fundul fix (aveam doar una cu fundul detasabil, care nu era ce trebuie pentru reteta de fata).

Ceea ce mi-a iesit dupa doua ore de asteptare si o ora de rumenit a fost un snack incredibil de delicios si foarte usor de preparat acasa, pe care vi-l recomand calduros. de asemenea, promit sa revin cu detalii si eventuale adaugiri dupa ce o sa testez socca la fata locului, in aprilie la Nisa.

Ingrediente (pentru 8 socca, suficiente pt cca 4-6 pers)
- 250g de faina galbena (se comanda online de la www.mirodenii.ro)
- 550ml de apa
- 2 lingurite de sare (preferabil marina)
- 2 lingurite de piper proaspat macinat
- 1 lingurita de chimen macinat
- 3 lingurite de ulei de masline extravirgin (plus alte 2-3 lingurite pt uns tava)
- 1 lingurita de rozmarin fresh, tocat marunt (frunzele de pe un fir)

Pentru servit
- sare, piper si ulei de masline
- vin roze, cat mai mult si cat mai rece (musai! :))

Preparare (1 ora + 2 ore de "odihna" pentru aluat)
- cerneti faina galbena intr-un bol mare, apoi adaugati uleiul de masline, sarea, piperul, chimenul si rozmarinul tocat si incorporati treptat apa amestecant permanent si relativ viguros cu un tel, cat sa nu ramana cocoloase.
- lasati amestecul obtinut (care trebuie sa fie aproape lichid, mai subtire ca un aluat de clatite clasic) sa se "odihneasca" cam 2 ore intr-un vas acoperit, la temperatura camerei (eu am transferat amestecul intr-o cana de bucatarie, ca sa-l pot turna usor mai apoi, direct in tava)
- porniti la maxim broilerul cuptorului (acel arzator aflat in partea de sus, simbolizat cu o linie in zigzag) si lasati-l sa incinga bine cuptorul (min 15 min)
- ungeti bine tava de tarta cu cca 1 lingurita de ulei de masline si lasati-o sa se incinga in cuptor pt cca 5 min
- turnati apoi un strat subtire de amestec in tava incinsa (unsa din nou daca e cazul) si rotiti-o cat sa se intinda perfect (atentie, ca tava trebuie sa fie foarte fierbinte in acest moment, asa ca be careful)

- bagati tava in cuptor pe gratarul pozitionat la primul nivel de la mijloc in sus

- dupa cca 6-7 min (in functie de puterea broilerului, acest timp poate varia), socca ar trebui sa fie gata; ea trebuie sa aiba marginile ferme si sa fie usor rumenita, chiar arsa putin pe alocuri, dar nu carbonizata de tot

- scoateti socca pe un fund de lemn (atentie ca partea de jos va fi mai moale si va parea necoapta, dar don't worry, e ok), taiati-o in triunghiuri neregulate si asezati-o pe o farfurie intinsa (nu o acoperiti deoarece se va inmuia si ar fi pacat, ca este mult mai buna crunchy)

- repetati povestea pana terminati aluatul (nu uitati sa incingeti din nou tava pt cca 1 min si apoi s-o ungeti cu ulei inainte de a intinde o noua socca)
- stropiti-o cu putin ulei de masline si presarati-o cu sare marina si putin piper proaspat rasnit, apoi serviti-o fierbinte, cu mult vin roze racoros

Enjoy! 

INGHETATA DE CIOCOLATA CU BANANE (CEA MAI SIMPLA RETETA DIN LUME)

In esenta, inghetata este un simplu amestec dulce si cremos, in general pe baza de lapte, care este servit congelat, ceea ce, nu-i asa, ar trebui s-o faca extrem de usor de preparat de catre oricine care are acasa un blender si un congelator. Problema principala a inghetatei facute acasa este insa ca aceasta, spre desosebire de cele fabricate industrial, care sunt pline de aditivi si alte chestii recoltate din podgoria Dealurile Chimiei, are tendinta de a forma ace de gheata in timpul congelarii, rezultatul final nefiind tocmai cel cremos si catifelat la care v-ati fi asteptat.

