Pentru ca tot mi s-a atras atentia ca nu postez suficiente deserturi, o sa incerc sa ma revansez in posturile care urmeaza cu niste sweets pe care le-am prestat in ultima vreme si promit ca pe viitor o sa le acord o mai mare atentie, chiar daca chez moi dulciurile nu prea sunt extrem de populare, noi nefiind mari amatori de dulcegarii (tearamisu din postul anterior si molten lava cake fiind, desigur, niste exceptii :)).
In cele ce urmeaza vreau sa va povestesc putin despre o crema absolut geniala si care practic se face singura, nefiind vorba de nicio reteta ci doar de o simpla metoda. Este vorba, desigur, despre crema numita dulce de leche, un element de baza al dulciurilor din lumea hispanica (mai ales in America Latina) al carui nume s-ar traduce la noi prin "dulceata de lapte".
Practic, aceasta crema este o reductie a laptelui condensat care produce o crema foarte apropiata de caramel, atat ca textura cat si ca aroma, avand insa in acelasi timp un gust specific, de neegalat si destul de greu de povestit fara a folosi cuvinte precum divin, minunat sau senzational :).
Deoarece la noi laptele condensat nu prea este popular (de fapt nici nu exista in canalele de distributie traditonale), vreau sa subliniez ca in cazul de fata vorbim despre cu totul si cu totul altceva decat acel lapte de cafea (numit in engleza creamer) care la noi este botezat impropriu cu acelasi nume ca si adevaratul lapte condensat (condensed milk). Adevaratul lapte condensat are consistenta unei smantani groase si deja indulcite, iar la noi se gaseste in general pe la bacaniile arabesti (eu le-am luat de la Macelaria Kasap de pe Jiului cu 12 lei cutia de 395ml) sau online, la Expat Shop (14.2 lei cutia de 397ml; atentie, a nu se confunda cu evaporated milk, ca ala e alta treaba).
Dulce de leche se foloseste intr-o multime de moduri, de la simplu spread (precum Nutella) pana la filling in celebrele alfajores (niste cookies de origine araba care sunt extrem de populare in America de Sud, mai ales in Argentina, unde sunt considerate un fel de emblema nationala). Din dulce de leche se pot face si caramele sau poate fi folosit ca frosting sau filling pentru diverse alte prajituri (eu l-am folosit in ambele feluri, atat ca frosting pentru primele mele cupcakes a la Mazi cat si ca filling intr-o minunata reteta de brownie cu dulce de leche, despre care o sa va povestesc in curand).
Principiul de baza in prepararea acestei creme este incalzirea laptelui condensat pentru eliminarea apei si pentru declansarea reactiei Maillard (ceva cu amino acizi, non-enzimatic nu stiu ce si alte bla-bla-uri din astea de chimie organica pe care le-am urat sincer in liceu :)), iar aceasta operatiune se poate face in mai multe feluri de la fiertul usurel la foc mic pentru cateva ore (amestecand mai tot timpul) pana la fiertul cutiei nedesfacute timp de 30-45 de min in oala sub presiune, insa metoda de fata (cea a lui David Lebovitz) este by far cea mai simpla si cea mai safe, deoarece nu exista riscul sa va treziti cu o cutie explodata in bucatarie si nici nu trebuie sa stati de paza la aragaz cu lingura de lemn in mana. :)
Ingrediente (si echipamente)
- 1 cutie de lapte condensat (sau mai multe, ideea e ca va iese aproape tot atata dulce de leche cat lapte condensat folositi)
- un vas de sticla termorezistenta
- 1 tava adanca (de roast)
- 1 bucata de folie de aluminiu
- 1 litru de apa fierbinte
- cateva fire de sare de mare (preferabil fleur de sel, dar nu musai)
Preparare (75 min + 3 min de pregatire)
- preincalziti cuptorul (cam 15 min) la 220C
- turnati laptele condensat in vasul de sticla
- amestecati in lapte cele cateva granule de sare si apoi acoperiti vasul cu folie de aluminiu
- puneti vasul in tava adanca si turnati apoi apa fierbinte astfel incat sa ajunga aproximativ pana la jumatatea vasului de sticla
- bagati tava la cuptor pentru cca 75 min, verificand din cand in cand daca mai e apa in tava (daca apa scade prea mult, mai completati)
- in acest timp laptele se va transforma miraculos in dulce de leche, inchizandu-se la culoare si capatand o consistenta mult mai vascoasa
- scoateti tava din cuptor si lasati vasul de sticla sa se raceasca pentru cca 30 min
- dupa ce s-a racit, amestecati usor cu un tel pana se omogenizeaza (partea de la suprafata e usor mai tare, ca o crusta de pudding, si trebuie mixata cu crema) si apoi transferati crema dulce de leche intr-un borcanel si tineti-o la frigider pana ii gasiti o intrebuintare (asta daca reusiti sa scapati de uriasa tentatie de a o manca pe toata imediat :))
In cele ce urmeaza vreau sa va povestesc putin despre o crema absolut geniala si care practic se face singura, nefiind vorba de nicio reteta ci doar de o simpla metoda. Este vorba, desigur, despre crema numita dulce de leche, un element de baza al dulciurilor din lumea hispanica (mai ales in America Latina) al carui nume s-ar traduce la noi prin "dulceata de lapte".
