Programul arata cam asa si l-am gasit la o agentie din UK specializata in gourmet travel.
At our “Mas” – a wonderful former farmhouse, now superb Relais & Châteaux hotel – you can enjoy the undivided attention of our Michelin-starred chef. A weekend of culinary wizardry awaits where you will shop at food markets, cook, learn to present, taste exquisite wines – even eat at the chef’s table. And all in the deliciously luxurious surroundings of a hotel that overlooks some of the finest countryside in the south of France.
Chef Serge first accompanies guests to Cannes market. Pick whatever you like, then, “I will show you how to create a dinner party to impress your friends.” Guidance is always at hand.
Back at the kitchen the ingredients are sized up. Ceps are sliced and drizzled with lemon oil, tuna is transformed into sushi with aubergine caviar, tomatoes seared with rosemary and garlic and topped with gazpacho of scallops. Guests watch, try, interrogate. The key to success, it seems, is to keep it simple – and it’s no myth that it’s all in the presentation. “People come to pick your secrets and find out why yours is so good. With nothing we are able to do something in a few minutes.” says Serge. “We show how, but also we answer questions.”
Serge inspires, but more importantly he gives you confidence. He also enjoys himself: “It’s supposed to be a game, we need to have some fun to progress.” Dining at the chef’s table in the kitchen is like having front row seats at the theatre, where no two nights will ever be the same. Each of the eight courses is served to your table by the chef himself. Meanwhile, the whirlwind of activity around you not only whets your appetite, but also gives a unique insight into how each dish is created. The sommelier matches wines to every course.
Food is lavish, elaborate and served with true French flourish; dining is a ritual, and one not to be rushed. Of course wine is an important part of a gourmet weekend, and a wine tasting with Dennis, the sommelier, introduces a new set of sensations to the palette. A selection of six or so wines from the surrounding area bring with them a full range of flavours: Dennis is on hand for background information, explaining why each is unique and what you should expect from it. Here is one of the few places in the area that serves Abbaye de Lérins. Produced by monks who live on Saint Honorat island just off Cannes, only 35,000 bottles in
total are available each year.
The hotel sits in the medieval village of Mougins. With its winding streets crowded with cafés, restaurants and boutiques it is as pretty as a picture. Grasse is less than half an hour away, best known for its perfumeries, and where the famous flower market is held every morning. The old town of Antibes is a hub of wonderful eateries, and if you have the time, winding along the coast of the Cote d’Azur for a bit of glitz and glam is a real treat.
Between pastry making and olive oil tasting it’s hard to find the time to indulge in all that Le Mas Candille has to offer. The infinity pool is spectacular, with an amazing view over to Grasse it’s the perfect place to relax. For the ultimate pampering moment a treatment at the Shiseido spa is the perfect end to the weekend.
These three perfect days offers much more than a chance to brush up on your kitchen skills; on top of the top tips gleaned from Serge, you will eat, drink and make merry – and the fabulous location really is the icing on a very delicious cake.
Sarbatori Fericite si see you next week! :)
Atentie ca la astfel de scoli ei aleg calea usoara si e posibil sa va plictisiti. Puneti-l la incercate, jucati-va cu el, ca altfel ei fac totul pe banda rulanta, e doar o chestie comerciala ptr. voi.
RăspundețiȘtergereOricum, de-abia astept reportajul de revenire. Drum bun si vreme buna.
Nu e scoala, ci mai degraba o joaca in bucatarie, dar cu un chef Michelin. Plus shopping la Cannes, da' de ceapa, rosii, etc :))
RăspundețiȘtergerece-o sa va mai chinuiti voi acolo cu chef Serge, nasol de tot. sint negru-verzui de invidie. enjoy and write back!
RăspundețiȘtergereEu sper doar sa vorbeasca si engleza musiu Serge, ca altfel o sa ne distram teribil cu ramasitele noastre de franceza :))
RăspundețiȘtergereIiiii ia-ma si pe miiine. Va traduc eu din francais! :)
RăspundețiȘtergereDrum bun, distractie placuta si Paste fericit!
drum bun, distractie placuta si fiti des bonnes fourchettes, nu numai des toques blanches :), ca sa ne povestiti la intoarcere.
