BLOGGERS' NIGHT OUT LA LOFT

Dupa o lunga pauza datorata in principal vacantelor si altor planuri pe care si le face omul vara, saptamana trecuta am reusit sa facem un nou bloggers' night out in formatie cvasi-completa, cu Madalin, Mazi, Ana, Smaranda, Elena, Anca, Lavinia si yours truly (Monica a lipsit la apel pe motiv de raceala, insa se va revansa venind fara masina data viitoare, sa recupereze la shpritz :)).

Reuniunea noastra a avut loc la unul dintre cele mai trendy locuri din peisajul bucurestean (cu bune si cu rele), mai precis la restaurantul - lounge Loft de la parterul Metropolis Center de pe Iancu de Hunedoara (cladirea de caramida rosie de vizavi de Studio Martin, unde se mai afla si Readers Cafe).


Restaurantul este amenajat intr-un corp anexa al cladirii principale, cladire in care pe vremuri a functionat o tipografie, si este amenajat in stil utra-modernist, cu tavan inalt (cu vedere la coloanele instalatiilor de climatizare), cu un design de lumini mai degraba indreptat spre zona de club sau lounge (de unde si numele de restaurant - lounge), cu multe accente purple si verzi (simpatice ochiului, dar spaima aparatului foto, dupa cum puteti vedea si in pozele de mai jos :)), si cu pereti albi pe care seara se proiecteaza imagini din filme.


Desi meniul si tipul de preparate l-ar recomanda in zona de fine dining, patronii (care mai detin si cluburile The Office, restaurantele El Capitan din Snagov si Lot.K din Mamaia) ne-au marturisit ca din cauza dimensiunilor mari ale Loft-ului (peste 150 de persoane), acest deziderat se va mai amana putin, poate pentru un viitor restaurant boutique, cu 10-12 mese, unde executive chef-ul francez Samuel Letorrillec (ajuns in Romania initial ca executive chef la defunctul restaurant Grandeur) sa-si poata arata adevarata maiestrie.

In ceea ce priveste preturile din Loft, acestea sunt in zona premium, adica mari, dar nicidecum cele mai mari din oras, fiind cam pe acelasi palier de pret cu restaurante precum Uptown, Osteria Gioia sau Casa di David, si mult sub preturile din restaurantele hotelurilor de top din Bucuresti.

Unul dintre lucrurile care m-au impresionat placut (si care cred ca nu mai exista in Bucuresti pe altundeva de cand s-a inchis The Ark) este acela ca atmosfera este mai degraba de club decat de restaurant, in principal datorita luminilor si al proiectiilor, al barului lung si luminat dar si al muzicii mixate live de un DJ rezident, care pana spre ora 9-10 seara are un tempo de lounge (gen Hotel Costes, Brazilectro sau Buddha Bar), dupa care urca usor, si ca beat si ca volum, spre zona de club. In plus, in fiecare joi seara (seara in care am fost si noi) are loc un recital de muzica live sustinut de Dax & friends, recital foarte fain si neintruziv, gen cafe concert, la acelasi volum ca muzica de ambianta a clubului.

Seara noastra a inceput cu un pahar de Aperol spritz (o constanta a ultimelor noastre intalniri culinare :)), si desigur, cu multe poze (asa e la masa cu bloggerii culinari, mai mult se pozeaza decat se mananca, deci daca vedeti prin vreo carciuma un grup cu multe DSLR-uri indreptate spre mancare, sa stiti ca noi suntem :)))

Apoi am trecut la consultat meniurile, care sunt o atractie in sine, atat datorita faptului ca fiecare fel este numit dupa un film celebru (Silence of The Lambs, Lawrence of Aarbia, Dr. Zhivago, etc) cat mai ales datorita faptului ca sunt luminoase, aratand exact ca doua iPad-uri unite intr-o coperta de piele, meniuri aduse tocmai din Miami, pe comanda speciala.