Practic, aceasta crema este o reductie a laptelui condensat care produce o crema foarte apropiata de caramel, atat ca textura cat si ca aroma, avand insa in acelasi timp un gust specific, de neegalat si destul de greu de povestit fara a folosi cuvinte precum divin, minunat sau senzational :).
Deoarece la noi laptele condensat nu prea este popular (de fapt nici nu exista in canalele de distributie traditonale), vreau sa subliniez ca in cazul de fata vorbim despre cu totul si cu totul altceva decat acel lapte de cafea (numit in engleza creamer) care la noi este botezat impropriu cu acelasi nume ca si adevaratul lapte condensat (condensed milk). Adevaratul lapte condensat are consistenta unei smantani groase si deja indulcite, iar la noi se gaseste in general pe la bacaniile arabesti (eu le-am luat de la Macelaria Kasap de pe Jiului cu 12 lei cutia de 395ml) sau online, la Expat Shop (14.2 lei cutia de 397ml; atentie, a nu se confunda cu evaporated milk, ca ala e alta treaba).
Dulce de leche se foloseste intr-o multime de moduri, de la simplu spread (precum Nutella) pana la filling in celebrele alfajores (niste cookies de origine araba care sunt extrem de populare in America de Sud, mai ales in Argentina, unde sunt considerate un fel de emblema nationala). Din dulce de leche se pot face si caramele sau poate fi folosit ca frosting sau filling pentru diverse alte prajituri (eu l-am folosit in ambele feluri, atat ca frosting pentru primele mele cupcakes a la Mazi cat si ca filling intr-o minunata reteta de brownie cu dulce de leche, despre care o sa va povestesc in curand).
Principiul de baza in prepararea acestei creme este incalzirea laptelui condensat pentru eliminarea apei si pentru declansarea reactiei Maillard (ceva cu amino acizi, non-enzimatic nu stiu ce si alte bla-bla-uri din astea de chimie organica pe care le-am urat sincer in liceu :)), iar aceasta operatiune se poate face in mai multe feluri de la fiertul usurel la foc mic pentru cateva ore (amestecand mai tot timpul) pana la fiertul cutiei nedesfacute timp de 30-45 de min in oala sub presiune, insa metoda de fata (cea a lui David Lebovitz) este by far cea mai simpla si cea mai safe, deoarece nu exista riscul sa va treziti cu o cutie explodata in bucatarie si nici nu trebuie sa stati de paza la aragaz cu lingura de lemn in mana. :)
Ingrediente (si echipamente)
- 1 cutie de lapte condensat (sau mai multe, ideea e ca va iese aproape tot atata dulce de leche cat lapte condensat folositi)
- un vas de sticla termorezistenta
- 1 tava adanca (de roast)
- 1 bucata de folie de aluminiu
- 1 litru de apa fierbinte
- cateva fire de sare de mare (preferabil fleur de sel, dar nu musai)
Preparare (75 min + 3 min de pregatire)
- preincalziti cuptorul (cam 15 min) la 220C
- turnati laptele condensat in vasul de sticla
- amestecati in lapte cele cateva granule de sare si apoi acoperiti vasul cu folie de aluminiu
- puneti vasul in tava adanca si turnati apoi apa fierbinte astfel incat sa ajunga aproximativ pana la jumatatea vasului de sticla
- bagati tava la cuptor pentru cca 75 min, verificand din cand in cand daca mai e apa in tava (daca apa scade prea mult, mai completati)
- in acest timp laptele se va transforma miraculos in dulce de leche, inchizandu-se la culoare si capatand o consistenta mult mai vascoasa
- scoateti tava din cuptor si lasati vasul de sticla sa se raceasca pentru cca 30 min
- dupa ce s-a racit, amestecati usor cu un tel pana se omogenizeaza (partea de la suprafata e usor mai tare, ca o crusta de pudding, si trebuie mixata cu crema) si apoi transferati crema dulce de leche intr-un borcanel si tineti-o la frigider pana ii gasiti o intrebuintare (asta daca reusiti sa scapati de uriasa tentatie de a o manca pe toata imediat :))
Enjoy!