Solutia cea mai eficienta la aceasta problema este masina de inghetata, masina care are rolul de a permite amestecului sa inghete treptat, prin centrifugarea lenta intr-un bol cu peretii foarte reci (bolul este fie inghetat in prealabil in congelator, in varianta ieftina, fie este racit de un miniracitor propriu, in varianta scumpa), spargandu-i in acelasi timp acele de gheata care se incearca sa se formeze prin rotirea permanenta a paletelor in interior.

Din fericire insa, achizitionarea unei masini de inghetata, desi highly recommended in cazul in care aveti o pasiune pentru acest desert, nu este neaparat necesara atunci cand vine vorba de prepararea unei inghetate teribil de bune, dovada fiind reteta de fata. Aceasta reteta (pe care am descoperit-o absolut intamplator, cautand cu totul si cu totul altceva) poarta semnatura lui David Lebovitz, un cofetar american ale carui aventuri la Paris sunt descrise savuros atat pe blogul sau (must read!) precum si in cartile sale de "lifestyle culinar" pe care vi le recomand calduros (eu le-am comandat de pe Amazon).

Aceasta reteta este incredibil de simplu de preparat si permite variatii destul de interesante, cu conditia pastrarii elementelor de baza. Eu am preparat pana acum doua variante, una cu lapte integral plus ciocolata neagra si alta cu lapte de cocos plus ciocolata alba, ambele fiind la fel de delicioase.

Inainte de a incepe vreau totusi sa va avertizez ca din cauza ca aceasta reteta foloseste destul de mult alcool (ca element anti-ace de gheata), ea nu este recomandata copiilor, ceea ce pana la urma nu e neaparat un lucru rau, deoarece pe aia micii oricum i-ar fi durut in gat dupa aia iar voi ati fi fost frustrati ca trebuie sa impartiti minunatia la mai multe guri. :)

Ingrediente (pentru cca 18 cupe / 6 pers)

- 200ml de lapte integral (puteti folosi si lapte de cocos sau lapte de soia)
- 200ml de Baileys (sau alt lichior cremos, gen Kahlua, Amarula, Tia Maria, Sheridan's, Carolans, etc)
- 40ml de tarie (rom negru sau orice alt alcool tare si preferabil aromat; eu am folosit Jack Daniel's)
- 150g de ciocolata (eu am folosit ciocolata de gatit, atat neagra cat si alba, cu rezultate excelente de fiecare data)
- 2.5 - 3 banane (in functie de marime; conteaza sa fie cat mai coapte)

Preparare (5 min + 4-5 ore de congelare)
- topiti ciocolata (rupta in bucati mici) in lapte (eu am pus-o cca 2 min intr-un bol mic la microunde, dar se poate topi si in bain marie sau chiar lasata pe calorifer :))

- taiati marunt bananele, puneti-le intr-un bol mai mare si adaugati peste ele lichiorul, taria si ciocolata topita in lapte si apoi pasati bine amestecul cu un blender vertical sau cu un robot de bucatarie

- turnati amestecul lichefiat intr-o casoleta de plastic cu capac si introduceti-o la congelator pentru 4-5 ore

- serviti-o simpla sau cu topping de ciocolata rasa, de frisca sau de sirop caramel (hint: in cazul in care inghetata este prea tare - unele congelatoare racesc mai rapid si mai puternic decat altele - scoateti-o din congelator cu 10-15 minute inainte de a o servi)

Enjoy!

SCOICI MARINIERE, IN SOS DE VIN CU USTUROI

Cea mai simpla, cea mai rapida si probabil ca din acest motiv si cea mai raspandita reteta de a prepara scoicile clasice este metoda mariniere, care presupune inabusirea scoicilor intr-un sos (sau o supa, dupa cum o considera unii) de vin cu usturoi. Din punctul meu de vedere, aceasta metoda de a gati scoicile este si cea mai gustoasa dintre toate pe care le-am incercat pana acum, drept urmare v-o recomand calduros. Desi in principiu aceasta reteta are la baza scoicle clasice, adica midiile, ea se poate folosi fara probleme si cu alte tipuri de scoici sau chiar cu un mix de fructe de mare, dupa cum puteti vedea la Mazi.

