YORK TEST, TESTUL DE INTOLERANTA ALIMENTARA

Cand am fost invitat acum ceva vreme de catre prietenii de la Rogalski - Grigoriu sa fac testul de intoleranta alimentara York Test pentru ca apoi sa va povestesc pe blog experienta mea, trebuie sa recunosc ca am avut ceva rezerve, si asta in primul rand datorita faptului ca eu unul sunt oarecum analizofob (mi-a luat 6 ani sa-mi fac un set de analize, si ala doar pentru ca era musai la ceva acte :)) si mi se pare foarte neplacut sentimentul de a astepta niste rezultate care pot fi nasoale, asa ca daca ar fi mereu dupa mine, as prefera sa ma bazez pe statistica si sa presupun ca ma incadrez in media nationala la colesterol, de exemplu. :))

In al doilea rand, simplu fapt ca era vorba despre un test de intoleranta alimentara care s-ar fi putut solda cu rezultate de genul "esti intolerant la gluten, carne sau fructe de mare" mi s-a parut o asa amenintare pentru viata mea de foodie incat eram mai, mai sa zic pas, dar dupa lupte seculare care au durat cam o zi am decis sa-mi iau inima-n dinti si sa trimit o picatura de sange la analiza tocmai in UK, in speranta ca totusi o sa-mi iasa un rezultat ok, sau cel putin nu foarte rau.

Inainte sa va spun ce mi-a iesit la drum de seara in picatura de sange recoltat, vreau sa va povestesc pe scurt despre ce este vorba cu acest York Test si de ce este el atat de faimos in lumea larga, evident, cu recomandarea de a citi voi mai multe pe larg aici.


Confuzia cea mai des intalnita in cazul acestui tip de test este aceea intre intoleranta alimentara si alergia la anumite alimente. Practic, desi ele sunt inrudite si ambele produc efecte neplacute omului, diferenta dintre cele doua este destul de semnificativa, alergiile manifestandu-se in general foarte puternic si imediat, putand avea consecinte grave de tot in cazul in care sunt ignorate, in vreme ce intolerantele alimentare sunt mult mai parsive, actionand tacut pe sub nivelul radarului, cu efecte mai mici dar constante care pot duce la simptome precum oboseala cronica, insomnia, depresia, probleme ale aparatului digestiv (indigestia, constipatia, balonarea, etc), probleme ale pielii, probleme de greutate (obezitate, variatii mari in greutate, etc) si multe alte chestii destul de serioase.

Daca vreti, o alergie este precum o teava sparta la vedere, care produce efecte negative la o scara mai mare si intr-un timp scurt (indundatia), in vreme ce intoleranta alimentara este precum o teava fisurata intr-un perete, care produce efecte negative (igrasie, mucegai, mirosuri neplacute, corodarea instalatiei electrice, umflarea parchetului, etc, etc) intr-un timp mai indelungat si fara o legatura cauza - efect imediat evidenta si astfel tratabila.

Revenind la York Test, acesta analizeaza prezenta in sange a unor anticorpi specifici pentru 113 tipuri de alimente uzuale, producand ca rezultat un asa numit "semafor" al intolerantelor, cu cele trei zone, verde (alimente perfect tolerate), galbena (alimente la limita intolerantei) si rosie (alimente cu un grad de intoleranta semnificativa), cea din urma avand si patru grade de gravitate ale intolerantei respective, de la +1 (cea mai usoara) la +4 (cea mai severa).

Testul se face extrem de simplu, prin recoltarea unei picaturi de sange cu ajutorul unui kit steril, procedura care pentru cei din Bucuresti se aplica in elegantul cabinet de pe Calea Dorobanti 42 (blocul Zodiac) si este urmata de expedierea probei spre analiza la un laborator din Marea Britanie, de unde se primeste apoi si rezultatul personalizat. Desi la prima vedere pretul acestui test este destul de mare (in jur de 1600 de lei), el include de fapt un intreg pachet de servicii ulterioare, inclusiv un plan de alimentatie stabilit impreuna cu un medic nutritionist in functie de rezultatele testului, precum si o monitorizare ulterioara a evolutiei, servicii care insumate duc pretul testului intr-o zona mai mult decat acceptabila.

Acum ca v-am povestit pe scurt cum sta treaba cu York Testul in teorie, haideti sa vedem ce rezultat mi-a iesit mie in practica, rezultat care initial m-a depresat atat de tare incat era cat pe ce sa-l ignor si sa ma fac ca n-am facut testul. :))

Ei bine, dintre toate 113 chestiile care ar fi putut sa-mi dea un rezultat negativ in York Test, singura cu intoleranta in zona rosie s-a gasit sa fie tocmai drojdia, aceasta micro-ciuperca simpatica, vinovata cam de tot ce-i bun pe lumea asta, precum painea (si toate celelalte aluaturi dospite, ca tot vroiam sa ma apuc mai serios de brutarit… :)), vinul (ah, ză horror! kill me now… :)), berea (tocmai vara sa-mi faca mie sangele meu una ca asta?), branza fermentata (pai acum daca tot nu se poate vin, la ce-ti mai trebuie si branza… :)), otetul (daca tot nu mai bei, nu mai e nevoie nici de acritura dimineata… :)) sau sosul de soia (ca poate era prea multa mancare asiatica pe blog… :))

Din fericire insa, m-am dus sa stau de vorba cu doctorul nutritionist de la cabinet, care mi-a explicat ca intoleranta mea poate fi reparata prin eliminarea drojdiei din alimentatie pentru o perioada de 6-8 saptamani, urmata de o reintroducere treptata, cat sa-si produca organismul anticorpii necesari, asa ca am decis (cu ceva durere in suflet, ce-i drept) sa-i ascult sfatul si sa exclud drojdia din alimentatie pana la inceputul lui august si sa urmez in paralel si un regim alimentar menit sa ma readuca in forma care m-a consacrat inainte sa ma las de fumat, desigur, toate acestea impreuna cu un program de sport (de doua ori pe saptamana la sala si cat mai des posibil la squash), regim despre care pot sa va spun ca a avut rezultate spectaculoase chiar dupa prima saptamana (o sa revin insa cu un post pe aceasta tema dupa prima luna, cand o sa am niste rezultate mai relevante).

In ceea ce priveste activitatea mea culinara viitoare puteti sa stati linistiti deoarece va asigur ca aceasta nu va avea de suferit, ba chiar din contra, ea se va imbogati cu niste retete (precum cateva tipuri de paine fara drojdie, de exemplu) menite sa-i ajute pe cei cu aceeasi intoleranta ca mine, asa ca stay tunned pentru detalii :).

In loc de incheiere vreau doar sa va mai spun ca in mod surprinzator pentru mine, se pare ca sampania si prosecco-ul au un nivel foarte redus de drojdie, la fel si vodka sau tequilla, ceea ce inseamna ca viata mea n-o sa fie chiar asa de trista in lunile astea de regim. :)

Va urma.