Eu am ales o supa de ceapa (buna, dar putin prea dulce si prea fierbinte pentru gustul meu), apoi am impartit cu Ana o terina de foie gras cu fructe confiate si un brittle de ciocolata (absolut geniala), urmata de un rib eye de vita Angus care efectiv se topea in gura (si pe care n-am putut sa-l termin, deoarece am gustat din toate celelalte de pe masa, dar m-a ajutat Madalin) insotit de un piure cu trufe senzational (piureul asta si terina de foie gras sunt printre cele mai bune lucruri din meniurile bucurestene, merita facut un drum pana la Loft si doar pentru ele).

My fellow bloggers au comandat fiecare altceva: crab cake, raviolli, confit de rata, tartar de somon cu blinis...

…tartar de vita cu wedges de cartofi, muschiulet de vita la gratar, risotto cu somon si feta sau turbot cu foie gras si piure cu trufe, toate cele din care am apucat sa gust fiind excelente.

In ceea ce priveste vinul, am fost in unanimitate cand am ales Golem de la Crama Basilescu (una dintre cramele boutique absolut exceptionale), jumatate de masa (inclusiv yours truly) mergand pe varianta rosie (un cupaj de Feteasca Neagra, Cabernet Sauvignon si Merlot), iar cealalta pe varianta alba, un cupaj de Chardonnay, Feteasca Alba si Riesling Italian.

Dupa ce ne-am luptat cu atatea feluri minunate, am fost cat pe ce sa sarim peste desert, insa n-am rezistat tentatiei unor nume precum prajitura Amelie, asa ca ne-am mai desfacut o gaura la curea si ne-am omenit cum se cuvine, care cu creme brulee, care cu sorbet de casa, care cu molten lava cake, si desigur, majoritatea cu respectiva Amelie, care este o prajitura moale, din mousse de ciocolata, invelita intr-o glazura de ciocolata amaruie si asezata intr-o farfurie cu crema de vanilie, o adevarata nebunie, dupa cum puteti vedea si in imaginea de mai jos.

In fine, dupa ce am terminat cu masa, am fost onorati si de niste vizite, incepand cu cea a chef-ului Sam, cu care am schimbat cateva vorbe si pe care ar fi trebuit sa-l vizitam si in bucatarie, dar ne-a deturnat Golemul :)

Apoi ne-a vizitat Charlie Ottley, celebrul star TV din UK venit in Romania pentru avanpremiera documentarului sau despre Transilvania, documentar ce va fi difuzat in premiera pe Travel Channel pe 30 octombrie, cu care am avut o discutie scurta dar extrem de reconfortanta, fiind deosebit de placut sentimentul de a-ti vedea tara povestita si apreciata de un strain cu totul si cu totul cu alti ochi decat am face-o noi, motiv pentru care va recomand calduros sa nu ratati documentarul cu princina.

In final, cand majoritatea grupului se retrasese deja catre vastele apartamente, am primit si o vizita neasteptata din partea unui urias crab din Alaska (cam cat un copil mai mic, dupa cum spunea Ion, unul dintre patroni), cat se poate de viu si de atent la noi (ne urmarea fiecare miscare cu ochisorii aia mici si misca usor din clesti, cred ca se pregatea sa-si faca rost de niste degete :)), crab care nu este in meniul de baza, dar cu care iti poti da intalnire la ceas de seara pentru o suma modica de cca 300eur, suma care poate parea mare, insa am aflat ca acelasi crab costa minim 3000eur intr-un restaurant din Franta, asa ca daca vreti vreodata sa faceti o aroganta, acum stiti ce si cum.

In loc de concluzie, Loft este un loc deosebit in peisajul relativ trist al carciumilor bucurestene, cu un meniu tinzand catre fine dining si cu o atmosfera de club, unde nu prea merge sa-ti scoti parintii la masa, dar unde trebuie neaparat sa ajungi macar o data (musai cu rezervare, ca seara este packed!), chiar si doar pentru terina de foie gras si pentru piureul de trufe, sau macar pentru meniul de pranz, care, dupa cum vedeti mai jos, este mult mai prietenos cu buzunarul, fara s-o ia insa pe panta restaurantelor care tintesc corporatistii iesiti in pauza de masa cu meniuri tip "20 de lei pentru trei feluri".

Enjoy!