In ceea ce priveste scoicile, le puteti folosi cu incredere pe cele de la Metro sau Carrefour, atat in varianta fresh (desi am constatat ca acestea tind sa fie mai mici decat celelalte) cat si in varianta pasteurizata (la punga de plastic sigilata) sau chiar in varianta congelata (la cutie de carton), rezultatul final fiind foarte asemanator. De asemenea, in functie de cat de mult vreti sa va alintati colesterolul, puteti folosi unt cu 85% grasime in loc de ulei de masline.

Ingrediente (pentru 2 pers) 

- 1kg de scoici (fresh, pasteurizate sau congelate)
- 8-10 catei de usturoi (curatati si tocati marunt)
- 1 shalota (optional; curatata si tocata marunt)
- 1 legatura de patrunjel (tocat marunt)
- 2-3 linguri de ulei de masline (sau 1 sfert de pachet / 50g de unt)
- 400ml de vin alb (un pahar mare)

Preparare (5-6 min + 5 min de pregatire)
- clatiti scoicile in jet de apa rece (doar daca sunt fresh sau pasteurizate; daca sunt congelate, nu e cazul) si eventual curatati-le de "mustatiile" de alge care ies din cochilii si de incrustatiile de pe exterior
- teoretic, daca folositi scoici fresh (=vii) ar trebui sa le aruncati pe cele sparte si pe cele care nu se inchid atunci cand le ciocaniti usor, deoarece acestea sunt moarte si riscati sa va intoxicati, dar in cazul celor pasteurizate sau congelate va garantez eu ca toate sunt deja decedate din start, asa ca puteti sari acest pas :)
- incingeti la foc mic spre mediu o tigaie mare (in care sa intre toate scoicile), adaugati uleiul de masline (sau untul) si caliti usturoiul (si shalota, daca aveti) pt cca 1 min, pana devine translucid (atentie sa nu se arda!)
- adaugati scoicile (cele congelate se pun direct asa, fara sa le dezghetati), apoi turnati vinul si patrunjelul tocat peste ele si amestecati usor, cat sa se acopere cat mai multe scoici cu supa din vin, ulei, usturoi si patrunjel

- acoperiti tigaia cu un capac si lasati la foc mediu cca 3-4 min (daca le gatiti prea mult devin cauciucoase si neplacute omului :)), dupa care transferati scoicile intr-un bol mare si turnati supa ramasa in tigaie peste ele

- serviti imediat, alaturi de un bol  pentru cochilii si musai cu niste felii de paine cu coaja groasa, pentru inmuiat in minunatia de supa.

Enjoy! 

DORADA IN CRUSTA DE SARE

Dintre toti pestii cu care am avut placerea sa ma intalnesc pana acum prin diverse restaurante din lumea larga, probabil cel mai spectaculos ca prezentare a fost un asa numit flying gurame, specialitatea casei intr-un excelent restaurant traditional musulman din Bali (highly recommended daca ajungeti pe acolo).

Acest gurame este un peste de apa dulce care este semi-filetat (carnea ramane atasata de trunchi doar in partea dinspre cap) si apoi prajit in asa fel incat cele doua bucati de carne se transforma in niste aripi cat se poate de spectaculoase (si incredibil de gustoase, as mai adauga :)), dupa cum puteti vedea in imaginea de mai jos.

Foarte aproape la impresia artistica de acest gurame zburator vine apoi reteta de fata, si anume dorada in crusta de sare, cu care daca imi aduc eu bine aminte m-am intalnit pentru prima data in Portugalia acum multi ani. Acest mod de a prepara pestele este pe cat de spectaculos pe atat de simplu. Practic, pestele este curatat de maruntaie, umplut cu ceva ierburi aromate si felii de lamaie, acoperit din plin cu sare grunjoasa si apoi bagat la cuptor pana cand sarea se transforma intr-o adevarata carapace, destul de solida. La restaurantele care servesc acest fel, dorada este adusa la masa inca in crusta de sare, care este sparta pe loc de catre ospatar, acesta filetand apoi expert pestele direct in farfurii, spre deliciul mesenilor fascinati de intregul proces.