RăspundețiȘtergerePrima victorie: avem free wifi la hotel! :) Prima infrangere: taxiul de la aeroportul din Nisa pana la hotel a costat mai mult ca Blue Airul pana la Nisa :))
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereenjoy ur vacation! cu poze va rugam!
Distractie placuta si Sarbatori fericite!
RăspundețiȘtergereSo far, experienta (gourmet dinner si cooking with the chef) a fost wow! Urmeaza wine tasting si gourmet 8 course dinner. :)
RăspundețiȘtergereAsteptam detalii :)
RăspundețiȘtergerehai cu povestea, dood
RăspundețiȘtergeretinand cont ca am "material" de vreo 5 episoade si timp lipsa la greu, e posibil sa mai dureze putin :)
RăspundețiȘtergereFlorin am citit cometariu tau, pe Metropoam, despre restaurantul Ginger si ne simtim datori sa iti dam cateva detalii.
RăspundețiȘtergereMaine, 11 aprilie intre orele 7-10 la PRO TV, in cadrul emisiunii de stiri este un scurt reportaj despre felul in care este decorat restaurantul Ginger prezentat nu ca o oroare, ci ca ceva original. La intrebarea reporterului cum este apreciata decoratiunea noastra interioara, mai ales prezenta tablourilor, am raspuns foarte sincer ca unii considera acest lucru drept ceva original si frumos, iar altii se exprima ca fiind un kitch.
Iti respectam parerile in ceea ce priveste mizerabilele decoratiunile interioare, dar cu cateva precizari: ca ce avem noi pe jos sunt bucati de marmura (si nu travertin) in 8 culori. Ne-am inspirat la constituirea modelului de pe pardoseala din niste lucrari cubiste ale artistilor plastici Sol Lewitt si Miranda Parker si nu de la vreo gara, cum ai crezut tu. Tablourile de pe pereti sunt ale unor pictori contemporani, membri ai Asociatie artistilor plastici din Bucuresti care au la noi expozitie permanenta. Ti-au scapat cu desavarsire tablourile de la intrare ale lui Rudolph Schweitzer - Cumpana, Nicolae Vermont, Adam Baltatu si Ionescu Sin, toti reprezentati la Muzeul National de Arta.
Suntem, totusi, un restaurant si ne concentram mai mult pe gastronomie decat pe design. Ne bucuram ca mancarea ti s-a parut pasabila. Ar fi fost tragic daca mancarea era o oroare si designul pasabil.
In ceea ce priveste vinurile, restaurantul Ginger este si va ramane inca o vreme restaurantul cu cea mai mare si valoroasa lista de vinuri din Romania. Faptul ca nu avem decat un singur soi de vin la pahar este foarte explicabil. Este un vin facut special pentru noi si nu un vin ordinar, cumparat la vrac care, odata, desfacut se oxideaza in cateve zile.
Este, intr-adevar, regretabil ca multi consumatori nu inteleg sa respecte statutul spatiilor pentru fumatori si nefumatori, punandu-ne, de multe ori, in situatii delicate.
Problema cu cardul se pare ca a fost neintelegere din partea ospatarilor, dar noi primim curent plati cu cardul.
Oricum, multumim pentru partile pozitive semnalate si iti promitem ca nu vom comenta niciodata nici arta ta culinara, nici cunostintele tale in acest domeniu dupa ce ai mancat la noi "ceva cu macaron". Noi avem chiar macaron, o specialitate ce tine de arta culinara franceza... dar te poti informa mai mult pe internet.
PS: daca vrei sa vezi un design de restaurant mai de oroare ca al nostru intra pe internet la El Bulli, restaurantul numarul 1 in ultimii 5 ani care, din pacate, s-a inchis de curand, probabil, unora neplacandu-le designul restaurantului.
