PRIMA MEA PAINE DE CASA (DUPA METODA FARA FRAMANTARE)

Pana sa-mi fac timp sa ma apuc de scris povestile din Franta, vreau sa va impartasesc pe scurt prima mea experienta cu painea de casa, care s-a soldat cu un rezultat surprinzator de bun fata de asteptarile mele, mai ales pentru o prima incercare. Briefly, am ales sa incep aventura mea in ale coptului painii cu celebra "no knead bread" reteta facuta populara de catre New York Times in 2006.

Popularitatea acestei retete vine din faptul ca neavand nevoie de framatare, este atat de simplu de realizat incat efectiv poate fi facuta de oricine cu rezultate cel putin decente, daca nu chiar spectaculoase. Practic, simplificand la maxim aceasta metoda tot ce aveti de facut pentru a obtine o paine din aia de casa, cu coaja groasa si crocanta si miezul moale si cu gauri mari (feel free sa va ploua-n gura in acest moment :))) este sa amestecati ingredientele, sa le lasati peste noapte la dospit si apoi sa le bagati la cuptor intr-o oala de fonta cu capac.

Ca fapt divers, un side effect neasteptat al popularitatii acestei retete a fost un val masiv de disparitii subite ale butoanelor de pe capacele oalelor de fonta de prin magazinele americane, acest fenomen fiind explicat prin folosirea intensiva a oalelor de fonta pentru coacerea painii la cuptor, oale ale caror butoane (knobs, ma rog, chestia aia de care apuci capacul, v-ati prins voi) tind sa se arda in timpul procesului, pentru ca mai apoi sa fie inlocuite de americanii inventivi (si zgarciomani) cu unele noi, desurubate pe sest de la alte oale de fonta de pe rafturi. :)

Deoarece metoda este explicata exhaustiv si cu mult background info intr-un excelent post de pe blogul lui Dan (post pe care de altfel l-am folosit si eu drept suport) n-o sa mai repet aici toate aspectele tehnice ale procesului, ci doar esentialul (plus niste note de-ale mele), insa va recomand calduros sa cititi postul cu pricina deoarece e foarte instructiv si in plus mai are si o parte de troubleshooting, priceless in caz ca ceva merge prost.

Ingrediente (pentru o paine "mica", de 700g, care e de fapt cam cat doua franzele normale :)):
- 3 cani de faina 650 sau 550 [NOTA: eu am folosit un pahar gradat in cups pt masurare precum si faina 000, motiv pentru care painea a iesit ceva mai umeda]
- 1.5 cani de apa [NOTA: cu aceeasi masura ca la faina]
- 1 jumatate de lingurita de drojdie uscata {NOTA: eu am folosit Pakmaya la pliculet]
- 1 lingurita de sare [NOTA: next time o sa pun 2, ca mi s-a parut putin nesarata in the end]
- 1 oala de fonta mare [NOTA: o trec la ingrediente ca e musai pentru painea asta; daca n-aveti, va recomand calduros oala ovala de la Ikea, care costa 199 de lei si este perfecta si pentru alte chestiuni, gen coq au vin sau ossobuco; desigur, va puteti lua si o oala de la Le Creuset, care face acelasi lucru dar la un pret de cam 4-5 ori mai mare; in plus, butonul oalei Ikea e turnat direct cu capacul, nu e insurubat ca la Le Creuset, asa ca nici n-aveti nevoie de antrenament la ciordit butoane de la Sara Blu, mai ales ca aia au doar vreo 4 oale cu totul si cred ca stau cu ochiul pe ele ca pe butelie :)))]

Preparare (1 ora + cca 24 de ore de lasat la dospit):
- puneti faina intr-un bol si amestecati-o cu sarea si drojdia, dupa care adaugati progresiv apa amestecand cu o lingura de lemn pana se incorporeaza toata faina si obtineti un aluat foarte moale si lipicios

- acoperiti bolul cu un prosop de bucatarie umed si lasati-l peste noapte sa dospeasca la temperatura camerei, undeva unde sa nu va incurce [NOTA: Dan l-a pus in cuptorul stins, iar eu l-am pus in semineu, ca in cuptor era plin de tigai si tavi si mi-era lene sa le scot :)]

- dupa cele (minim) 24 de ore de dospit, varsati aluatul (care va arata ca in imaginea de mai sus, crescut cu si bubbles on top) pe un blat pe care ati presarat faina si masati-l un pic, cat sa iasa gazele, dupa care impachetati-l (ca pe un plic) si acoperiti-l din nou cu un prosop de bucatarie umed, ca sa mai creasca putin pana se incinge cuptorul [NOTA: mie mi s-a lipit groaznic de mana, deoarece avea prea multa apa, aparent din cauza fainii 000 care absoarbe mai putin lichid decat cea 650 sau 550, motiv pt care am mai pus cam o mana de faina, cat sa pot lucra cat de cat cu aluatul]

- dati drumul la cuptor pe pozitia maxima si puneti oala de fonta in el, sa se incinga bine pret de vreo jumatate de ora
- scoateti oala din cuptor si turnati aluatul in ea (acum puteti sa-i presarati si niste seminte on top sau sa-i crestati usor coaja, ca sa se deschida frumos cand se coace)

- bagati oala la cuptor cu capacul pus si lasati-o 30 de min la 220C

- dupa 30 de min scoateti capacul si reduceti usor puterea cuptorului pana pe la 180C [NOTA: capacul arde rau, puneti-l pe un fund de lemn sa se raceasca si aveti grija sa nu puneti mana pe el din greseala, ca altfel o sa vi se ia si de paine si de orice altceva, trust me :)]

- mai lasati-o inca 20 de min fara capac, sa se rumeneasca coaja [NOTA: dupa cum vedeti mai jos, mie nu mi s-a rumenit foarte tare, most likely din cauza fainii 000]

- scoateti oala din cuptor si rasturnati painea pe un fund de lemn, dupa care transferati-o pe un gratar ca sa se raceasca vreo ora (don't cheat ca altfel va fi umeda si cleioasa la mijloc) [NOTA: in acest moment mie mi-au sarit mai toate semintele de susan de pe coaja, da' le-am strans si le-am ciugulit din palma separat, ca era pacat de ele, asa prajite si gustoase :))]

- in acest moment puteti sa taiati painea si sa incercati sa rezistati sa n-o mancati pe toata pe loc (eu am rezistat cu greu, dar m-am oprit la o felie (plus un colt :)) cu niste ulei de masline, ca sunt in penitente dupa desfraul culinar din Franta :))

Enjoy!