GÜLLAÇ, DELICIUL SULTANILOR

Povestea acestei prajituri minunate a inceput pentru mine acum ceva vreme, cand am vazut-o prezentata pe unul din canalele de travel un show (cred ca era vorba de Feast Bazaar, dar nu sunt sigur), si, oricat de ciudat ar parea, the lovely wife a declarat-o on the spot prajitura ei preferata chiar inainte de a o gusta, ceea ce banuiesc ca vi se va inampla si voua dupa ce veti termina de citit acest post, dar sa nu anticipam :)

Numele güllaç (pronuntat "ghiulaci") vine de la combinatia intre gül (trandafir) si aş (mancare), fiind o versiune abreviata pentru güllü aş (mancare cu trandafiri, in traducere aproximativa), versiune care a intrat practic in vocabular in aceasta forma.

Aceasta prajitura este o specialitate preparata si servita in special de Ramadan, deoarece este considerata light (well, chiar este foarte light prin comparatie cu celelalte dulciuri turcesti, dar sa n-o luati ca baza pentru vreo dieta ca v-ati ars :)) si de aceea se serveste ca desert in cadrul ospatului monstruos ce urmeaza postului negru din timpul zilei.

Güllaç-ul este in esenta o prajitura foarte simpla, care nu necesita gatire propriu-zisa ci doar asamblare, ingredientul de baza fiind foile de güllaç, extrem de subtiri, aproape transparente, facute din amidon si faina (ca textura sunt foarte similare cu hartia de orez folosita la spring rolls). Acestea se fabrica manual, turnand cate un polonic de solutie de amidon, faina si apa peste o tigaie fierbinte si bombata, care arata exact ca un wok intors invers, dupa care desprinzand folie astfel rezultate (prin evaporarea apei) si punandu-le la uscat.

Prepararea in sine este cat se poate de simpla si de straight forward si poate fi facuta de oricine, indiferent de ce talent culinar are in dotare. Desigur, eu am tendinta sa spun asta despre foarte multe retete (si de cele mai multe ori chiar vorbesc seros :)), dar in acest caz chiar va garantez cu mana pe cravata de pionier ca n-aveti nevoie de nicio experienta anterioara ca sa va reuseasca aceasta minune de desert.

Si ca sa va mai motivez putin, o sa va incerc sa va povestesc cam ce gust are. In primul rand, este un desert rece (se serveste direct de la frigider), si astfel este foarte racoros (pentru inceput, ganditi-va la un orez cu lapte, dar nu facut terci, ci cu boabele tari :)). Apoi este aromata cu apa de trandafiri, chestie care in combinatie cu laptele dulce mie imi aduce instant aminte de copilarie, cand mancam la micul dejun felii de paine unse cu unt si cu dulceata de trandafiri facuta in casa alaturi de o cana mare de lapte rece. In fine, are o combinatie de fistic si alune prajite care ii aduc atat un crunch cat si un hint de gust clasic de prajitura de casa.

Ah, si era sa uit de prospetimea adusa de boabele de rodie presarate pe deasupra (asta ca sa nu mai zic de ce bine arata in farfurie combinatia de alb imaculat cu verde crud si cu rosu aprins :)) si de faptul ca se pastreaza perfect in frigider pentru aproape o saptamana, asta daca rezistati sa n-o devorati in prima zi.

Ok, cred ca v-am povestit destul, asa ca hai sa trecem la treaba. :)

Ingrediente (pentru cca 15-20 de portii, in functie de cat sunteti de generosi :))