Draga Cesar,
RăspundețiȘtergereMa bucura faptul ca un patron de restaurant este atent la ce se comenteaza in media online despre propria afacere si ca isi face timp sa raspunda comentariilor negative, dar in acelasi timp ma intristeaza ca aceste raspunsuri sunt pline de ironie si rautate, fapt care atesta ca in esenta n-ai inteles nimic si ca tu crezi sincer ca lumea e pur si simplu rea sau incompetenta in a lansa judecati de valoare asupra muncii tale, in vreme ce tu esti perfect.
As putea sa-ti contra-argumentez punct cu punct la fiecare dintre justificarile tale de mai sus, as putea sa-ti spun ca si Irinel sau Tantareanu si-au pus pe pereti fresce de Sabin Balasa, sau sa iti atrag atentia ca vin la pahar nu inseamna vin la vrac (decat poate la voi, chiar daca e custom made), dar o sa ma opresc la a iti sesiza ca acest blog este unul personal, avand caracter de hobby si nicidecum de autoritate culinara sau de arta gastronomica, in vreme de restaurantul tau este o afacere care se adreseaza clientilor care vin la tine sa plateasca, motiv pentru care au dreptul sa isi exprime nemultumirile, in caz ca ele exista.
Asa cum am spus si in comentariul de pe Metropotam, mancarea voastra este peste medie, ceea ce e admirabil in Bucuresti, unde cred ca poti sa numeri pe degete restaurantele care intra in aceasta categorie, dar din pacate acest aspect nu este suficient, deoarece nu sunteti firma de catering cu home delivery, ci un loc unde vine lumea sa se simta bine, iar aici serviciile, decorul si ambianta au un rol foarte important, lucru pe care tu se pare ca n-ai reusit sa-l intelegi daca te ascunzi in spatele unor justificari penibile precum cea de mai sus sau te bazezi pe un endorsement precum cel al stirilor PRO TV.
Cat despre comparatia cu El Bulli, da-mi voie sa zambesc usor si sa nu fac niciun comentariu :)
Toate cele minunate,
Florin
bai, asta, mothercooker, cu lahmagiunu tau, cum ti-ai permis tu sa critici operele unor MEMBRII AI UNIUNII ARTISTILOR PLASTICI?
RăspundețiȘtergerem-am stricat de ris la comentariile despre ginger, atit aici cit si pe metropotam... e incredibil ce legiune de "fani" si-au construit. te-au urmarit online si ti-au dezvaluit afacerile murdare ca sa iti demonstreze incompetenta... de parca numai critici de restaurante cu facultate de gastronomie ar putea sa-si dea cu parerea despre ei; sint uimit ca domnii patroni isi inchipuie ca in felul asta isi protejeaza afacerea, in ce ma priveste efectul este invers.
problema e ca ei in esenta fac ceva foarte ok acolo, mai ales la vinuri, unde lista e chiar impresionanta, dar si la mancare, unde se vede ca se straduie, dar din pacate treaba asta cu feedbackul n-au inteles-o inca si se bucura la aplaudacii care-i lauda neconditionat in vreme ce trateaza orice critica drept un afront personal adus de niste neaveniti.
RăspundețiȘtergerecat despre design, really, or fi avut ei cele mai bune intentii, s-or fi inspirat din cine trebuie si or fi furat idei de pe la altii mai destepti, da' cand au asamblat piesele, vorba aia, tot mitraliera le-a iesit :))
Draga Florin, trebuie sa iti repet ca la restaurantul Ginger sunt manager, mai bine zis unul din cei doi, iar cota mea de participare la aceasta afacere este altceva.
RăspundețiȘtergereIn atributiile mele intra sa dau raspunsuri eventualelor comentarii legate de acest restaurant.
Sunt situatii cand am facut unele greseli, fara intentie fata de unii oaspeti si atunci ne-am cerut scuze.
Multe aspecte se exagereaza sau chiar se denatureaza, uneori, in comentariile facute si, asta, bineinteles ca ne provoaca sa dam niste raspunsuri pe masura, pentru ca nu este corect sa se faca asa ceva.