Prima intrebare, legitima de altfel, pe care si-ar pune-o oricine inainte de a testa acest fel este daca nu cumva pestele gatit astfel devine prea sarat, intrebare al carui raspuns este nici vorba, ba chiar din contra. Practic, sarea absoarbe din umezeala pestelui, actionand ca un cuptor-in-cuptor si permitandu-i acestuia sa se coaca fara sa se arda sau sa se usuce prea tare. In acelasi timp, pielea, cea care este in contact direct cu sarea, este aruncata inainte de a se fileta pestele.

A doua (si, sper eu, ultima inainte de a trece la fapte :)) intrebare este cat de complexa si dificil de preparat acasa este aceasta reteta. Raspunsul este ca dorada in crusta de sare se prepara atat de simplu si de rapid incat practic este aproape imposibil s-o ratezi, chiar daca asta e primul fel pe care l-ai gatit vreodata. In plus, rezultatul este atat de spectaculos ca prezentare si ca gust incat va garantez ca veti face senzatie in randul prietenilor invitati la masa pentru a fi dati pe spate cu aceasta ocazie, si asta cu minimul efort posibil.

Ingrediente (pentru 4 pers)
- 2 dorade mari, proaspete (de pe pat de gheata, de la Metro sau Carrefour)
- 3 kg de sare grunjoasa (de la orice piata, intrebati de sare de muraturi)
- pentru umplutura aromatica: 1 lime (feliat in 6) si 1 legatura de tarhon proaspat (sau orice alte verdeturi proaspete va inspira, gen patrunjel, rozmarin, oregano, cimbru, menta, busuioc, etc); optional, mai puteti folosi 2-3 felii subtiri de ghimbir, 1-2 fire de lemon grass sau 1-2 felii subtiri de fenicul

Preparare (45 min + 10 min de pregatire)
- inainte de orice, porniti cuptorul pe pozitia maxima
- spalati doradele, apoi curatati-le de maruntaie (la dorada procedura e foarte usor de realizat) si apoi taiati-le aripioarele de pe burta si de pe spate cu o foarfeca de bucatarie
- introduceti in cavitatea fiecarei dorade cate 3 felii de lime si jumatate din legatura de tarhon, dupa care inchideti-le cat puteti de bine, astfel incat sa nu intre sarea in interior
- asezati folie de aluminiu pe fundul tavii de cuptor si apoi acoperiti tava cu jumatate din cantiatea de sare, intr-un strat uniform de cca 2cm
- asezati doradele pe patul de sare (fara sa se atinga intre ele)

- acoperiti-le cu sarea ramasa, astfel incat sa le lasati cozile si capetele afara, dupa care batatoriti cu palmele sarea peste dorade ca sa se muleze cum trebuie (unele retete recomanda ca sarea sa fie umezita usor, sau chiar amestecata cu albusuri de ou sau faina, dar chiar nu este necesar)

- puneti tava la cuptor pentru cca 45 min (sau 35-40 min, daca folositi dorade mai mici) dupa care scoateti-o sa se raceasca putin (folositi un timer ca sa nu gatiti prea tare doradele)
- spargeti cu atentie crusta de sare din jurul fiecarei dorade cu un cutit, apoi inlaturati pielea, care se desprinde foarte usor, de la coada sau de la cap
- cu ajutorul unui cutit de peste (daca aveti, daca nu merge si un cutit mai lat sau chiar o paleta de tort) desprindeti usor carnea din partea de sus, incepand de la sira spinarii spre interior, si puneti bucatile pe un platou
- dupa ce terminati partea de deasupra, scoateti sira spinarii, cele cateva oase mari si umplutura (feliile de lime si tarhonul se arunca), si apoi desprindeti si carnea de pe partea cealalta, astfel incat pielea sa ramana pe patul de sare (oricum e lipita, asa ca don't worry)

- cat timp doradele se rumenesc in cuptor, pregatiti un sos simplu din 2-3 linguri de ulei de masline, zeama de la jumatate de lime, un varf de cutit de sare si niste verdeturi tocate (proaspete, daca aveti, sau uscate; eu am folosit busuioc, tarhon si patrunjel, toate uscate), pe care le puneti intr-un borcanel cu capac si le amestecati bine de cateva ori, cat sa se imbine toate aromele
- serviti bucatile de dorada simple, stropite usor cu sos, sau alaturi de o garnitura de orez, legume la aburi, sau cartofi copti

Enjoy!