- 1 pachet de foi de güllaç, ce contine 15 foi de diametru cca 35-40cm, care costa 30 in jur de de lei
[NOTA: eu le-am luat de la Macelaria Kasap de pe Jiului, unde nu le aveau in stoc, dar patronul (sa traiti, sefu'! :)) mi le-a obtinut in cateva ore de la alti tovarasi de-ai lui cu bacanii arabesti, asa ca your safest bet este sa va duceti la cel mai apropiat magazin arabesc sau turcesc si sa intrebati de güllaç, ca sigur se rezolva; however, daca nu reusiti, se pot inlocui cu foi de orez, din acelea folosite la spring rolls, pe care le gasiti la Selgros, la Mega Image sau pe la magazinele chinezesti]
- 2 litri de lapte (eu am folosit lapte cu 3.5% grasime, dar voi puteti folosi si un lapte mai light, daca vreti sa va amagiti :))
- 600g de zahar
- 3-4 linguri de apa de trandafiri (tot de la magazinele arabesti, costa cca 15-17 lei sticla de 300ml)
- 200g de alune de padure crude si nesarate (pentru umplutura; aici puteti folosi si migdale sau nuci, dar daca folositi nuci, acestea vor colora relativ rapid prajitura, asa ca va trebui s-o mancati repede)
- 100g de fistic crud si nesarat (de la Metro), pentru decorare
- 1 rodie pentru decorare (alternativ puteti folosi visine sau cirese confiate sau pescuite din dulceata sau din visinata, sau chiar fragi, ca tot am vazut la Piata 1 Mai :))
[NOTA: din ingredientele de mai sus mie mi-au iesit doua tavi, una mare si dreptunghiulara, si alta rotunda si putin mai mica, dar voi puteti adapta cantitatile si pentru mai putin, desi ar fi pacat, ca sigur o sa regretati ca n-ati facut mai mult güllaç, trust me :)]

Preparare (30 min + 2-3 ore de lasat la rece inainte de a o servi)
- pentru inceput puneti laptele pe foc intr-o oala mare si turnati zaharul si apa de trandafiri, amestecand permanent pana ce zaharul se dizolva complet (atentie sa nu va dea in foc, pentru ca e o experienta foarte messy) iar laptele se incalzeste bine (cca 5-6 min la foc mare)

- cat timp lasati laptele la racit (trebuie sa ajunga la o temperatura calduta, nu fierbinte, caci altfel va dizolva folie de güllaç), puneti alunele intr-o tava si bagati-le la cuptorul preincalzit la 180C pentru 5-6 minute, dupa care lasati-le sa se raceasca putin si zdrobiti-le in mojar sau in rasnita / robot.

- turnati un polonic de lapte cald pe fundul vasului si apoi asezati prima foaie de güllaç (eu am taiat foile cu foarfeca exact pe dimensiunea tavilor, iar resturile le-am folosit ca pe foi separate) si turnati inca un polonic de lapte peste foaie, cat sa se umezeasca bine (nu trebuie s-o acoperiti complet cu lapte, cat sa pluteasca, dar nici s-o lasati prea uscata)

- repetati operatiunea cu inca 3-4 foi (care de fapt se numara dublu, daca tava e mai mica si le puneti taiate, in doua straturi) fara sa va ingrijorati prea tare de designul foilor din tava (doar sa nu ramana uscate sau sa iasa din tava, in rest e ok; oricum, dupa ce se inmoaie putin, le puteti plia si aranja mai bine)
- acum presarati in strat uniform alunele de padure sau migdalele prajite si macinate, si eventual adaugati si o mana de stafide aurii, ca n-are ce sa strice miscarea asta :))

- dupa ce ati intins umplutura de alune, continuati miscarea cu foile si laptele folosind un numar egal de foi cu cel folosit in prima parte (restul de 5-6 foi din pachet se pot pastra pentru mai tarziu sau se pot folosi in alta tava) si apoi turnati inca 2-3 polonice de lapte peste, cat sa se inmoaie bine güllaç-ul, acoperiti apoi tava cu folie de plastic si bagati-o la frigider pentru cateva ore (sau chiar peste noapte, daca aveti rabdare)

- cat sta güllaç-ul la frigider, puteti pregati fisticul si rodia pentru ornare, dupa cum urmeaza: fisticul se curata de coaja si de cat mai mult din membrana care acopera miezul (daca nu-l gasiti deja curatat) si apoi se prajeste la cuptor la fel ca alunele (5-6 min la 180C) iar rodia se cresteaza usor in lungime de patru ori (ca si cum ati taia-o in sferturi, dar cu grija sa taiati doar coaja, nu si miezul, ca altfel va colorati beton :)) dupa ce i s-a decupat varful (un disc de cca 1cm), apoi se rupe, scufundata complet intr-un vas cu apa rece si se curata semintele din membrane, tot sub apa; astfel, acestea raman intacte si nu murdaresc toata bucataria, plus ca se duc usor la fundul vasului, in vreme ce membranele raman la suprafata
- dupa ce güllaç-ul a absorbit complet laptele de deasupra (o sa arate cam ca un servet foarte incretit) il puteti taia in felii (cu un cutit ascutit) si servi decorat cu fistic pisat si boabe de rodie

Enjoy!