Parerea ta este ca nu trebuia sa iti raspund la cele scrise de tine, mai ales, referitor la decoratiunile interioare sau, eventual, sa iti spun: "Da, ai dreptate!", nefiind convins de acest lucru. Si tu excluzi posibilitatea ca unele aprecierile ale tale au fost gresite si au fost, poate, facute din dorinta de a iesi in evidenta drept cunoscator pe un domeniu pe care, te rog, sa ma crezi ca nu il stapanesti asa cum il stapanesc eu . Deosebirea dintre noi doi este EXPERIENTA.
Consideri tonul rautacios si ironic? Nu! A fost foarte putin ironic spre final pentru ca trebuia "sa se asorteze" cu cel promovat de tine!
Subiectul cu vinul la vrac se pare, ca totusi, nu l-ai inteles! Nu mai insist sa te lamuresc!
In ceea ce te priveste, ai dreptate si poti ramane la parerea ta! Nu are rost se te conving de contrariu! Si la restul subiectelor discutate poti sa ramai tot la parerea ta.
Ce nu am inteles este expresia ca "le mai dau o sansa" pe care ai folosit-o de doua ori in comentariile de pe Metropotam.
Daca nu ne dai aceasta sansa, ce se va intampla cu restaurantul Ginger?
PS:
Am scris pe acest blog pentru ai dat link la el pe Metropotam.
Draga Cesar,
RăspundețiȘtergereVad ca usor, usor ajungem intr-o zona de dialog mai fireasca, ceea ce ma bucura.
Parerea mea (mai ales cea referitoare la design si ambianta) este pana la urma profund subiectiva si personala, fiind de fapt o reflectie a experientei mele la voi in restaurant, asa ca din pacate nu stiu ce ai putea sa-mi argumentezi ca sa ma convingi ca de fapt n-a fost asa.
Pe de alta parte, raspunsurile la alte aspecte semnalate sunt cat se poate de bine venite, deoarece e important sa stii ca cineva ia aminte si incearca sa schimbe ce e mai putin bun sau explica de ce e ceva intr-un fel si nu in altul, etc, etc.
Uite, am putea sa luam ca exemplu vinul la pahar, pentru ca sincer marturisesc ca n-am inteles inca de ce nu serviti la pahar si alte vinuri. Eu n-am zis ca cel pe care-l aveti e prost, ba chiar din contra, doar ca nu inteleg de ce majoritatea restaurantelor mai rasarite, chiar si de la noi, isi permit sa aiba o selectie de vinuri care pot fi servite si la pahar, in vreme ce voi, cu o selectie atat de impresionanta, nu aveti si aceasta optiune.
Motivele pentru a avea vin la pahar sunt foarte multe, incepand de la imperecherea unui alt vin cu fiecare fel, in functie de preferintele fiecarui mesean (daca eu iau rata iar sotia peste, e musai sa bem amandoi acelasi vin, ca nu se poate altfel?) si pana la, de ce nu, posibilitatea de a gusta un nou vin (sau mai multe) la recomandarea chelnerului (sau a somelierului?)
Cat despre a doua sansa, am vrut sa spun ca nu vreau sa ma las atras in capcana primei impresii (propnderent negative din motivele deja enuntate) si ca vreau sa mai vin atunci cand se va deschide terasa, ca sa nu fiu influentat de decor si sa vad daca din punctul meu de vedere merita sa mai revin la voi sau nu. Evident, asta nu inseamna nimic pentru voi, ci poate doar pierderea (sau, de ce nu, castigarea) unui client, cu alte gusturi in materie de design interior, ce-i drept :)
In fine, nu ma deranjeaza ca ai scris aici, ci chiar din contra, dar am vrut sa-ti semnalez ca afirmatia ta precum ca n-o sa comentezi "arta mea culinara" a fost total pe langa subiect.
Toate cele minunate,
Florin
Draga Florin,
RăspundețiȘtergereDaca dupa cum spui, am ajuns "in zona unui dialog mai firesc" care poate ar fi trebuit sa fi fost de la bun inceput, dar mai bine mai tarziu decat nicioadata, am sa raspund la unele dintre intrebarile tale.
