MICI PE PAINE SECUIANA LA GRATAR

Hai ca a venit primavara si am dat panzale de paianjen jos de pe blog, dar ca sa nu ne ia ameteala dupa atata pauza, o sa reincepem usor cu niste chestii foarte simple, atat de simple incat nici nu cred ca se pot numi retete, ci mai degraba idei culinare pentru oamenii care se plang ca n-au timp sa gateasca.

Ideea de fata e pe cat de simpla pe atat de misto, iar toti prietenii pe care am testat-o live sau pe facebook au fost absolut incantati si s-a lasat cu averse maxime in cavitatile bucale, cel putin cod galben, jur. Aceasta combinatie este atat de buna incat nu cred ca o sa mai fac vreun gratar vara asta fara mici pe paine.

Desi as vrea sa-mi asum paternitatea ei, aceasta inovatie nu-mi apartine, eu fiind doar un simplu culegator de folclor culinar pe care il impartasesc acum cu voi. Prima oara cand am auzit de conceptul de “mici pe paine la gratar” a fost in iarna la o cabana super misto din Paltinis (pe numele ei CabANA Curtean, highly recommended, este exact vizavi de partia Arena Platos), unde gazdele s-au dat peste cap sa ne omeneasca asa cum trebuie, aceasta minunatie fiind parte din meniul cu care ne-au incantat de 1 decembrie.

La inceput am crezut ca n-am auzit bine si am intrebat daca e vorba de mici CU paine, nu de mici PE paine, dar gazdele ne-au asigurat ca micii sunt acolo unde trebuie si ca o sa ne placa, ceea ce s-a si intamplat. Partea cea mai misto cu acest mod de preparare a micilor este ca au o textura foarte faina, datorita painii crocante si a stratului subtire de carne. Partea nasoala e ca sunt atat de buni incat ti-e extrem de greu sa te opresti odata ce ai inceput sa te infrupti din ei.

Dar in fine, am zis c-o tinem scurt si la obiect asa ca n-o sa va mai plictisesc cu povestea epifaniei din fata gratarului si o sa trecem direct la actiune, care dupa cu va spuneam mai sus, este atat de simpla incat n-aveti nicio scuza sa n-o incercati si voi data viitoare cand faceti un gratar.

Ingrediente:

- cea mai buna pasta de mici pe care o puteti gasi (micii pot sa fie formati sau neformati, nu conteaza)

- paine cu textura ferma (eu am folosit paine secuiana cu cartofi - gasiti prin piete sau la Obor in hala noua, dar merge si paine cu maia sau orice alta paine taraneasca)

Preparare:

- taiati painea in felii cand dati drumul la foc (daca aveti gratar cu carbuni), sa se usuce putin (mai ales daca e proaspata)

- cand gratarul s-a incins, puneti feliile (eventual taiate in doua, sa fie mai usor de manevrat) sa se prajeasca putin pe o parte, cca 1-2 min (pana apar dungile de gratar pe ele)

- luati feliile de pe gratar si ungeti-le imediat, cat sunt fierbinti, cu pasta de mici pe partea care a stat pe gratar (pe o jumatate de felie intra cam o treime de mic preformat, sau un strat de maxim 1cm grosime; pro tip: folositi un cutit de unt)

- optional puteti unge feliile mai intai cu un strat subtire de mustar, pentru o experienta all-in-one ca la carte (eu n-am incercat varianta asta, dar o s-o incerc cu siguranta data viitoare)

- puneti feliile inapoi pe gratar cu pasta de mici in sus (ca sa se prajeasca putin si partea cealalta a feliilor) si dupa 1-2 min intoarceti-le cu pasta de mici in jos si lasati-le cca 2-3 min, pana sunt rumenite asa cum va plac (mie unul imi plac micii mai bine facuti, sa apara zone usor arse pe suprafata)

- serviti-le imediat, cat sunt calde (nu ca ati putea sa rezistati tentatiei sau asaltului prietenilor pe care i-ati invitat la gratar :))

Enjoy!