COOKING EXPERIENCE CU ELECTROLUX

Dupa cum va spuneam in postul anterior, in perioada asta m-au cam coplesit diverse treburi, motiv pentru care n-am apucat sa va povestesc mai nimic din aventurile culinare recente, situatie pe care incerc s-o remediez pe cat imi sta in putinta, mai ales ca unele din aceste aventuri au fost absolut remarcabile si demne de povestit, precum recenta experienta de group cooking, experienta despre care o sa va povestesc in cele ce urmeaza.

Pe scurt, acum vreo doua saptamani, pe vremea cand inca ne mai alergau pinguinii pe strada si ne crapau mainile de frig de la joaca cu racleta pe parbrizul inghetat, am fost invitat Lowe PR (acum GolinHarris) si Electrolux la o sesiune de cooking in grup la clubul Cortina din Corbeanca, alaturi de my fellow food bloggers Elena si Mihai. Stiind de aceasta experienta de la Cookie si de la Lavinia, am acceptat imediat, fiind convins ca o sa fie o aventura foarte distractiva si interesanta, si, evident, nu m-am inselat.

[Aici o sa imi permit o mica paranteza, deoarece in ultima vreme am tot avut parte de diverse propuneri si solicitari din diverse parti, propuneri pe care, spre deosebire de cea de fata, le-am refuzat in mare parte pe motiv de totala nepotrivire de caracter (asta ca sa fiu elegant), asa ca cele ce urmeaza pot folosi si ca material didactic de tip "asa da" pentru cine isi va propune sa ma abordeze in viitor (recomandare valabila si pentru cine doreste sa-i abordeze pe my fellow foodies, autori de quality food blogging, de altfel).]

Practic, dupa ce ne-am ales fiecare ce ne-am propus sa gatim, fetele de la agentie s-au ocupat de toate ingredientele, care ne asteptau cuminti, aliniate ca pentru photo shooting (pfuai, sa tot gatesti asa! ladies, daca cititi acest post va astept pe post de sous chef neremunerat cand vreti voi :)), iar prietenii de la Electrolux au dotat bucataria spatioasa si livingul uneia dintre vilele de la Cortina (un loc foarte fain pentru nunti, btw :)) cu multe plite si cuptoare, care mai de care mai sclipitoare si mai intimidante, cu setarile lor electronice si plitele cu inductie pentru care am avut nevoie de ceva asistenta tehnica pana le-am dat de capat.

Dupa ce am admirat vila, ne-am pozat cu electrocasnicele si ne-am omenit cu o gustarica, am trecut in bloc la treaba, timpul fiind limitat la aproximativ o ora, deoarece trebuia sa mai si mancam toate chestiile pe care urma sa le pregatim. Desigur, momentul in care au aparut si sticlele de vin printre noi, treaba a inceput sa mearga si mai unsa, in cazul nostru aplicandu-se perfect principiul Juliei Child care spunea ca "I enjoy cooking with wine, sometimes I even put it in the food I'm cooking" (Anna, thanx for the quote :))

Responsabile cu ridicatul moralului prin metode bahice au fost Mazi (de partea agentiei) si Carmen Georgescu de la Electrolux, unul dintre cei mai simpatici marketing managers cu care mi-a fost dat sa ma intalnesc de-a lungul anilor (I had my fair share of them, trust me :)). De altfel Carmen a fost cat se poate de implicata in tot procesul, de la asistenta de specialitate (plitele cu inductie si cuptoarele cu multe butonase pot fi o adevarata provocare pentru profani, parol! :)) pana la controlul tehnic de calitate al bucatelor pregatite de noi, bucate pe care le-a degustat fara mila in timpul programului :))

In timp ce noi roboteam care mai de care, jumatatile noastre mai bune se ocupau (alaturi de Mazi) cu imortalizarea momentelor istorice, motiv pentru care le multumesc pe aceasta cale, deoarece noi n-am fi avut timp si de facut poze (btw, pozele din postul de fata sunt luate la gramada de pe cele trei aparate).

Despre aparatura Electrolux pot sa va spun ca este foarte moderna si interesanta, poate putin prea moderna pentru gustul meu, deoarece dat fiind timpul scurt de acomodare, eu unul nu prea m-am impacat cu plita cu inductie (daca nu vad flacara mi-e greu sa imi dau seama cat trebuie ajustata caldura), iar la cuptorul ultramodern cu ventilatie si cu temperatura pana la 300C am avut surpriza sa mi se coaca prima tura de pasteis in 4 minute in loc de 17, precum la cuptorul meu basic de acasa, de era sa ma fac de ras in fata onoratei audiente daca nu eram atent. :)

In fine, dupa lupte seculare care au durat cam o ora, am reusit sa terminam meniul de cina, meniu care a constat din supa de mustar cu crutoane de bacon si pasteis de nata (pregatite de mine), rulouri de pui cu rosii si bacon si clatite cu gorgonzola (pregatite de Mihai) si biryani cu creveti si raita cu morcovi (pregatite de Elena).

Cea mai faina parte a intregii seri a fost insa cina in sine, deoarece ne-am asezat la masa cu totii si ne-am omenit cum se cuvine pret de cateva ore, de nu ne mai dadeam dusi acasa, si asta mai ales din cauza companiei deosebit de agreabile care a incununat o seara memorabila.

Thanks! :)