Daca iti voi spune, de exemplu, ca acel tavan facut din placi este o decizie luata pentru a respecta niste conditii impuse de legislatia sanitara si legislatia de protectia consumatorului pentru spatiile publice, poate ai sa razi, dar poti sa ti dau exact articolele din legislatie. In plus, de exemplu, restaurantul Concorde - La Fayette din Paris are exact acelasi sistem de tavan care contrasteza puternic cu luxul din interior.
Toate restaurantele care au sisteme de climatizare obligatoriu au acest tavan din cauza mentenantei. Periodic, trebuie schimbate filtrele si de multe ori elemente din sistemul de climatizare, asa ca este nevoie sa se indeparteze acele placi si sa se poata lucra. Un tavan fix eventual cu nu stiu ce decoruri este imposibil, cand ai climatizare, pentru ca aceasta ar trebui eventual spart de cateva ori pe an.
In ceea ce priveste pardoseala, nu a fost aleasa intamplator si aici partea practica fiind cea care a determinat alegerea. Este ceva ce se poate intretine foarte usor, nu are imbinari in care sa se poata acumula murdarie, rezista foare bine la lovituri ale unor obiecte foarte grele, nu se umfla ca un parchet, o mocheta sau un laminat la o eventuala inundatie si poate, oricand, fi usor reslefuita.
Astfel de pardoseli in diferite calitati exista, intr-adevar, de la sali de asteptare in gara pana la muzee, ca de exemplu, Muzeul National de Arta al Romaniei unde tot mezaninul este facut in mozaic venetian.
Unui grup de oaspeti din Marea Britanie ideea li s-a parut chiar foarte inspirata si au asociat mozaicul cu stilul mediteranean, spunand ca au vazut asa ceva destul de des prin Spania si Portugalia.
Ar fi multe de discutat pe aceste teme, inclusiv pe cea a tablourilor, iar daca tu ai o parere persoanala in acest sens eu o respect atata vreme cat nu vrei sa o impui ca litera de lege si lasi loc pentru alte pareri si gusturi.
-partea 1-
- partea 2-
RăspundețiȘtergereDar sa trecem la punctul pricipal, la vinuri.
Nu stiu, nu as vrea sa o iei drept lauda dar sa stii ca sunt foarte bine pregatit in acest domeniu, avand chiar un masterat pe acesta tema unde am invocat, poti sa crezi sau nu, 12 principii dupa care sa se constituie o lista de vinuri. Aceste principii au aparut si in presa de specialitate: Romanian Wine Art si Gastromedia.
Poate am sa te fac din nou sa zambesti ca la trimiterea la El Bulli, dar am avut o corespondenta si cu Ghidul Michelin pe aceasta tema pentru ca si ei fac evaluari de liste de vinuri, oferind acel strugure rosu insa nu se stie dupa ce principii. Discutia cu ei este, inca, deschisa.
Unul dintre cele 12 principii este cel a SERVIRII VINULUI, unde am spus ca vinurile la pahar trebui sa reprezinte cel putin 2% din numarul de vinuri din lista.
Deci, eu, la 240 de feluri de vin ar trebui sa am cel putin 5 feluri de vin la pahar.
Candva, dupa deschiderea restaurantului am avut, in oferta, 11 feluri de vin la pahar.
Vinul la pahar nu poate fi unul oarecare. Trebuie sa fie de o calitate foarte buna, dar sa si corespunda unui anume pret. Nu poti desface o sticla de 700 de lei pentru a oferi vin la 100 de lei paharul.
Sa stii ca am studiat multe liste de vinuri ale marillor restaurantelor din lume (inclusiv pe cea a lui El Bulii) care avea peste 1700 de feluri de vin .Peste tot se practica acest sistem, adica un vin bun la pahar, la un pret accesibil.
Odata desfacuta o sticla de vin, indiferent ca o videzi si o bagi la rece sau o tii la oenomat, vinul incepe sa oxideze si dupa cateva zile nu-l mai poti servi in nici un caz la masa, in cel mai fericit caz, poti sa-l folosesti ca ingredient la bucatarie.
Deoarece cererea de vin la pahar era destul de redusa am scazut treptat oferta, trecand peste principiile mele in favoarea eficientei economice.