MUSCHIULET DE PORC LA CUPTOR

Dupa atatea delicii exotice, iata ca a venit vremea si pentru un muschiulet de porc autohton, marinat cu simt de raspundere si apoi rumenit exemplar la cuptor, cat sa iasa roz si suculent la mijloc si incredibil de aromat la suprafata. :)

Aceasta reteta este teribil de simpla, iar secretul ei sta in timpul pe care carnea il petrece in frigider impreuna cu marinata, astfel incat sa apuce sa se imprieteneasca bine cu aromele. Deoarece marinata de fata este  inventata de mine la inspiratia de moment, va recomand calduros si voua sa nu va lasati descurajati daca nu aveti prin casa toate ingredientele care urmeaza si sa improvizati cu ce aveti la indemana, pastrand eventual ideea de baza.

Ingrediente (pentru 2-4 pers)
- 1-2 muschiuleti de porc (in general se vand la casolete cu doua bucati)
- 2 linguri de otet balsamic
- 2 linguri de sos Worcester
- 3 linguri de ulei de masline
- 1 lingurita de sos de soia
- 6-7 cuisoare
- 4-5 seminte de cardamom verde (zdrobite cu latul cutitului, ca sa elibereze aromele mai usor)
- 2-3 catei de usturoi (usor zdrobiti si ei)
- 2 linguri de tarhon uscat (sau frunzele de pe o legatura de tarhon proaspat)
- 2 lingurite de mix five spices (pueti inlocui cu 1 lingurita de scortisoara, 1/2 lingurita de chimen macinat si 1/2 lingurita de coriandru macinat)
- 50g unt (1 sfert de pachet)
- rosii, dovlecei, castraveti, tulpini de telina, rucola sau orice alte legume proaspete aveti la indemana, pentru salata

Preparare (45 min + 24h de lasat la marinat)
- amestecati toate ingredientele intr-un bol, puneti muschiuletii intr-o punga sigilabila (tip zip lock, au la Ikea; daca nu aveti, don't worry, puteti folosi orice punga legata la gura, doar sa aveti grija sa nu se verse prin frigider), turnati marinata peste muschiuleti, sigilati (sau legati) punga si lasati-o peste noapte in frigider (ideal e sa scoateti aerul din punga, astfel incat carnea sa stea in contact perfect cu marinata)
- a doua zi incalziti cuptorul la 180C (foc mediu spre mare) si apoi scoateti muschiuletii din punga si asezati-i pe o tava de roast (tava cu grill)

- bagati tava la cuptor si apoi turnati apa fierbinte pe fundul tavii, sub grill (vaporii de apa vor pastra carnea moale si zemoasa si in acelasi timp apa din tava va retine stropii de grasime care vor curge din carne)

- dupa cca 40-45 min (folositi un timer sau alarma de la telefon) scoateti tava din cuptor si incercati muschiuletii cu termometrul de carne (a must buy, au la Ikea unul foarte bun si ieftin, care are si functie de timer), in portiunea cea mai groasa (introduceti tija termometrului orizontal, cca 8-10 cm prin capatul gros al muschiuletilor, cu grija sa nu se atinga de tava sau de gratar)
- in momentul in care temperatura interioara a ajuns la 70C, muschiuletii sunt gata (temperatura interioara pentru medium rare este de fapt 76C, dar carnea continua sa se incalzeasca in interior cu 5-6C si dupa ce a fost luata din cuptor)
- lasati muschiuletii sa se odihneasca cca 10 min intr-o casoleta cu capac, timp in care pregatiti sosul si salata

- inlaturati bucatile de usturoi, cuisoare si cardamom, turnati marinata intr-o craticioara si puneti-o la la foc mic, amestecand permanent pana incepe sa fiarba, dupa care adaugati 1 sfert de pachet de unt, amestecati pana se dizolva si apoi mai reduceti sosul putin, cat sa se mai ingroase
- taiati muschiuletii in felii de cca 1 cm (usor in diagonala, perpendicular pe directia fibrelor)

- serviti impreuna cu sosul si salata de cruditati

Enjoy!