In prezent ne-am stabilizat la doua feluri de vin, unul alb, o sarba de Odobesti si unul rosu, un Merlot de Cotesti care, la preturile de vanzare(4, 5 si 6 lei), sunt aproape facute cadou avand in vedere calitatea lor.
Se poate ca atunci cand ai venit tu vinul alb sa se fi terminat, pentru ca, desi, avem conditii deosebite de pastrare a vinului, spatiu este limitat si trebui impartit intre cele 240 de feluri pe care le avem.
Daca te-ai fi adresat ospatarului si i-ai fi spus ca tu doresti tu un pahar de vin rosu , iar sotia ta unul de vin alb si ca ai vrea ca aceasta dorinta sa ajunga la unul dintre manageri, iti spun sigur ca problema s-ar fi rezolvat. Am fi deschis o sticla de vin alb chiar si pentru un pahar, daca aceasta dorinta ar fi fost exprimata.
-partea 3-
RăspundețiȘtergereSa nu crezi ca si eu si colegul meu suntem niste indivizi care nu accepta critica, dar aceasta trebuie sa fie foarte bine fondata si argumentata.
Au fost cazuri cand am facut schimbari majore in meniu, in decorarea interioara a restaurantului (cand s-a putut) in dotarile de mobiler, in aranjamentul pe masa, in organizarea servirii pentru a veni in intampinarea unor dorinte pe care le-am considerat obiective.
Problema este ca nu poti niciodata sa satisfaci toate gusturile. De un an de zile ne luptam sa rezolvam problema sonorizarii. Am reusit sa facem ca aproape in fiecare salon sau grup de saloane sa putem regla volumul. Daca citesti cronica Andreei de pe Metropotam o sa vezi ca se plange ca muzica se auzea prea incet, in timp ce in alt separeu, alti oaspeti ni s-au plans ca de acolo se aude muzica prea tare si ii deranjeza.
Restaurantul este un loc public si poti incerca sa satisfaci dorinta fiecaruia, dar niciodata pe a tuturor.
Tu insuti ai vazut ca oaspetii nu vor intodeauna sa se supuna regulilor casei. Desi parterul este destinat fumatorilor si etajul nefumatorilor respectandu-se niste proportii in ceea ce priveste numarul de locuri, unii oaspeti se aseaza la nefumatori si incep sa fumeze iar noi primim reprosuri de la alti vizitatori. Cand ne adresam respectus celor in cauza primim raspunsuri de felul: "Dar dati ventilatia mai tare!" sau "Suntem departe de masa cu pricina!" sau "Daca nu ma pot simti bine aici o sa ma duc, altadata, la alt restaurant!"
In ceea ce priveste faptul ca ti-am spus ca nu voi comenta niciodata arta ta culinara, ideea era cam urmatoarea.
Tu ai criticat munca unor profesionisti. Mai mult, sa stii ca i-ai jignit sau cel putin asa au simtit ei ceea ce ai spus tu cand le-ai comparat tablourile cu cele de la balciul de la Eforie Nord' 92. Nu cred ca erai indreptatit sa te exprimi in acest fel. Puteai sa spui, eventual, ca nu sunt pe gustul tau pentru ca nu esti un profesionist in domeniu.
Eu sa stii ca in materie de restauratie sunt profesionist .
Ba nu, las lipsa de modestie laoparte si iti spun ca sunt un foarte bun profesionist. Daca m-as apuca sa critic arta ta culinara si sa scot in evidenta, poate nu greselile, ci unele stangacii sa stii ca as putea sa o fac foarte usor, dar ar fi incorect.
Stii de ce este incorect? Pentru ca poate as critica un inceput bun in ceea ce priveste ideea luandu-ma de niste aspecte neesentiale.
Sa stii ca si eu am facut o specializare la un restaurant de 3 stele Michelin, la restaurantul Dieter Muller din Bergisch-Gladbach, dar asta dupa ce facusem cursuri de bucatar, bucatar specialist si bucatar - sef, fiind economist de profesie.
Nu pe la aceste cursuri, ci din experienta de viata, am invatat, sa caut intai partea buna a lucrurilor, bineinteles daca exista si dupa aceea partile negative, sa le pun in balanta si dupa aceea sa ma exprim.
In orice caz, lasand micile ironii si rautatile la care se pare ca amandoi am apelat cand ne-am exprimat punctul de vedere, esti oricand binevenit la restaurant si, daca iti face placere, te rog, sa ma contactezi si putem discuta (chiar si in contradictoriu) la un pahar de vin alb de care, candva, ai fost lipsit.
PS.
intre 18-30 aprilie sunt plecat din Bucuresti
Draga Cesar,
RăspundețiȘtergereApreciez ca ti-ai facut vreme sa imi raspunzi in asemena detalii, insa eu din lipsa de timp o sa-ti raspund mai pe scurt, dupa cum urmeaza:
- partea 1: hai s-o lasam cu designul, ca nu ajungem la niciun rezultat; mie personal mi se pare foarte rece si neprietenos, cu lumina aia cruda si cu pardoseala de marmura. imi mai permit totusi o ultima sugestie si apoi inchid subiectul forever: incercati sa faceti cumva sa aveti lumina indirecta mai multa (lampi cu abajur, pe picior, lampi coborate deasupra meselor, lumanari, etc) si sa stingeti sau sa diminuati lumina din plafon; astfel n-o sa mai aduca a sala de asteptare (sau a hol de muzeu, daca vrei tu :)) si o sa aiba un aer mult mai intim
- partea 2: am inteles acum cum sta treaba cu vinul la pahar si cam face sens, tinand cont ca la noi se mai comanda inca la greu "din ala cu pasarica" sau "premiat cu eticheta neagra", dar totusi poate macar bagati o recomandare a saptamanii (de fiecare data alta si eventual la un pret mai mare pe pahar), un vin propus spre degustare pe langa vinul casei, care, btw, mie mi-a placut. mirarea mea era generala, nu bazata pe vreo frustrare din acel moment, ca n-am avut ce sa beau, iar vinul alb era si el, dar am ales rosu.
- partea 3: eu personal prefer sa nu se auda muzica de niciun fel (btw, din toate restaurantele gourmet, cu stele sau fara, pe care le-am vizitat pana acum prin Europa sau Asia, n-am dat de unul cu muzica), dar nu ma deranjeaza nici daca e, doar sa nu fie vreo mizerie de radio. mai departe, nu sunt de acord ca iti trebuie vreo calificare pentru a putea critica ceva, mai ales cand o faci subiectiv, din perspectiva experientei personale si absolut oricine este indreptatit sa isi exprime parerea, oricat de mult v-ar deranja. daca zici ca ai citit ce am mai scris, atunci poate ca ai realizat ca tonul meu este in general ironic si cateodata chiar acid, iar aici chiar n-am ce sa fac, tine de firea mea si de modul meu de exprimare pe care n-am cum sa-l schimb, chiar daca imi dau seama ca poate fi interpretat ca jignire uneori.
cat despre invitatia la un vin alb si o discutie in contradictoriu, cu mare placere, mai ales daca in lista voastra s-a ratacit cumva si vreun Jurancon, doar sa-mi spui cand deschideti terasa (sau cand reduceti lumina din tavan si bagati lumina indirecta :))
toate cele bune,
f
Draga Florin,
RăspundețiȘtergereAproape ca m-ai convins sa fac unele modificari in restaurant, tinand cont de opiniile tale!
Mi-am adus aminte de o intamplare din viata unui cunoscut jurnalist si scriitor care a ramas celebru pentru umorul sau.
Foarte tanar fiind, s-a prezentat cu un articol la redactorul - sef al unei reviste. Acesta a citit textul cu atentie si cu un creion a facut o multime de observatii.
L-a inmanat tanarului, spunandu-i: "Fa toate modificarile conform opinilor mele si vino maine, din nou, cu articolul!" .
"Si daca maine in acest scaun va sta alt redactor sef cu alte opinii, ce se va intampla?" a replicat tanarul .
"Maine, in acest scaun, poti fii sigur ca voi sta tot eu, dar cu alte opinii!" a venit raspunsul redactorului sef.
Asa ca poti fii sigur! Vom bea acel vin sau vinuri in gradina!